Cuptorul de grădină

În cele ce urmează veţi vedea cum se realizează pas cu pas construcţia unui cuptor de grădină (grătar) de cărămidă foarte eficient, cu două grătare: unul pentru cărbuni şi unul pentru carnea pe care doriţi s-o frigeţi. Reţineţi că este de concepţie proprie (brevetabilă dar nebrevetată) şi că vi-l oferim cu bucurie. Aveţi toată libertatea să-l îmbunătăţiţi (adăugându-i un rotisor mecanizat, de exemplu), dar trimiteţi-ne şi nouă poze cu invenţiile voastre ca să afle şi alţi amatori despre ele...

Cuprins [ascunde] 1 Proiectul 2 Realizarea practică 3 Procedura practică de utilizare 4 Pentru gastronomi - reţetă secretă de mici de la Caru cu Bere din 1920

Proiectul

Realizarea practică

Imaginile vorbesc de la sine. Număraţi singuri cărămizile, fie în proiectul de mai sus, fie pe măsură ce sunt puse în operă. Acestea sunt de două feluri: normale şi subţiri. Cele normale sunt refractare roşii (dar ar putea fi şi absolut obişnuite, doar un pic alese), iar cele subţiri sunt de şamotă, galbene. Cei mai dibaci vor vedea că, faţă de proiect, hornul propriuzis este mai înalt în construcţia reală. Mai exact, are 20 de rânduri de cărămizi în loc de 12. Cota de 256 cm din proiect devine astfel 316 cm. Am făcut un horn mai înalt profitând de faptul că aveam un zid în spate de care să-l legăm şi nu riscam să devină instabil. S-a dovedit apoi că am făcut bine, fiindcă avem un tiraj foarte bun, iar fumul se duce mai sus, îndepărtându-se mai mult de "locul faptei"...

Am pus o folie pe jos şi trasăm o linie "la boloboc"

Amestecăm mortarul pentru cărămizi (ciment sau Multibat amestecate cu nisip)

Creăm un postament general pentru cuptor şi pentru lemne. Observaţi că am "arestat" folia dedesubt. Am procedat aşa pentru că, cine ştie, vreodată voi dori - eu sau urmaşii mei - să dărâmăm cuptorul şi n-am vrut să se imprime beton în granitul cu care este pavată curtea (dale puse pe şapă groasă de beton - starea iniţială a substratului pe care stă cuptorul).

Postamentul este terminat!

Mai studiem odată proiectul...

Începem să clădim partea de jos a cuptorului. Veţi observa permanent cum este curăţat mortarul în exces pentru a nu se întări şi a murdări cărămizile.

Partea de jos este gata! Unii ar putea s-o facă mai înaltă cu un rând-două de cărămizi, dacă sunt mai înalţi. Vedeţi mai întâi că apar şi placa de beton, apoi grătarul de dedesubt şi orientaţi-vă mai bine. În cazul nostru am fost nevoiţi să respectăm aliniamentul plăcii de beton cu terasa care se poate observa în partea stângă în poza de mai jos. De acum, descrierea fiecărei operaţii se va afla sub poză!

Construim cofrajul şi turnăm placa principală

Nivelăm faţa plăcii

Decofrăm şi vedem ce a ieşit...

Placăm lateralele cu granit lucios pentru a le curăţa uşor. Granitul, în plăci de 60x60x2 cm se găseşte la firma MAER, dacă vă interesează, şi costă cam 40-50 lei/buc. Dacă vă uitaţi cu atenţie, veţi vedea că toată curtea este placată cu granit şi că - prin grija meşterului - a rămas totul curat şi neatins la finalul construcţiei cuptorului.

Începem construcţia părţii superioare

Partea constantă e gata!

Punem nişte "agrafe" din fier-beton pentru susţinerea arcadei

Realizăm arcada

Finalizăm arcada.

Creăm un cofraj în arc de cerc (calculat)...

...şi alegem cărămizile arcadei frontale.

În treacăt fie spus, meşterul se numeşte Marius Coroi. Folosiţi Contact pentru a obţine numărul lui de telefon.

Aşezăm cu grijă cărămizile arcului.

"Cheia de boltă" (cărămida din mijloc) este scoasă un pic afară pentru aspect, iar lateralele sunt completate cu mortar.

Începem construcţia hornului...

...care...

...trebuie...

...să fie...

...înalt binişor...

...pentru...

...asigurarea tirajului natural.

Punem deasupra...

...câteva cărămizi cu spaţii între ele pentru a feri incinta de ploaie pentru cazul în care ne prinde ploaia în plină acţiune.

Cuptorul de zidărie este gata!

Aplicăm un glet alb pe rosturi pentru aspect.

Fixăm în mortar cărămizile de şamotă care formează focarul.

Acum sunt puse grătarele. Acestea sunt făcute din fier beton cu diametrul de 8 mm, cu distanţă de 8 mm între bare (deci o bară serveşte ca distanţier între ultima sudată şi următoarea de sudat).

Se observă că au fost montate nişte şine (corniere) pe pereţi, astfel încât grătarul se poate pune mai departe sau mai aproape de jăratic, pe trei nivele.

Când se face focul se scoate grătarul de sus.

Clădiţi lemnele frumos, punând în interior un ziar mototolit. Marea artă este ca focul să se aprindă cu un singur chibrit!

Primele fumuri...

...arată că tirajul lucrează!

Un foc vesel arde în vatră! Cum arată chiar acum, jăraticul abia format este numai bun pentru a adăuga cărbunii din sacul de hârtie -- este suficientă o jumătate de sac de 3 sau 5 kg, după cantitatea de "produse".

Puneţi grătarul superior şi aşteptaţi să se ducă flacăra, apoi curăţaţi grătarul cu peria de sârmă (folosind mănuşi de sudură). Carnea de fript se pune atunci când focul s-a domolit. Alături, pe masă - afară de berea grataragiului - trebuie să stea un pet cu apă al cărui capac să fi fost găurit (cu tirbuşonul, desigur). Cu acesta stingi focul (nedorit), stropind pe cărbuni atunci când pică grăsime pe ei. De remarcat faptul că bucăţile de carne de pui aprind mai tare focul decât ceafa de porc! Iar ceafa de porc este garantat cea mai gustoasă! În poze vedeţi numai pulpă şi câţiva mititei, fiindcă asta am luat atunci în fugă - nu mai aveam răbdare să probăm cum funcţionează noul nostru cuptor de grădină...

Poftă bună!

Rafinamentele constau în utilizarea unui grătar de tip balama, care se poate răsturna uşor, cu carnea prinsă în el şi utilizarea unui vas de ceramică (vas + capac), încălzit lângă foc pentru a menţine friptura caldă pe masă...

Procedura practică de utilizare

Puteţi vedea efectiv cum trebuie să procedaţi prin CLICK AICI!

Pentru gastronomi - reţetă secretă de mici de la Caru cu Bere din 1920

Am primit prin e-mail reţeta de mai jos - dată ca fiind originală - dar nu am verificat-o, fiindcă nu mă descurc la pregătirea de bucate. Pe cei mai pricepuţi dintre voi în această materie îi rog s-o verifice şi să ne trimită şi nouă aici părerea lor.

---

Bucureşti, la 16 Iunie 1920

Onorate Domnule Ofiţer!

Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare a mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoţeanu, antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceeaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut...

Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să vă divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteste numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.

Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoare. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia (probabil čevapčiči - nn), dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt niste rulouri mici, fiind şi numiţi astfel - „mici” - în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt fripţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la scobitoare, sub formă de gustare..

Se ia cărniţa de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau, în lipsa acestuia, chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoare a mititeilor.

Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne. Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:

8 grame de piper proaspăt pisat mărunt

12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt

4 grame de enibahar pisat mărunt

2 grame de coriandru pisat mărunt

2 grame de chimion turcesc pisat mărunt

1 gram de anis stelat (anason - nn) pisat mărunt

8 grame de bicarbonat de sodiu

1 linguriţă de zeamă de lămâie

1 lingură de untdelemn

1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute

La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.

Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeamă de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin.

Amestecul se acopera şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai framântă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă calduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai framântă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.

Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi fripţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încalzi şi muia; după trei ceasuri, sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă să stea la zvântat un ceas. Se frig pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca să prindă o crustă rumenă de jur împrejur.

Grataragii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este fript. La fript mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Dacă se frig la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, leapădă tot sucul aromat şi devin seci.

Se servesc alături de chifle proaspete, ori felii de franzelă, cu „Mutard de Dijon” sau muştar picant si aromat, dupa preferinţă şi cu sare şi ciuşcă. Doar, şi numai asa, veţi obţine mititei savuroşi cum se zice că numai la noi sunt. Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi, mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie, înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la fript decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seamă usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.

Sunt fericit să dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu că nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi a chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili! Vă aştept luna viitoare când vă întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreuna cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache, spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreuna!

Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate!

Dumnezeu să vă ajute!

PS 27 oct 2010 Iată că, în fine, reţeta a fost verificată! Citiţi aici: http://www.catavencu.ro/mititeii_de_la_1920-16290.html, dar trebuie să scormoniţi singuri prin articolele din revista Academia Caţavencu, fiindcă adresa de aici nu vă mai duce la articol, ci la revistă în general. Toţi îşi urmăresc avantajele lor... Mai bine uitaţi-vă direct aici: http://www.bucataria.net/retete/1727/reteta-de-mititei---caru-cu-bere-1920

Categorie: Construieşte singur!

Îți vine să înjuri....

Documentarul de pe HBO despre un scandal din gimnastică ce a umbrit cariera celui mai cunoscut cuplu de antrenori români

​HBO a listat pentru România un documentar care ar putea servi atât o lecție de istorie, cât și una despre abuzurile făcute asupra copiilor cu girul adulților implicați. În film este și-o frază definitorie: “copiii sunt cetățeni de mâna a doua". Pare dură, dar foarte potrivită în contextul subiectului. Dar cum au ajuns doi antrenori români să fie legați de un scandal uriaș care a avut loc în SUA?

Cuplul de antrenori despre care vorbesc e format din: Béla și Márta Károlyi. Numele lor e strâns legat de performanțele pe care România le-a înregistrat cu Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice. Cei doi au devenit ulterior și antrenorii echipei de gimnastică a SUA.

Palmaresul lor e impresionant, cam cum sunt și tehnicile. În documentarul “At the Heart of Gold" le este caracterizată munca astfel: “fac un darwinism competițional". Adică pregăteau sportivele într-o tabără izolată de lume, la ferma lor, și cea mai puternică dintre toate ajungea în echipa mare, iar mai apoi, cu și cu mai multă muncă, eventual câștiga.

Ei bine, de la ferma respectivă li se trage și lipirea de scandalul sexual în urma căruia medicul Larry Nassar a fost condamnat la 175 de ani de închisoare. De fapt, Larry e subiectul documentarului.

Cuplul Károlyi a fost acuzat public că a contribuit la mascarea acțiunilor lui Larry, pentru că scopul era altul și n-ar fi vrut să atragă atenția. Ei nu sunt singurii pe listă, iar în documentar sunt prezentați cam un sfert de oră. Știau? I-au permis lui Larry să facă ce vrea cu sportivele, ca munca lor să continue și să nu atragă atenția? Deocamdată, nu e nimic confirmat.

Ce am aflat însă din documentar e că antrenorii - cuplul Károlyi și ceilalți - îl țineau pe Larry pe lângă ei, pentru că își arăta disponibilitatea de-a rezolva rapid orice problemă ar fi avut gimnastele. Fix această rezolvare a dus și la probleme. Una dintre sportive a acuzat dureri în zona tibiei. Larry i-a aplicat “tratamentul" și a împins-o spre antrenamente.

Durerile n-au dispărut și o vreme a fost în acest circuit al abuzurilor și nepăsării antrenorului John Geddert. Până într-o zi când n-a mai rezistat și-a abandonat. Geddert, un antrenor de altfel sever, i-a zis să-și ia lucrurile și să plece. Și le-a luat și s-a mai oprit doar la spital unde a descoperit că are un os rupt.

Și acesta e cercul vicios în care zeci de femei, de-a lungul câtorva decenii, au trăit: antrenorii erau interesați doar de performanță. Larry era interesat să aibă acces la ele. Dacă aveau probleme, medicul era interesat să nu rezolve cu adevărat nicio problemă, pentru că tot la el ar fi revenit. Iar antrenorii voiau să afle doar că sportivele pot reveni și că, din punct de vedere medical, sunt în regulă. Doar că ele nu erau nici medical, nici psihologic în regulă.

“Tratamentul" lui Larry Nassar

Larry Nassar. Screenshot din film

În 1986, Larry a intrat în echipa de gimnastică a Statelor Unite. Era preparator fizic. Șase ani mai târziu și-a finalizat și specializarea în medicină osteopatică și fizioterapie. A abuzat mai mult de 20 de ani fete de la echipa de gimnastică a SUA, de la clubul de gimnastică Twistar (unde era și John Geddert), dar și de la Michigan State University.

De-a lungul acestei perioade, deloc scurtă, au fost numeroase plângeri. Cea mai serioasă a fost făcută de-o fată de 24 de ani. Astfel, nu mai era deloc un copil care putea fi amenințat sau redus la tăcere. Și universitatea a luat măsuri. Sau, mai bine spus, l-a lăsat pe Larry să ia măsuri: să creeze o comisie independentă care să-i evalueze munca și să investigheze eventualele abuzuri. Comisia respectivă era compusă din trei colegi de-ai lui și un fost student. A venit și cu un raport de 23 de pagini din care victima n-a primit decât primele 22.

În raport nu era nimic grav, cel puțin la adresa lui Larry, doar o serie de recomandări să mai fie cineva cu el în cabinet când face consultații și să poarte mănuși. Acuzațiile la adresa lui au fost de-a lungul întregii perioade, dar cei cu putere de decizie, fie n-au vrut probleme, fie n-au vrut să pară că dau crezare unor minore. Așa cum antrenorii îl apreciau pe Larry, pentru că nicio sportivă nu era de nerecuperat, așa și directorii și diverșii șefi pe care îi avea îl apreciau, pentru că lucrurile mergeau și scandalurile puteau fi oprite în fașă.

Momentul definitoriu a fost în septembrie 2016, când Rachael Denhollander a povestit pentru publicația The Indianapolis Star ce înseamnă “tratamentul lui Nassar". El le-a mințit pe toate fetele pe care le-a abuzat de-a lungul carierei, de la gimnaste și sportive ale universității până la diverse alte victime din orașul în care trăia, că “tratamentul" său se bazează pe un soi de acupunctură, dar în vagin. Pe scurt, acolo ar fi niște puncte cheie care, dacă sunt apăsate, reduc durerea.

Când a apărut povestea lui Rachael, au apărut și toate celelalte zeci de victime. Fiecare caz era tras la indigo, practicile lui Larry fiind mereu aceleași.

În 2018, soții Károlyi au spus că n-au știut nimic. Într-adevăr, nici n-au fost condamnați oficial că ar fi ascuns abuzurile medicului. Alții au fost înlăturați ca instituția să își spele imaginea, cum ar fi întreaga echipă de 18 membri ai boardului USA Gymnastics. Pedeapsa de 175 de ani e justificată de judecătoare astfel: să nu poate fi eliberat pentru bună purtare. Universitatea a decis să plătească 500 de milioane de dolari pentru 332 de victime ale lui Larry, ca despăgubire.

Ce învățăm din tot acest caz?

Cu siguranță, Larry Nassar nu e singurul abuzator sexual care se folosește de meserie ca să-și mascheze intențiile și practicile. Documentarul de 85 de minute îți arată, mai presus de orice, cât de ușor e să fie date la o parte victimele. Dacă nu pot fi convinse într-un birou, sunt amuțite printr-o anchetă de fațadă care nu demonstrează decât că instituțiile și cei care le conduc nu vor, de fapt, să rezolve nicio problemă.

Una dintre victimele povestește cum abuzurile lui Larry, când el s-a masturbat de piciorul ei, i-a stricat relația cu familia și i-a distrus relația cu tatăl ei. Ea le-a povestit părinților, ei n-au crezut-o și n-au vrut să creadă că un medic atât de respectat ar face așa ceva. Tocmai de aceea, pe parcursul documentarului, înțelegi că fraza “copiii sunt cetățeni de mâna a doua" e de mult ori prea puțin ca să rezume cum se raportează adulții la copii.

Vom afla vreodată tot ce s-a întâmplat și se întâmplă în sport? Cu siguranță nu. Nu-i cazul să ne dea optimismul afară din casă când e evident că dacă nu ar fi ajuns în presă cazul “Larry Nassar", el ar fi continuat așa până la pensie.

Independent de cazul de abuz sexual, în 2018, fosta gimnastă Gabriela Geiculescu a rezumat antrenamentul prin care soții Károlyi și-au pregătit sportivele: “Ţi se făcea atât de foame, încât mâncai pastă de dinţi. Şi când te accidentai trebuia să îţi ascunzi durerea, altfel te băteau".

Alte gimnaste au acuzat același tratament: înfometare și bătaie. De cealaltă parte, Nadia Comăneci s-a rezumat la a spune că-i nevoie de “schimbări drastice, [...] iar regulile trebuie să fie puse în aplicare pentru siguranța tuturor sportivilor".

Despre perioada ei de antrenamente din România comunistă n-a vorbit și îți poți doar imagina ce-a însemnat sportul atunci, dacă în SUA, recent, vedem până în ce punct duce scuza că performanța justifică tot.

Local, Maria Olaru a atras atenția asupra abuzurilor fizice la care a fost supusă de Octavian Bellu. Sunt similare, că până la urmă și el vine din aceeași școală. Societatea are un fel aparte de-a gestiona astfel de cazuri și poate fi rezumat astfel: da, cerințele erau ridicate, dar uite că au luat medalii, au câștigat competiții.

Fraza asta nu explică și ce se întâmplă cu toți ceilalți sportivi, din toate celelalte domenii, care nu ajung pe podium. Merită mai puțină bătaie? Abuzuri sexuale mai puțin dure? Știu, sună cinic, dar abuzul sub orice formă nu poate fi mereu prin cursa performanței. Cazul Larry Nassar e despre abuz sexual, în esență. Și el e principalul vinovat, apoi toți ceilalți, de la fiecare director și superior care n-a luat măsuri până la fiecare antrenor care n-a vrut să știe sau a vrut să uite imediat ce-a aflat.

Asta le-a fost imputat și soților Károlyi, și celorlalți antrenori. Acesta putea fi un moment foarte bun de-a începe să reevaluăm, ca societate, cât de mult pot fi împinse limitele de către antrenori și dacă e justificat demersul. Iar dacă răspunsul continuă să fie că, la finalul abuzurilor, e și performanță, înseamnă că sistemul nu pregătește sportivi, ci roboți care să fie forjați până cedează sau se retrag.

Și acesta sistem, ca oricare altul, nu se schimbă din interior, ci din exterior, pentru că tot din exterior își ia resursa: copii care visează carieră în gimnastică, fotbal, box, atletism și orice alt sport care caută să exploateze la maximum rezistența fizică.

Se strânge lanțul. Domnul.... cere anularea interceptărilor SRI.

Articole din presă, mai noi și mai vechi.

Miliardarul Ioan Niculae cere judecatorilor anularea interceptarilor realizate de SRI, probe esentiale in dosarul in care a fost condamnat la 3 ani si 6 luni de inchisoare

Miliardarul Ioan Niculae cere judecatorilor Curtii de Apel Bucuresti anularea interceptarilor realizate de SRI, in baza unor mandate de siguranta nationala, in dosarul in care este judecat pentru instigare la evaziune fiscala, instigare la spalare a banilor si cumparare de influenta.


Cererea a fost facuta in fata judecatorilor Curtii de Apel Bucuresti. Ioan Niculae contesta in acest caz o pedeapsa de 3 ani si 6 luni de


inchisoare


data de Tribunalul Bucuresti. Un caz in care este judecata si sotia sa, Nicoleta Mariana Toncea. In faza de fond a procesului, femeia a fost condamnata la 3 ani de inchisoare cu suspendare pentru complicitate la evaziune fiscala si complicitate la spalare a banilor.


Procesul lui Ioan Niculae este aproape de final, urmatorul termen este stabilit pe 17 septembrie. Pe 6 iulie, avocatii sai au cerut judecatorilor anularea interceptarilor,


potrivit portalului instantelor.


"


Constata ca cererea formulata de inculpatul apelant Niculae Ioan cu privire la constatarea, conform art.281 lin.1 lit.b Cod de procedura penala, a nulitatii absolute a proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor si comunicarilor telefonice interceptate si inregistrate cu sprijin tehnic din partea Serviciului Roman de Informatii, probe obtinute in urma punerii in executare a mandatelor de siguranta nationala emise de Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituie un motiv suplimentar de apel, asupra caruia Curtea se va pronunta odata cu solutionarea pe fond a tuturor cailor de atac deduse judecatii


," este minuta instantei.


Probe cheie


Interceptarile telefonice, marturiile de martor, date obtinute in urma unor


perchezitii


informatice sau domiciliare, documente de la Fisc si acte bancare - toate acestea sunt doar o parte din probele in baza carora Tribunalul Bucuresti a luat decizia de condamnare a miliardarului Ioan Niculae si a sotiei acestuia, Nicoleta Mariana Toncea, in faza de fond a procesului.


Pe de o parte, Tribunalul a remarcat faptul ca activitatea infractionala a lui Niculae si a complicilor sai s-ar fi derulat in perioada de precaritate economico-financiara, "


cand prin actiuni ilicite elaborate au reusit sa se eschiveze de la plata obligatiilor catre stat".


Pe de alta parte, ca circumstante atenuante,


instanta


arata ca "


Ioan Niculae este patronul grupului Interagro, grup care contribuie la dezvoltarea economiei romanesti, atat prin plata taxelor si impozitelor, dar mai ales prin numarul angajatilor in firmele sale, fapt ce diminueaza numarul persoanelor fara un loc de munca, astfel ca aceasta atitudine a fost avuta in vedere la cuantumul pedepsei aplicate".


Citeste si:


Sentinta in cazul miliardarului Ioan Niculae, de 3 ani si 6 luni de inchisoare, a fost influentata si de numarul de angajati din firmele saleDecizia CCR


Interceptarile realizate de SRI in baza unor mandate de siguranta nationala emise de Inalta Curte de Casatie si Justitie au fist excluse in ultima perioada in mai multe dosare de


coruptie


, in baza unor decizii ale Curtii Constitutionale.


Este vorba de o exceptie de neconstitutionalitate privind o prevedere din Codul de procedura penala, legata de folosirea interceptarilor in procesele penale. In urma acesteia, SRI nu mai poate sesiza procurorii daca in timpul interceptarii pe mandate de siguranta nationala sesizeaza


infractiuni


de drept comun.


Astfel sunt anulate probele stranse de SRI din dosarele de coruptie,


crima


organizata,


trafic


de


droguri


, trafic de persoane, criminalitate cibernetica sau chiar terorism, tradare si spionaj.


Fostul presedinte al Camerei Deputatilor


Valeriu Zgonea


este cel care a sesizat Curtea Constitutionala in acest caz.


Citeste si: Cad in serie probele stranse cu ajutorul SRI: Magistratii anuleaza interceptarile in procesul in care fosta senatoare Tudor este judecata pentru coruptieTema de discutie Predoiu- sefii PG


Anularea interceparilor SRI, in baza deciziei CCR, a fost tema de discutie saptamana trecuta intre ministrul Justitiei,


Catalin Predoiu


, si sefii Parchetului General.


Potrivit unui comunicat de resa, printre temele de discutii s-au numarat si "solutiile legislative necesare derivate din recenta Decizie a Curtii Constitutionale nr. 55/2020 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (3) teza finala din Codul de procedura penala si ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea nationala a Romaniei si problemele de rectificare bugetara."



Inter AgregatePensiunea Artemis SRLComplex Carmen SAIntercereal SRLDigitech Distribution SRLDonau Fish SRLInteragria Cooperativa Agricola SAInteragro Panificatie Cooperativa AgricolaInteragro Panificatie Zimprod SRLCombustibil Ecologic Zimprod SRLFish & Fish ProdcomSRLIOAN NICULAE


IOAN NICULAE


Afacerist cercetat pentru subminarea economiei nationale in dosarul Romgaz-InterAgro. Fost ofiter de securitate, Niculae a fost implicat in privatizarile controversate Asirom si SNTR. De-a lungul timpului, magnatul a fost principalul finantator al PSD, dar si partener de afaceri cu liderul PDL. Adriean Videanu.


Firme:


20% Asirom Leasing IFN SA


0,17% Asirom - Concordia societate de administrare a fondurilor de pensii facultative SA


51,2% Interaction SRL


90% Fashion M.C. SRL


80% Watch & Catch Security SRL


80% Sion Security SRL


3% Zaharul SRL


30,1% Suinprod SA


90% Interagro SRL


70% Inter Agregate


40% Pensiunea Artemis SRL


0,4% Complex Carmen SA


100% Intercereal SRL


80% Digitech Distribution SRL


45% Donau Fish SRL


15% Interagria Cooperativa Agricola SA


20% Interagro Panificatie Cooperativa Agricola


28% Interagro Panificatie Zimprod SRL


28% Combustibil Ecologic Zimprod SRL


4% Fish & Fish ProdcomSRL


Citeste si: Predoiu s-a intalnit cu sefii Parchetului General. Printre temele de discutii a fost si decizia CCR care exclude interceptarile SRI din dosarele penale



Autor: Mihnea-Petru Pârvu11 aprilie 2015


    


La fel ca Dan Voiculescu, alt securist ajuns multimilionar, a fost unul dintre îmbogățiții tranziției. Acum, s-au întâlnit la pârnaie unde, la o partidă de table, au timp să se împărtășească reciproc. Timp au berechet.




În 2011, într-un interviu acordat Evenimentului zilei, miliardarul Ioan Niculae mărturisea nonșalant că trăiește într-o „țară tâmpită”. O țară în care a fost mereu un privilegiat. Dintr-un simplu țăran din Buturugeni, județul Giurgiu, s-a făcut ofițer de Securitate. Apoi a lucrat în comerțul exterior, Revoluția prinzându- l în Iran, unde sosise cu trei săptâmâni înainte de căderea lui Ceaușescu. Apoi, ca orice securist care se respectă, a intrat în afaceri. A devenit exploatatorul a peste 50.000 de hectare de pământ și a acumulat o avere de peste un miliard de euro. În ultimii ani a fost mereu în „TOP 300 Capital – Cei mai bogați români”, fiind chiar și NO. 1!


S-a remarcat prin tot felul de excentricități. Și-a cumpărat un TAB blindat, pentru vânătoare, pe care l-a tapisat, i-a pus fotolii și a instalat în el chiar și o sobă pentru partenerii săi de plăceri cinegetice.





FOTO: În loc de lei, elefanți și antilope, Ioan Niculae a împușcat o pedeapsă de doi ani și jumătate de închisoare


Recent a împușcat un elefant. Costurile deplasării în Africa de Sud și al autorizației de împușcare a pachidermului au fost de 40.000 de dolari. A mai dat 50.000 ca să-și împăieze trofeul și să-l aducă în țară. Și-a tras, ca orice magnat care se respectă, și o echipă de fobal, Astra Giurgiu, fostă Astra Ploiești. Cu care a câștigat, în 2014, Cupa și Supercupa României. Avea și un yacht de lux. Astăzi, „țara tâmpită”, în care a trăit ca un nabab, l-a trimis la pușcărie.


Din Buturugeni, la „Ștefan Gheorghiu”


Ioan Niculae avea o problemă. Se simțea filat și urmărit de serviciile secrete și spunea asta oricui și oricând. „De peste 12 ani sunt urmărit”, se lamenta în 2011. La școlarizarea sa, știa el ceva. În biroul său, de la ultimul etaj al unui bloc de lângă Piața Galați, are un acvariu imens cu pești exotici scumpi. Deși a fost cel care a dat tunul privatizării la „Tutunul românesc” nu lăsa pe nimeni să fumeze la el în birou. Stilul său de a vorbi era cam la fel cu al lui Dan Diaconescu, fără semne de punctuație, numai că ceva mai butucănos. Trebuia să faci eforturi să-l urmărești.


Fostul țăran din Buturugeni, care povestea cu mândrie cum muncea el la pepeni, roșii și ardei, în gospodăria părintească, a terminat și școala de partid a comuniștilor, celebra „Ștefan Gheorghiu”. La întrebarea dacă știe cine a fost personajul care a dat numele instituției pe care a absolvit- o, s-a enervat. Nu știa. Deranjat de controalele la care firmele sale erau supuse, a declarat, la un moment dat, că vrea să-și mute afacerile în Bulgaria ca să nu-l mai urmărească serviciile secrete românești, ci cele bulgărești.





FOTO: Un miliardar în lanul de rapiță. O perioadă va mai vedea câmpul doar la „Viața satului”, dacă va avea voie la televizor


Un om „cumpătat”


Nemulțumit de lenea angajaților săi români a angajat, la combinatul său de la Zimnicea, muncitori bulgari și chinezi. Cu ultimii chiar a făcut o afacere, că o găleată de orez pe zi le ajungea și, dacă stăteau mai puțin de zece într-o garsonieră, se plictiseau. Deoarece combinatul petrochimic Arpechim era, zicea el, nerentabil, l-a închis și mii de oameni au rămas pe drumuri. Din economii, a construit un hotel de cinci stele la Azuga și a cumpărat și renovat un alt hotel emblematic din Venus pe care l-a botezat „Inter”.


A pus bazele unei companii de aviație, „Interaviation”, cu două avioane, din care un jet de lux, Hawker 900 XP, cu nouă locuri, plus un elicopter Dolphin cu șase locuri: „E un început și, de fapt, în afacere e majoritară fata mea, de 22 de ani. Are 51%! Restul e al Interagro”, se lăuda el.


Din miliardar infractor de drept comun


Ioan Niculae este și un tip petrecăreț. La chefurile unde mergea îi plăcea să-l asculte cântând pe un interlop celebru, Genică Boerică, condamnat și el la pușcărie pentru evaziune fiscală și fugit din țară. Dacă va fi prins, va avea ocazia să-i cânte „nani-nani”, la culcare, fanului său, Ioan Niculae. Niculae, patronul Interagro, și fostul baron PSD de Brăila, Gheorghe Bunea Stancu, au primit, săptămâna trecută, sentințe cu executare la Curtea de Apel București, în dosarul în care sunt acuzați că au finanțat ilegal campania electorală a lui Mircea Geoană la președinție, în 2009. Ioan Niculae a primit o pedeapsă de 2 ani și 6 luni de închisoare cu executare, iar Bunea Stancu a primit 3 ani de închisoare. „Țara tâmpită”, care i-a adus o avere de 1,2 miliarde de euro, l-a trimis acolo unde îi este locul. La pușcărie. Ca infractor de drept comun

Energiile omului

De unde ne luăm energia vitală. Ce sunt vampirii energetici şi de ce este de importantă calitatea hranei

Puţini ştiu că organismul fiecăruia dintre noi se hrăneşte cu mai multe tipuri de energie. Este vorba de energie magnetică, electrică, termică, mecanică, fizică şi spirituală. "Toate aceste energii se găsesc în exterior, dar şi în interiorul fiecăruia dintre noi. Când vorbim despre energia umană, sunt cunoscute şapte forme de energie: energie vitală, energie sexuală, energie volitivă, energie afectivă, energie cognitivă, energie mentală şi energie divină", explică psihologul Stelian Chivu.

Când vorbim despre energie, de orice tip ar fi aceasta, este necesar ca ea să curgă, să fie într-o permanentă mişcare, astfel încât corpul nostru să îşi menţină sănătatea la cote înalte. Când una dintre energiile de care aminteam anterior se blochează din varii motive, apar îmbolnăvirile.

"Ce nu ştiu mulţi dintre noi este că energia se poate şi fura. Cea mai cunoscută formă este vampirizarea, cum se numeşte în limbaj de specialitate. Sunt persoane care fură energie conştient şi altele care fac acest lucru inconştient. Vampirii inconştienţi sunt foarte mulţi. Ei pur şi simplu nu realizează ceea ce fac. Îşi fac rău de două ori. Odată pentru că vor avea nevoie de energie din ce în ce mai multă pentru că au învăţat să fure energie de la alte persoane, şi apoi pentru că ajung să îşi atrofieze abilităţile de a obţine singuri această energie, fără să fie nevoie să o fure de la alţii", susţine psihologul Stelian Chivu.

Oamenii îşi mai iau energia şi din hrana solidă şi lichidă. Dacă analizăm un măr, pentru ca acesta să crească are nevoie de minerale, de apă şi, în special, de lumină. Practic, energia înseamnă până la urmă lumină. Prin urmare, cu cât hrana pe care o consumăm este mai naturală şi puţin prelucrată, cu atât vom reuşi să obţinem mai multă energie.

O parte importantă a energiei vitale de care avem nevoie o luăm şi din orele pe care le petrecem dormind. Tocmai de aceea este foarte importantă calitatea somnului. Se şi spune că un om inteligent doarme în 4 ore cât o face o persoană obişnuită în 8 ore. Ce înseamnă asta, de fapt? Dacă reuşim să ne eliberăm de problemele cotidiene când mergem la culcare şi să ne relaxăm profund, somnul va fi extrem de odihnitor şi se va regăsi în energia vitală cu care ne vom încărca.

"Ne luăm energia şi din aer. Tocmai de aceea calitatea aerului pe care îl respirăm este foarte importantă. Ne hrănim, de asemenea, cu emoţii sau sentimente. Depinde de noi dacă acestea sunt pozitive sau negative. Multe persoane care ajung la depresii şi tot felul de dezechilibre mentale şi emoţionale se hrănesc cu emoţii negative, de cele mai multe ori fără să conştientizeze. Ne hrănim şi cu gânduri, care pot fi, de asemenea, pozitive sau negative", punctează psihologul Stelian Chivu.

Conform legii rezonanţei, ceea ce simţi sau gândeşti, atragi. Persoanele conştiente se pot antrena, astfel încât să ajungă să se hrănească doar cu gânduri şi emoţii pozitive. "Aşa vine şi răspunsul la întrebarea <> Din Univers, din natură sub formă de hrană, aer şi apă. Cu cât sunt mai pure, mai puţin prelucrate, cu atât vom avea parte de o energie vitală mai bună", precizează psihologul Stelian Chivu.

Cea mai simplă şi sănătoasă cale de a ne încărca cu energie o reprezintă ieşirile în natură. De asemenea, puteţi merge dimineaţa cu picioarele goale pe iarba plină de rouă. Dendroterapia (îmbrăţişarea copacilor) este o modalitate prin care putem obţine rapid energie de la mama natură.

Talazoterapia (terapia cu valuri) şi termoterapia (folosirea locală a căldurii pentru tratarea sau ameliorarea unor afecţiuni) şi hidroterapia (o formă de tratament extern care se bazează pe răspunsul corpului la stimuli calzi şi reci, sub presiunea apei sărate sau a apei dulci) sunt alte trei căi pe care le putem folosi pentru a dobândi energia de care avem nevoie.

"Respiraţiile profunde şi conştiente ajută la oxigenarea mai bună a creierului şi ne aduc, de asemenea, un aport consistent de energie. Meditaţiile şi rugăciunile ne încarcă, la rândul lor, cu energie, în special spirituală", conchide psihologul Stelian Chivu.

Adevărul.ro

Alogenii conduc România

Puncte de vedere

Românii nu au voie să-și conducă țara! În ultimii 200 de ani, liderii români patrioți au fost asasinați

Posted by

justitiarul

 21 hours ago

Constantin Brâncoveanu

Voievodul român supranumit „prinţul aurului”. A avut o avere colosală, o armată de spioni şi a ajuns sfânt

Astăzi, pentru cei mai mulţi români, Constantin Brâncoveanu este voievodul-martir, care acum mai bine de 300 de ani prefera să-şi piardă viaţa, împreună cu fii săi, decât să renunţe la religia creştină. 

Pentru contemporanii săi, Brâncoveanu era, însă, „Altan Beg" adică „prinţul aurului", un monarh foarte bogat din zona Balcanică, cu o politică duplicitară şi dispus să schimbe taberele fără remuşcare atunci când interesul i-o cerea. A fost şi omul care a încercat să modernizeze Principatul Valahiei, schimbându-i orientarea culturală, comportamentală şi chiar politică de la Orient către Occident. 

Constantin Brâncoveanu a avut una dintre cele mai lungi domnii din istoria Ţării Româneşti, mai ales într-o perioadă de instabilitate politică, dictată de cohortele de pretendenţi dar şi de dorinţa Imperiului Otoman de a controla, mai uşor, prin schimbări dese, politica Valahiei. Brâncoveanu a domnit între 1688 şi 1714 şi provenea dintr-o familie ilustră de boieri olteni fiind fiul postelnicului Papa şi al Stancăi Cantacuzino.

Brâncoveanu s-a născut în 1654 şi a rămas orfan de tată la numai un an, postelnicul Papa fiind ucis în timpul răscoalei seimenilor. A primit însă o educaţie aleasă fiind luat sub tutelă de ilustrul Constantin Cantacuzino, fratele mamei sale, un umanist de excepţie. Alături de unchiul său, Constantin Brâncoveanu a căpătat o cultură bogată, vorbea greaca, turca, latina şi slavona. Mai mult decât atât a învăţat diplomaţie prin misiuni, încă din tinereţe la Constantinopol şi în Transilvania. Constantin Brâncoveanu, bucurându-se de sprijinul unchiul său dar şi datorită inteligenţei, a urcat repede treptele ierarhiei boiereşti. 

A ajuns să aibă cele mai înalte ranguri în timpul domniei unchiul său Şerban Cantacuzino şi a participat inclusiv la negocierile voievodului cu austriecii pentru a schimba orientarea politică a Ţării Româneşti, inclusiv desprinderea de otomani.

După moartea lui Şerban Cantacuzino, Constnatin Brâncoveanu a ajuns domn al Ţării Româneşti fiind cel mai influent dregător şi totodată os domnesc prin linia cantacuzină. Domnia lui Brâncoveanu, pe plan intern a fost marcată de stabilită şi reforme. Scopul lui Brâncoveanu a fost de orientare a culturii româneşti către Occident, sprijinind dezvoltarea educaţiei şi culturii în Ţara Românească. În timpul domniei sale a fost creat un stil arhitectonic unicat, cel brâncovenesc.

A reformat administraţia şi totodată a încercat mai multe reforme fiscale pentru modernizarea Valahiei. Importantă a fost originalitatea culturii brâncoveneşti care îmbina elemente autohtone cu influenţe occidentale, care începeau să prevaleze în faţa celor orientale. Domnia lui Brâncoveanu a reprezentat o epocă de aur pentru Ţara Românească, din punct de vedere cultural şi al reformelor întreprinse. 

Brâncoveanu era unul dintre cei mai bogaţi principi ai epocii sale. Sau cel puţin asta spun legendele vremii. Toată lumea ştia că Brâncoveanu stă  pe saci de aur. Turcii l-au poreclit "Altan beg" datorită averilor sale legendare, strânse de-a lungul timpului. Era şi de înţeles, la înscăunare a dat 400 de pungi cu aur, plus daruri luxoase. Austriecii şi-a primit şi ei tainul, ruşii la fel. Brâncoveanu împărţea aur la discreţie, părea că nu se mai termină.

În 1700, cu doar 14 ani înaintre de execuţie, Brâncoveanu dorea să-şi reconfirme sprijinul otoman cu 300 de pungi cu peste 160.000 de taleri de aur, o sumă exorbitantă. De altfel rapoartele bailului veneţian în Imperiul Otoman estimau averea lui Constantin Brâncoveanu la peste 2 milioane de guruşi echivalentul talerilor de aur, o avere personală pe care puţini monarhi o deţineau. Această sumă nu include şi domeniile funciare ale domnitorului care aduce alte venituri suplimentare. 

Brâncoveanu moştenise numai de neamul Brâncovenilor, cel al tatălui său, nu mai puţin de 200 de sate şi 1500 de robi ţigani, boierul Papa Brâncoveanu fiind cel mai bogat din ţară. La acestea se adăugau proprietăţile moştenite de la mama sa plus încă 123 de proprietăţi agonisite de Brâncoveanu în timpul dregătoriilor sale şi a domniei. Pe lângă cele din Ţara Românească avea proprietăţi,aducătoare de venit, şi în Transilvania, inclusiv moşia de la Sâmbăta de Sus şi casele din Braşov. Un total de peste 240.000 de florini valorau proprietăţile domnitorului, numai în Transilvania.

La toate acestea se adaugă turme întregi de animale, taxe puse rudarilor care căutau aur în albiile râurilor dar şi depozite consistente în băncile veneţiene şi austriece. Brâncoveanu era putred de bogat. O vreme bogăţia i-a asigurat o domnie liniştită, mituind în stânga şi în dreapta, dar în cele din urmă aurul a fost şi cel care l-a pierdut. Turcii, se spune, au devenit tot mai lacomi şi tânjeau după toată comoara lui Brâncoveanu. Acesta a fost unul dintre motivele în plus pentru care Brâncoveanu a fost torturat cumplit la Istambul. 

Pentru contemporanii său, Brâncoveanu nu a fost doar un principe bogat ci o persoană duplicitară în relaţiile externe. Uneori, lucru lesne de înţeles având în vedere poziţia şi statulul Principatului său. Brâncoveanu era acuzat că a încercat să jongleze cu Marile Puteri ale vremii pentru a se menţine pe tron, pentru a-şi spori averea şi prestigiul. Domnitorul muntean se dădea mereu de partea celui mai puternic, mai ales că echilibrul puterii în Balcani se schimba destul de des.

„Brâncoveanu căuta să-şi aibă întotdeauna portiţa deschisă spre a se da de partea celui mai tare. Până să se desemneze care din cei doi potrivnici era să rămână deasupra, el trebuia să se mişte între două ape, să cotigească, să ţină cumpăna, până ce momentul critic va fi sunat.", arată şi A. D. Xenopol.

Înainte de a lua domnia, Brâncoveanu se declara om al Habsburgilor, având numeroase întrevederi cu legaţii imperiali. Când să ajungă domn, cum era firesc în acel context, schimbă macazul şi se dă de partea turcilor. Mai mult decât atât îşi arată fidelitatea faţă de Poartă contribuind decisiv la victoria otomană de la Zărneşti împotriva armatelor habsburgice. Fidelitatea faţă de poartă era doar o faţadă. În timp ce-i asigura pe otomani de credinţa sa, trimitea în secret scrisori şi habsburgilor, şi polonezilor, şi veneţienilor, jurându-se că le este aliat.

„Nu e vorba chiar şi atunci dibaciul domn al Munteniei, pe putuse se arătase în toate împrejurările că duşmăneşte pe nemţi numai din nevoie, dar cu inima le-ar fi deplin plecat", continua Xenopol.

După victoriile austriece şi mai ales după pacea de la Karlowitz din ianuarie 1699, Brâncoveanu devine susţinător făţiş al austriecilor, puternicii zilei, dar lasă loc de "bună ziua" şi în relaţiile cu otomanii.

„Autorităţile de la Viena nu s-au arătat insensibile faţă de Brâncoveanu, l-au răsplătit chiar cu acordarea titlului de principe al Sf. Imperiu la 30 ianuarie 1695, i-au îngăduit achiziţionarea de proprietăţi la Braşov şi clădirea unei reşedinţe la Sîmbăta de Sus, iar mai tîrziu, prin diplome imperiale, chiar dreptul de a se refugia în Transilvania, în caz de primejdie din partea turcilor", arăta istoricul Paul Cernovodeanu în „Coordonatele politicii externe ale lui Constantin Brâncoveanu".

În timp ce mergea braţ la braţ cu imperialii, Brâncoveanu trimitea în secret scrisori turcilor. Îi mituieşte cu sume uriaşe pe funcţionarii otomani să închidă ochii la manifestările sale de prietenie făţişe faţă de austrieci. „Pe de altă parte, spre a potoli bănuielile Porţii, unde îşi avea inamici redutabili, Brâncoveanu a procedat fără prea multe scrupule la coruperea influenţilor dregători otomani prin bogate daruri în bani şi obiecte de lux, întreţinînd o numeroasă clientelă de slujitori greco-levantini devotaţi intereselor sale şi asigurând pe marii viziri şi înalţii demnitari, cu suficientă abilitate, de pretinsa sa credinţă", arată Cernovodeanu.

Odată cu ridicarea puterii Imperiului Ţarist, sub Petru I, şi visele sale de a ocupa Balcanii, Brâncoveanu nu pierde ocazia şi începe să comploteze şi cu ruşii.

Duce aceeaşi politice duplicitară, ca mai înainte cu austriecii şi turcii. Găseşte prilejul perfect de a intra în acest joc atunci când  ruşii se pregăteau să atace Imperiul Otoman în 1711 şi doreau să treacă prin Ţara Românească către sudul Dunării. Prin scrisori secrete, Brâncoveanu îi înştiinţa pe ruşi că va trece de partea lor şi că le va da merinde în timpul campaniei. De cealaltă parte, turcii îi cer voievodului muntean să strângă oastea împotriva ruşilor. Este adunată tabăra la Urlaţi şi comandantul suprem este numit spătarul Toma Cantacuzino.

Ajunşi la hotarele Ţării Româneşti, ruşii aşteaptă proviziile şi trecerea lui Brâncoveanu de partea lor, aşa cum făcuse şi domnul Moldovei. Brâncoveanu încearcă să obţină avantaje maxime. Refuză să trimită merinde ruşilor şi ajutor până ce nu vor ocupa Ţara Românească ca o garanţie să nu devină duşman făţiş turcilor. Oastea ţaristă este însă învinsă şi Petru I obligat să încheie pace.

Domnitorul muntean avea o armată de spioni care-i aduceau informaţii preţioase despre tot ce se întâmpla la marile curţi europene. Brâncoveanu avea şi o cancelarie secretă unde erau analizate toate aceste informaţii secrete în funcţie de care domnitorul muntean acţiona într-o direcţie sau alta. 

Brâncoveanu avea duşmani puternici în ţară. Se spune că de la averi şi ranguri s-a certat cu neamul Cantacuzinilor. O ceartă care avea să-l piardă. Cantacuzinii împreună cu Mihai Racoviţă, fost prieten al lui Constantin Brâcoveanu dar care a ajuns să poftească la tronul său îl pârau necontenit la Înalta Poartă, acuzându-l de trădare faţă de Imperiul Otoman.

Acuze deloc neîntemeiate. Brâncoveanu a reuşit o vreme să închidă ochii demnitarilor otomani cu daruri exuberante. Ceea ce a pus însă capac şi nu a mai putut să-l salveze pe Brâncoveanu a fost o dovadă clară a trădării domnitorului muntean. Ienache Porfiriţa, capuchehaia domnitorului şi dragoman împărătesc, grec la origine, a fost cumpărat uşor de ambasadorul francez al regelui  Ludovic al XIV-lea, care îl bănuia de necinste pe Brâncoveanu. Ienache a predat otomanilor două pachete de scrisori care arătau de fapt relaţiile duplicitare ale domnitorului. 

Ruşii la rândul lor erau dezamăgiţi de Brâncoveanu şi îl considerau un trădător. Austriecii, la fel, generalul habsburg Veterani spunând că Brâncoveanu şi oamenii săi sunt "vulpi". Brâncoveanu era compromis şi se afla la mila turcilor. Mustafa Aga, i-a adus în cele din urmă lui Brâncoveanu, din partea sultanului, mazilirea. În acelaşi timp a fost înscăunat Ştefan Cantacuzino.

Brâncoveanu şi familia sa, sub pază otomană au fost trimişi la Istambul. Aici a fost judecat pentru înaltă trădare şi au fost formulate nouă captete de acuzare, cu probe, în special corespondenţa sa. Iată captele de acuzare îndreptate împotriva lui Brâncoveanu. „Întâiul. Că întreţinea corespondenţă secretă cu Împăratul Austriei, cu Moscova, cu Polonia şi cu Republica Veneţiei, cărora procura informaţii privitoare la turci.

Al doilea. Că împăratul Leopold, prin diploma dată la Viena in 30 Ianuarie 1695, declara în toată forma pe Brâncoveanu cu succesorii săi în linie bărbătească, ca Prinţ al Sf. Imperiu Roman, pentru serviciile însemnate aduse Maiestăţii Sale Chesariene. 

Al treilea. Că, pentru acumulare de considerabile averi, a sărăcit ţara prin grele asupriri şi impozite, neaflătoare pe timpul predecesorilor săi.

Al patrulea. Că, sub pretextul de a schimba aerul, locuia 9 până la 7 luni la Târgovişte, aducând prin aceasta pagube, atât supuşilor săi cât şi traficului din Bucureşti, şi aceasta pentru a putea mai uşor fugi, într-o bună zi, cu toată familia şi bogăţiile sale în Transilvania.

Al cincilea. Că a cumpărat multe moşii, pe una din ele pregătindu-se chiar clădirea unui mare palat. 

Al şaselea. Că a depus sume mari, nu numai la Viena, dar şi la Veneţia, ţinând agenţi în ambele aceste locuri.

Al şaptelea. Că fuga lui Toma Cantacuzino la Moscova, în 1711, a fost cu consimţământul său.

Al optulea. Că şi-a procurat din Viena timpane şi trâmbiţe de argint, ceea ce era insolent, căci însăşi Marele Sultan nu le poseda.

Al nouălea. Că a bătut în Transilvania monede de aur, în formă de medalii, de o valoare de la 2 până la 10 galbeni una,  după cum arăta Maria del Chiaro. 

În timpul cât a fost judecat, Brâncoveanu a stat închis împreună cu cei patru fii şi ginerele Enache Văcărescu în temniţa celor şapte turnuri, la Edikule, o puşcărie cumplită. Sunt torturaţi până la sfârşitul lui iulie, când le este hotărâtă soarta. Chiar în ziua în care Brâncoveanu împlinea 60 de ani, pe 15 august, de „Adormirea Maicii Domnului", 1714, începe execuţia.

Participa în primul rând sultanul Ahmed III, aşezat într-un foişor aurit, dar şi toţi ambasadorii marilor puteri europene, inclusiv ai Angliei, Franţei, Imperiului Habsburgic şi Veneţiei. Prizonierii au fost purtaţi desculţi şi doar în cămăşi prin tot oraşul, fiind umiliţi pe străzile marii capitale otomane. Sunt aduşi la eşafod, unde sunt aşteptaţi de călău. Reprezentantul veneţian, Andreea Memno, este şi cel care va descrie amănunţit moartea voievodului într-o scrisoare către dogele Republicii Veneţiene. Aici este consemnat şi celebrul episod al trecereii domnitorului la islam.

Era o întrebare de rutină a otomanilor în cazul condamnaţilor, deşi soarta lui Brâncoveanu era pecetluită. „Înainte de a se ridica securea asupra capului lor fură întrebaţi dacă voiesc să se facă turci şi atunci vor fi iertaţi. Glasul cel înăbuşit de credinţă al bătrânului Brâncoveanu răsună şi zise înspăimântat de această insultă: «Fiii mei! Iată, toate avuţiile şi tot ce am avut am pierdut. Să nu ne pierdem însă şi sufletele! Staţi tare şi bărbăteşte, dragii mei, şi nu băgaţi seama de moarte»", se arată în raportul veneţianului Andreea Memno.

Primul decapitat a fost Enache Văcărescu, apoi Constantin, Ştefăniţă, Radu şi Mateiaş. În doar 15 minute familia domnitorului, pe linie bărbătească a dispărut. Cadavrele lor au fost aruncate în Bosfor iar capetele înfipte în pari, în faţa Seraiului, timp de patru zile. 

Nou pod peste Dâmboviţa, aproape de „Podul lui Brâncoveanu“, declarat monument istoric

 Adevărul.ro 

Omenirea. Decimarea populațiilor de către viruși.

Vikingii ar fi răspândit în timpul călătoriilor unul dintre cei mai letali agenți patogeni ai omenirii - studiu

Unii dintre vikingi ar fi murit din cauza tulpinilor dispărute ale unuia dintre cei mai letali agenţi patogeni ai omenirii - variola, relatează Science News, potrivit Agerpres. De asemenea, este posibil ca vikingii infectaţi să fi răspândit boala în timpul călătoriilor lor. Se estimează că maladia a ucis în total 500 de milioane de oameni şi este singurul agent patogen uman care a fost eradicat la nivel mondial.

O echipă de oameni de ştiinţă a colectat ADN viral din scheletele unor indivizi care au trăit în nordul Europei în epoca vikingilor - unii dintre aceştia fiind cel mai probabil chiar ei vikingi - şi a descoperit că aceştia au fost infectaţi cu versiuni dispărute, dar înrudite ale virusului variolei, potrivit concluziilor publicate la sfârşitul acestei săptămâni în jurnalul Science.

Descoperirea antedatează dovezile infectării cu variolă cu aproape 1.000 de ani, ajungând până în anul 603.

Cercetătorii au descoperit anterior urme antice de ADN viral de variolă la o mumie datând de la jumătatea anilor 1600, ceea ce a stabilit originea comună a tulpinilor moderne în secolul al XVI-lea sau al XVII-lea.

Nu se cunoaşte cu certitudine când au fost infectaţi pentru prima oară oamenii cu virusul care provoacă variola. Se estimează că boala a ucis în total 500 de milioane de oameni şi este singurul agent patogen uman care a fost eradicat la nivel mondial.

Dovezi scrise din urmă cu mai bine de 3.000 de ani au documentat simptome asemănătoare variolei, iar oamenii de ştiinţă au identificat posibile leziuni cutanate asociate bolii la rămăşiţe mumificate. Însă, este dificil de dovedit că virusul variolei s-a aflat la originea acestora.

''Este o lucrare cu adevărat interesantă. Informaţiile noastre despre această boală istorică şi devastatoare tocmai au devenit mult mai bogate. Descoperim o diversitate a (virusului variolei) care nu a fost cunoscută şi luată în considerare până acum'', a declarat Ana Duggan, specialistă în genetică evolutivă la Universitatea McMaster din Hamilton, Canada, care nu a fost implicată în acest studiu.

Martin Sikora, specialist în biologie computaţională la Universitatea din Copenhaga şi colegii săi au izolat ADN viral din dinţii şi oasele a 1.867 de oameni care au trăit în urmă cu aproximativ 31.000 până la 150 de ani. Dintre aceşti indivizi, 13 prezentau urme ale virusului variolei. Unsprezece rămăşiţe aparţineau unor oameni - inclusiv indivizi despre care se crede că erau vikingi - care au trăit în nordul Europei, în vestul Rusiei şi în Marea Britanie în timpul epocii vikingilor, cu peste 1.000 de ani în urmă. Alţi doi au trăit în vestul Rusiei în secolul al XIX-lea şi au fost infectaţi cu tulpini ale virusului variolei strâns asociate versiunilor moderne.

Echipa de oameni de ştiinţă a reconstituit tipare genetice aproape complete ale patru dintre cele 11 virusuri antice şi au aflat că tulpinile din perioada vikingilor aparţin unui grup de virusuri ale variolei dispărute. În acea epocă, variola e posibil să fi fost larg răspândită în Europa şi ar fi putut provoca îmbolnăviri grave, a precizat Sikora. De asemenea, este posibil ca vikingii infectaţi să fi răspândit boala în timpul călătoriilor lor.

Deşi virusurile antice ale variolei sunt în prezent dispărute, rămăşiţele ADN-ului lor ajută la descoperirea relaţiilor extinse ale oamenilor cu agenţii patogeni. ''Aceste tipuri de pandemii au făcut parte din istoria noastră'', a notat Sikora. ''Ceea ce vedem astăzi este doar vârful aisbergului a ceea ce era în jur'', a adăugat el.

Studiul a fost condus de Eske Willerslev, profesor la Colegiul St John, Universitatea Cambridge, director al Centrului GeoGenetics al Fundaţiei Lundbeck, Universitatea din Copenhaga. ''Cunoşteam deja că vikingii se deplasau prin Europa şi dincolo de ea, iar acum ştim că au avut variolă. Oamenii care călătoresc în întreaga lume răspândesc rapid COVID-19 şi este probabil ca vikingii să fi răspândit variola. Doar că pe atunci ei călătoreau cu vaporul, nu cu avionul'', a declarat specialistul, citat de Science Daily.

La data de 8 mai 1980, membrii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) declarau la Geneva că "toate popoarele" au fost "eliberate de variolă", la aproape două secole după descoperirea unui vaccin împotriva acestei maladii.

La 40 de ani după eradicarea variolei, maladia respiratorie COVID-19 a paralizat în doar câteva luni lumea întreagă, ceea ce variola nu a reuşit niciodată, în contextul în care rata ei de mortalitate era de aproximativ 30%, cauzând peste 300 de milioane de victime doar în secolul al XX-lea.

Vaccinul împotriva variolei a fost descoperit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când un medic britanic (Edward Jenner) a remarcat că inocularea virusului variolei taurinelor îi proteja pe oameni.

Oregon, stare de razboi

​VIDEO SUA: O nouă noapte tensionată la Portland între manifestanți și forțele de ordine

Ciocniri violente între manifestanți și forțele de ordine au marcat din nou noaptea de vineri spre sâmbătă în orașul american Portland, statul Oregon, care de aproape două luni este teatrul unor manifestații contra rasismului și, acum, împotriva detașării agenților federali din ordinul lui Donald Trump, relatează AFP.

Noaptea a fost una ceva mai tensionată decât precedentele, mai ales când manifestanții au încercat să dărâme gardurile de protecție desfășurate în fața tribunalului federal, devenit epicentrul protestelor, a constatat un jurnalist AFP.

Forțele de ordine au replicat folosind din abundență gaze lacrimogene.

Poliția, cu întăriri din partea agenților federali, a dispersat într-un final mulțimea noaptea târziu.

Mișcarea de protest în acest oraș din nord-vestul Statelor Unite a început, la fel ca și-n alte orașe din țară și din întreaga lume, după moartea la finalul lunii mai a unui american de culoare, George Floyd, asfixiat sub genunchiul unui poliţist alb în timpul arestării sale la Minneapolis.

Protestele s-au amplificat după sosirea în Portland a trupelor federale, Administrația Trump argumentând că încearcă să restabilească ordinea în oraș.

În numeroase înregistrări video postate pe rețelele sociale, acești agenți federali sunt văzuți, în ținută paramilitară și fără însemne vizibile de identificare, folosind vehicule nesemnalizate pentru a aresta manifestanți.

Citește și:

• VIDEO Un nou scandal în SUA, după ce agenți federali au arestat mai mulți manifestanți în Portland / Primarul, către Trump: Scoate-ți trupele din oraș!

• VIDEO Protestele din Portland: Procurorul statului Oregon cere în justiție o ordonanță care să împiedice agenții federali să aresteze manifestanți

• VIDEO Mame din SUA fac ziduri umane în fața agenților federali pentru a apăra protestatarii antirasism