joi, 4 iunie 2020

Ororile stalinismului, socialismului și comunismului în România.

Patimile româncelor aruncate în temniţa neagră de la Mislea. „Femeile ieşeau de acolo ca nişte cadavre vii“

La începutul anilor ´50, autorităţile comuniste au transformat clădirile fostei mănăstiri Mislea, ridicată în secolul al XVI-lea, într-una dintre cele mai înfiorătoare închisori pentru femei. Aici, în primii ani ai regimului comunist, au ajuns sute de românce, multe dintre ele fiind soţii ale unor foşti demnitari şi oameni politici. Maria Antonescu – soţia mareşalului Ion Antonescu, Veturia Goga – soţia lui omului politic şi scriitor Octavian Goga, Niculina Mihalache – soţia omului politic Ion Mihalache, decedat în închisoarea Râmnicu Sărat au trecut prin temniţa de la Mislea.

Locul de care se temeau cel mai mult deţinutele trimise la Mislea a fost „Gherla" sau „temniţa neagră" – o încăpere întunecoasă şi friguroasă destinată terorizării femeilor. Mărturii din anii ´50 ale unor foste deţinute, păstrate în arhivele unor instituţii occidentale dezvăluiau tragediile din beciurile închisorii de femei.

„Dacă o deţinută era recidivistă, nedisciplinată, nu respecta dispoziţiunile închisorii sau nu lucra suficient, putea fi trimisă să doarmă în celula numită Temniţa neagră sau Gherla, ce era o încăpere fără ciment, fără pat şi saltea şi unde putea fi ţinută 10 zile, chiar şi uneori mai mult. Dacă te arătai demnă şi încercai să le ţii piept, atunci se arunca apă pe jos, să nu te poţi aşeza nici pe duşumea măcar şi să stai tot timpul în picioare. Foarte multe femei au fost pedepsite să stea în temniţa neagră şi, în special în iarna anului 1954 – 1955, a fost foarte penibil din cauza frigului întins ce domnea acolo. Pentru a fi chinuite mai mult, femeilor li se dădea hrană caldă numai de două ori pe săptămână, iar în restul timpului hrană rece", relata o fostă deţinută, în 1955, potrivit unei mărturii păstrate în arhivele Radio Free Europe (RFE).



Pentru a ajunge în temniţa neagră de la Mislea, nu trebuia să faci mare lucru, arăta o fostă deţinută politic. „Era suficient să ascunzi un creion, o bucată de hârtie, o bucăţică de oglindă în care să te priveşti, o bucăţică de jurnal, o ţigaretă pe care ai căpăptat-o prin nu conta ce mijloc etc. Dacă ţi se găsea ceva la perchezţie, erai sigură că vei dormi la gherla", relata fosta deţinută. Unele femei erau aduse la Mislea împreună cu copiii mici, care ajungeau să fie crescuţi în închisoare. Altele, însărcinate, năşteau în închisoarea din regiunea Prahovei. O singură femeie ar fi evadat din penitenciar, după ce fusese scoasă la tăiat lemne, însă la scurt timp a fost adusă înapoi.

La „temniţa neagră" de la Mislea, erau trimise cel mai adesea deţinutele care intrau în conflict cu personalul închisorii. „Nu era nevoie să faci mari greşeli pentru a fi pedepsită şi cele ce se certau cu miliţiencele sau se revoltau erau condamnate să fie ţinute la gherlă. Era o celulă foarte mică, în care încăpea doar un pat, fără saltea, unde puteai rămâne 48 – 96 de ore sau chiar mai mult, unele dintre femei fiind ţinute 15 zile în şir", îşi amintea o altă fostă deţinută. „Nu voi putea uita figurile femeilor care ieşeau din camera neagră (gherla), după câteva zile de pedeapsă. Hrana lor în acel timp consta în apă şi pâine şi, de două ori pe săptămână, doar, hrană caldă. Ieşind de acolo, semănau cu nişte cadavre vii", mărturisea aceasta.

Pe lângă teroarea suportată în gherla de la Mislea, deţinutele trebuiau să facă faţă şi abuzurilor personalului închisorii. „În anul 1954 se găsea la închisoarea de la Mislea un locotenent politic foarte rău şi sadic, care avea plăcerea să controleze femeile dezbrăcându-le până la piele şi examinându-le de aproape. La protestele lor, le spunea că este inutil să se opună, căci sunt capabile să ascundă lucruri importante şi datoria lui este să le controleze. Până în primăvara anului 1955, miliţienii se purtau extrem de dur cu toată lumea şi le insultau pe femei, deşi se afirma că nu este permis acest lucru. De atunci, însă, a venit un ordin ca să se poarte mai civilizat şi atitudinea lor s-a schimbat brusc de la o zi I la alta, ba chiar deţinutele nu au mai fost obligate să li se adreseze cu: Să trăiţi", mărturisea o altă fostă deţinută.

Vă recomandăm să citiţi şi:

FOTO Ororile din fostele lagăre de muncă staliniste. Cele mai odioase pedepse aplicate „duşmanilor poporului“, ilustrate în desenele unui fost gardian

Mărturii din iadul lagărelor sovietice în care au ajuns etnicii germani, după război. Tragediile deportaţilor obligaţi la reconstrucţia URSS

Ostaşii sovietici transformaţi de băutură în monştri. Cum au răspuns românii violurilor şi crimelor săvârşite de ruşi

Notele secrete ale Lagărului de prizonieri sovietici. Iadul din minele Văii Jiului i-a îmbolnăvit pe ruşi de „orbul găinilor"

Adevărul.ro 

miercuri, 3 iunie 2020

Romică

Povestea legendarului hoţ Romică. Fura buletinele manifestanţilor de la Revoluţie şi le preda miliţiei

Timişoara are numeroase personaje care au intrat în legenda urbană. Unul dintre ei este Romică, un “om al străzii" simpatizat de unii, hulit şi compătămit de mulţi alţii. Era însă cunoscut. El a murit în iarna anului 2008. Se spune că nu e timişorean cel care nu ştie cine a fost Romică. Însă, puţini ştiu povestea reală a celui care îşi făcea veacul în centrul oraşului, imita personaje istorice, de la Ceauşescu la Hitler, ori diverse vedete autohtone sau internaţionale. O făcea cu stângăcie, cuvintele în germană sau engleză erau inventate de el, dar lumea râdea de el. Era un saltimbanc îmbrăcat la costum, cu cravată, cu pălărioară şic şi cu mustaţa de “Führer". 
 

Romică era cleptoman şi avea o dexteritate incredibilă. Fura bani sau obiecte de valoare de la victimele sale, fără ca acesta să observe furtul în acel moment. 
 

Fura mai tot timpul. De cele mai multe ori, când se dădea în spectacol în public, restituia obiectele celor care nu erau atenţi, fie că e vorba de ceasul de la mână sau portofelul din buzunar sau alte obiecte personale. De obicei era răsplătit cu o mică sumă de bani de cel care se bucura că îşi recăpătau obiectele subtilizate. 

Romică Rusu FOTO Adrian Pînclişan/Bănăţeanul

A fost abandonat de mamă într-un parc
 

Romică Rusu s-a născut în Cluj, în 1960, dar a fost abandonat de mamă, într-un parc, când avea doar două luni. 

“Era chiar ajunul Crăciunului când a fost găsit pe o bancă de doi pensionari, care l-au predat la Miliţie. De acolo a colindat prin multe orfelinate, până când o doctoriţă de la un leagăn din Suceava a dat un anunţ în Scânteia. Aşa şi-a regăsit mama. S-a mutat la ea, la Giulvăz, un sat din apropierea Timişoarei, la vârsta de 12 ani. După experienţa orfelinatelor, nu s-a acomodat însă rolului de fiu şi nu a reuşit să i se adreseze mamei decât cu apelativul <tanti Reghina>. La 14 ani, a devenit copil al străzilor şi de atunci s-a străduit să se descurce de unul singur", a scris Horaţiu Ardelean, în ziarul Bănăţeanul din 30 decembrie 2008.

 

A locuit în cele mai bune hoteluri din oraş

 

Romică nu a fost angajat niciodată. Se spune că a fost folosit de securişti, atât de cei vechi, cât şi de cei noi. S-a învârtit în lumea bună a oraşului, făcând pe “prostul". A locuit în cele mai bune hoteluri din oraşul de pe Bega (Hotel Timişoara, Hotel Central, Hotel Continental etc.), unde a cunoscut artişti precum Ştefan Bănică, Stela Popescu, Alexandru Arşinel, Jean Constantin sau Florin Piersic. 

 

“La toţi le-a furat câte ceva, dar a înapoiat, conştiincios, obiectele. A păstrat, cu sfinţenie, atât fotografiile cu monştri sacri, cât şi ziarele în care aceştia au apărut de-a lungul timpului. Din lumea lui Romică făceau parte chiar şi politicieni. Pe mulţi dintre ei i-a cunoscut la hotel Central, sau la Continental. Era chemat la mai toate chefurile şi petrecerile pentru că, întotdeauna, simpla lui prezenţă garanta buna-dispoziţie şi spectacolul", mai aflăm din Bănăţeanul.

Romică Rusu la o chermeză, posibil la Hotel Continental FOTO D.Barbu

 

Cum a furat ceasul de aur al scamatorului Iosefini

 

Romică l-a impresionat chiar şi pe renumitul scamator Iosefini. Aflat la cumpărături în Timişoara, după un spectacol, i-a furat ceasul de aur de la mână, iar apoi l-a întrebat, tacticos, cât este ora. „Domnule, spune-mi cum ai făcut şi ceasul e al tău!", a replicast Iosefini. Romică i-a arătat şmecheria, dar a preferat banii în locul trofeului. 

 

Romică l-a lăsat fără telefon mobil şi pe cunoscutul om de televiziune Cristian Tabără, chiar atunci când se pregătea să intre în direct la Pro TV, din faţa Catedralei.

 

“Pe stradă, nu fura niciodată de la oamenii săraci, pe care s-a străduit să-i distreze cum ştia el mai bine. Drukerii timişoreni îşi amintesc cu zâmbetul pe buze şi de spectacolele pe care Romică le da la stadion, acolo unde, atât jucătorii adverşi, cât şi arbitrii erau <pictaţi> cu apelative care stârneau râsul tuturor. În ultimii ani, Romică nu a mai putut ţine pasul cu economia de piaţă: nu şi-a mai putut permite să achite contravaloarea camerelor închiriate la hotelurile din zona centrală a oraşului. Primăria i-a repartizat un apartament într-o casă naţionalizată. Aşa a ajuns om la casa lui, pentru prima oară. Spunea, mereu, că femeile l-au dezamăgit şi că s-a obişnuit cu statutul de burlac mai mult sau mai puţin fericit. Cu toate că pe stradă deborda de bucurie şi, pe oriunde trecea, veselia şi farsele nu conteneau, în sinea lui, Romică era nefericit. Ducea o viaţă tristă, iar strada îl ajuta să scape de apăsări, să <evadeze> într-un fel din universul lui interior, acolo unde se cuibărise în ultimul timp şi boala", a mai scris Horaţiu Ardelean, după moartea lui Romică.

De multe ori era îmbrăcat elegant FOTO D.Barbu
 

Omul miliţiei în timpul revolutelor din decembrie 1989

Publicistul Dinu Barbu a devăluit şi el câteva lucruri intersante din biografia lui Romică, care arată că nu s-a vorbit din întâmplare despre relaţia bună pe care o avea cu securiştii. Romică a fost activ şi în timpul evenimentelor din decembrie 1989.   

“În 1990, când am scos, cu un grup de prieteni profesori, revista Clepsidra, am inserat povestea lui Romică din timpul Revoluţiei, relatată de el însuşi. Mai întâi, cât ceva despre neaşteptatele reţineri în zilele din decembrie ‘89. Şi nu vorbesc de cele petrecute la grămadă, brutal, sute, efectuate pe străzile Timişoarei de trupele de securitate, de miliţie şi de securiştii în civil. Au fost şi altele, mai subtile. Unii dintre cei care s-au remarcat ca lideri potenţiali ai revoluţiei şi care au manifestat mai ales în zona Catedralei Mitropolitate sau în Piaţa Maria, au fost ridicaţi în 18 sau 19 decembrie de acasă. Nu ştiu câţi au fost ridicaţi pe baza buletinelor furate la ordin în timpul demonstraţiilor anticomuniste, mai mulţi sau doar unul singur, povestea e a lui Romică, aşa cum mi-a relatat-o acum 30 de ani", susţine Dinu Barbu.
 

“Rusu, expert în furtul din buzunare, a subtilizat un număr de buletine de la cei mai vizibili demonstranţi şi, în buna lui relaţie cu Miliţia, le-a predat ofiţerului de legătură. Acesta din urmă, Securităţii. De aici, ţârâitul soneriei de dimineanţa la uşa posesorului de buletin ciordit de Romi şi arestarea locatarului. Sigur, era şi filajul maiorului Niculae Mavru care şi-a făcut <datoria> din plin faţă de dictatura lui Ceauşescu", a povestit Dinu Barbu.

 

Invitat la un exclusivist bufet suedez FOTO D.Barbu

Un pickpocket veritabil  

Romică a devenise faimos pentru un truc de pomină. “Înţepa o bancnotă de 25 de lei, apoi trecea prin <orificiul bancar> o aţă subţire, greu de sesizat. Lăsa bancnota pe trotuar şi, atunci când vreun nevinovat se apleca să o ridice, bucuros de pomană, Romi trăgea de celălat capăt al aţei: o data, de două ori, până se prindea şi fraierul care dorea să recupereze bancnota că cineva făcea băşcălie. Au fost sute de cazuri, spre deliciul unor gură cască care ştiau deja trucul şi care se distrau copios pe seama lăcomiei celui care, aplecat după bancnotă, se tot străduia să o apuce. La fel, când avea chef şi se simţea în formă cazonă, Romică se aşeza în mijlocul carosabilului şi, cu un fluier de arbitru de fotbal, dirija strident circulaţia maşinilor, spre nedumerirea totală a şoferilor care nu făceau faţă mişcărilor haotice ale <miliţianului> de conjunctură. Şi mai avea o apucătură, una de pickpocket veritabil. Te oprea pe stradă, cerea invariabil o bancnotă de zece lei, îl <onorai>, îţi strângea mâna a mulţumire, se făcea că pleacă, apoi, de la doi-trei metri distanţă, lăsa să i se scurgă printre degete ceasul pe care l-ai avut la mână, întrebându-te, nevinovat: <Nu-ţi trebuie?>. Am păţit-o de câteva ori, dar, recunosc, nu m-am supărat niciodată", a continuat Dinu Barbu.

Celebrul truc “Romică" cu bancnota FOTO D.Barbu  

Mergea la furat în Budapesta
 

Pleca des “în deplasare", în Ungaria, pentru a face rost de bani. “Când nu era mulţumit de <recoltă>, Romică <făcea> Budapesta. Se urca în autocar, îmbrăcat la patru ace, turist respectabil, în excursie de o zi, şi pornea spre capitala Ungariei, <Patrula> în special pe eleganta Vaczi utca, Lipscaniul unguresc, şi, către seară, reîntremat financicar, se întorcea, acasă, la Timişoara", adaugă Dinu Barbu. 
 

“Pe Stadionul ,<1 Mai> lăsa arbitrii fără cartonaşe sau chiar fluierul, lui Marian Salomir, la un meci cu Dinamo. Sau la deplasarile suporterilor lui Poli, pe ,<nasi>, făra chitanţier, capsator sau fluier ...era un artist al furtului la buzunare, lăsând străini fără valută, sau miliţieni, fără cătuşe, sau chiar pistolul din dotare. Îl ştiau foarte mulţi ca pe calul breaz", îşi aminteşte publicistul Dinu Barbu.

Romică se dă în spectacol FOTO Renasterea.ro  

“Avea acces la multe persoane politice de seamă"
 

Către anul 2000, Romică Rusu a primit o mică locuinţă pe strada Ciprian Porumbescu, devenind timişorean cu domiciliu stabil. 
 

“Cămăruţa se încălzea cu lemne, aşa că în iarna lui 2002, dacă nu greşesc, un domn important de la Bucureşti, pentru o lună al doilea om în stat, m-a sunat şi m-a rugat să-i rezolv un camion de lemne lui Romică, care-l sunase şi-i ceruse să-l ajute, că îngheţa de frig în casă. Până să mă mobilizez, treaba se rezolvase: Romi Rusu avea acces la multe persoane politice de seamă, cărora le era greu să-l refuze", a conchis Dinu Barbu.
 

A vândut tunul de la bastion

 

Un celebru episod care îl are ca protagonist pe Romică este legat de tunul folosit în Revoluţia maghiară în 1849, care era expus lângă Bastionul Theresia. La începutul anilor ‘90, tunul a fost vândut cu acte false de către şmecherii din oraş. Pentru a pune la punct afacerea, aceştia l-au folosit tocmai pe Romică.

Tunul aflat acum în Castelul Huniazilor

Cumpărătorul, un italian, nu a putut trece însă de frontieră iar obiectul de patrimoniu a fost confiscat. Autorităţile au recuperat tunul şi l-au depozitat în curtea Castelului Huniazilor  

“Italianul a plătit şmecherilor o sumă de bani. Culmea, i-au făcut şi acte, iar apoi noul proprietar a venit să îşi ia tunul. A venit cu o macara, a pus tunul pe o remarcă şi a plecat spre Italia. Ghinionul lui a fost că nu a putut trece cu tunul pe la vamă. După obiceiurile socialiste, la vamă a fost luat la întrebări. După câteva telefoane, au confiscat tunul pentru că era bun de patrimoniu. Italienii au rămas şi fără tun şi fără bani. Nu ştiu cât au plăit", a declarat istoricul Ioan Haţegan. 

 Adevărul.ro 

Criză pe pâine. Bani la ciorap.

Un reputat economist recomandă românilor să-şi facă rezerve: Criza din SUA ameninţă toată planeta

Un reputat economist îi îndeamnă pe români să-şi facă rezerve pentru ceea ce va urma, avertizând că Statele Unite vor trece printr-o criză fără precedent, care se va răsfrânge şi asupra României.

Protestele violente din Statele Unite şi criza economică americană ameninţă toată planeta, inclusiv economia României. Pe plan internaţional, condiţiile de finanţare au început să se deterioreze, spun specialiştii, care anunţă că impactul negativ va fi major.
 
„Întotdeauna când eşti într-o criză trebuie să cauţi să-ţi faci rezerve, rezerve de lichidităţi, să ţii cheltuielile la un nivel cât mai redus. Fiecare întreprinzător se recomandă să-şi facă o diagnosticare a activităţii, identificându-şi cele mai importante 2-3 puncte forte pe care le au, pe care să încerce să le amplifice”, a spus preşedintele onorific al Consiliului Intreprinderilor Mici şi Mijlocii, Ovidiu Nicolescu, citat de Mediafax.
 
Economia americană a înregistrat în primele trei luni ale acestui an cea mai gravă contracţie de după criza financiară globală din 2008, ca urmare a măsurilor de izolare destinate să împiedice propagarea noului coronavirus, care a oprit activitatea economică.
 
Potrivit unei estimări preliminare publicate la finalul lunii aprilie de Departamentul american al Comerţului, în perioada ianuarie-martie 2020 Produsul Intern Brut a înregistrat o scădere de 4,8% în ritm anual, după un avans de 2,1% în ultimele trei luni ale anului trecut.
 
Este vorba de cea mai importantă contracţie economică înregistrată de SUA după trimestrul patru 2008, în cel mai grav moment al crizei financiare mondiale. În plus, contracţia din perioada ianuarie-martie 2020 a pus capăt unui deceniu de creştere economică, cea mai lungă perioadă de expansiune înregistrată vreodată de economia americană.
 
Cu toate acestea, analiştii avertizează că această estimare nu reflectă impactul deplin al pandemiei de Covid-19 deoarece multe restricţii au fost introduse abia în luna martie. Între timp, 26 de milioane de americani au depus cereri pentru acordarea de ajutoare de şomaj iar activitatea economică şi încrederea consumatorilor au înregistrat un declin fără precedent. În aceste condiţii, există analiştii care se aşteaptă ca cea mai mare economie a lumii să se contracte cu 30% în perioada aprilie-iunie 2020.
 
„Economia este în cădere liberă, am putea să vedem ceva mult mai rău decât o gravă recesiune”, a avertizat Sung Won Sohn, profesor de economie la Universitatea Loyola Marymount University din Los Angeles. „Este prematur să vorbim de o revenire la acest moment, vom vedea foarte multe falimente ale unor afaceri mici şi mijlocii”, a adăugat Sung Won Sohn

Po-pulimea se relaxează după 15 iunie

COMENTARIU Adrian Onciu: EXCLUSIV! Stenograma petrecerii de la guvern de ziua lui Orban
Adrian Onciu
(01.06.2020, 09:08)
COMENTARIU Adrian Onciu: EXCLUSIV! Stenograma petrecerii de la guvern de ziua lui Orban
Luni 25 mai, ora 15:23, Palatul Victoria. Fragment stenogramă.

Fundal sonor România TV. Zgomot de pahare ciocnite.

.... Lucian Bode (Transporturi) - La mulţi ani, şefu'! Şi când ne-o fi mai rău, aşa să ne fie!
- Ludovic Orban (prim ministru) - Mersi, Luciane. Cine vrea şampanie au rămas două pahare de la Cîţu şi Anisie. Sunt neatinse.
Bode - Eu rămân pe whisky. Scuze, de la şampania românească mă balonez foarte tare. (râde)
Bogdan Aurescu (Externe) - Băi, da' unde-a şters-o Cîţu aşa repede?
Raluca Turcan (vicepremier) - S-a dus să numere IMM-urile care au dat ortu' popii. (râde) Chiar, ce-ar fi să le treacă Arafat la decese? Suntem de râsul lumii cu o mie de morţi.
Aurescu - Am o presimţire, Ralu. Dacă băieţii de la Bruxelles ne dau atâtea miliarde, înseamnă că-i foarte grav. Ştii ceva, Ludovic?!
Orban - Semnele sunt de revenire în formă de Ve. Ve de la Victorie, nu Ve de la Veveriţă.
Turcan - Părerea mea că mai puteam rămâne două săptămâni în stare de urgenţă. Uită-te la spanioli.
Orban - Ăştia-s comunişti, dragă. Guvernul lor vrea să le dea venit universal de bază. Eşti nebun?!
Aurescu - Şi noi le dăm, Ludo.
Orban - Ce?
Aurescu - M...e. (râsete)
.....
Turcan - Mmm, foarte bune măslinele! De unde le-ai luat, Ludo?
Orban - Mi-a trimis un butoi primaru' Chirica de la Iaşi. Cadou de ziua mea. Ţi-am pus şi ţie două borcane în geantă.
Turcan - Mersi.
Virgil Popescu (Economie) - Mă întreb de unde are Chirica atâtea măsline pe seceta asta.
Orban - Eu v-am spus că merită să vină la noi. Un tip de zahăr... Mi-a lipit o felicitare pe butoi. Cică să am pe ce pune mâna în caz de-o amendă. (râde) Glumeţ moldoveanu'. Băi Chirica, eşti prost? Cine să mă amendeze pe mine? Vela din Top Gun?! Arafat din Moartea domnului Lăzărescu?! (râsete)
.....
Aurescu - Te-a sunat preşedintele, Ludo?
Orban - Cine, Klaus?
Aurescu - Da.
Orban - Mi-a trimis cinci trandafiri cu Fan Courier. E şucărit rău.
Aurescu - De ce-i şucărit?
Orban - Se termină pandemia, Bogdane. Fierbe de nervi că-i luăm jucăria preferată... Cică să testăm la dublu, la triplu, să fie mai mulţi covizi.
Bode - Testăm o laie! M-am săturat, băi, să port căcatul ăsta de mască la toate conferinţele de presă! Mă sufoc, nu mai pot!
Aurescu - Mănuşile sunt bune, Luciane. Nu te miroase nevasta c-ai fumat trabuc la birou. (râde)
Bode - Da, sigur. Mă miroase c-am băut whisky.
Aurescu - Vezi că şi masca este utilă? Dacă bei whisky prin mască îţi pute gura a biocide. (râsete) Hai, pune-o imediat! Vrei să-l chem pe Vela să te belească?!
.....
Turcan - Apropo, Ludo, tre' s-o spun, e prea tare! M-a sunat Rareş Bogdan dimineaţă să strângem bani de cadou.
Orban - Cât?
Turcan - 15 euro de persoană. Inclusiv liftierele, femeile de serviciu şi oamenii de la pază. A fost propunerea lui. Bujorii, tortul în formă de Covid-19 şi mandolina electrică sunt din banii ăia.
Orban - S-o fi supărat că nu l-am invitat?
Beni Oni Ardelean (deputat PNL) - Las' că-i trece, şefu'. Suntem în stare de alertă, da? Oficial nimeni nu se distrează. Încă se moare prin spitale.
Orban - Aşa-i. Pentru populime relaxarea vine după 15 iunie încolo. Hai să trăim! Şi la mulţi ani de guvernare! (zgomot pahare) 


 




CONTINUARE
.....
Orban - Sunteţi nişte drăguţi. Mi-aţi făcut o mare surpriză. Mai vrea cineva ţigări, whisky, trabuc? I-am spus lui Vela să scoată nişte iarbă de la ”Corpuri delicte”. Nu ştiu de ce-ntârzie papagalu'.
Turcan - Ludo, pot să te rog ceva?
Orban - Orice, dragă! E ziua mea.
Turcan - Pot să te pup cu masca la gât, fără distanţare socială? (râde)
Orban - Te previn, duhnesc a mici cu muştar. (râde) Hai, vino-ncoa'.
Turcan - La mulţi ani, stimate domnule prim ministru! (zgomot de pupături pe obraz) Gata, ţi-am dat decât doi covizi.
Orban - Să fie primiţi! Noi, liberalii, oricum suntem imuni la pandemie.
Popescu - Avem imunitate şi la pandemie şi la paranghelie - se ştie! (râde)
.....
Orban - Băi, azi m-a felicitat un patron de mall-uri. Şmecher, a sunat de pe telefonul Prea Fericitului.
Aurescu - Aha, gata, îl ştiu! Şi ce voia?
Orban - Ei, ce voia?! Să-i deschid afacerea pe-ntâi, de Ziua Copilului... Te doare mintea, băi frate!... Un alt bandit, care are restaurante şi corturi de nuntă, mi-a trimis pe WhatsApp poze cu preşedintele Kennedy împuşcat în cap. Cică o să-mi pară rău... Du-te dracu' de cretin! Păi ce, eu sunt singur în toată povestea asta?! Mergi frate la Cotroceni şi ia-l de gât pe Iohannis!
.....
Orban - Ia uite, Ponta pe România TV. Luciane, dă mai tare te rog.
Turcan - Dă-l în (bip) mea de fomist!
.....
Chelner - Vă mai servesc cu ceva, domnu' Orban?
Orban - Nu, mersi. Lasă două navete de bere aici, lângă uşă... A, şi trei sticle de whisky.
Chelner - Am înţeles. Pot să strâng de pe masă?
Turcan - Strânge tot în afară de măşti, mănuşi şi băutură.
Chelner - Domnu' Orban, mă scuzaţi. A luat foc mocheta. Aţi scăpat pe jos nişte scrum de ţigară.
Orban - Vai de mine! Ce stai şi te uiţi, mormolocule? Adu' repede o sticlă de bere să stingem focu'. (râsete)
Aurescu - Ce faci, băi Ludo? Dai foc la guvern?! Vrei să ardem aici ca şobolanii?!
.....
Râsete, apoi sonerie telefon.
Orban - Fiţi atenţi, mă sună Ciolacu!
Turcan - Dă-l pe boxe, să ne distrăm şi noi.
Orban - Bună idee... Da, alo.
Marcel Ciolacu (PSD) - Să trăiască domnu' premier! La mulţi ani şi multă fericire!
Orban - Mulţumesc că te-ai gândit la mine, domnu' preşedinte. Apreciez. Ia zi, cum merg negocierile cu ungurii? Ai bătut palma cu Viktor?(râde)
Ciolacu - Băi, lasă-mă cu glumele tale de şantier! Sunt un pachet de nervi. Abia am ieşit din şedinţă, m-au luat baronii la ştangă... Eu te-am sunat să te felicit şi să te-ntreb dacă mai este chelnerul pe-acolo.
Orban - Care chelner?!
Ciolacu - Un tip la vreo 32 de ani, înalt, brunet, slab, tuns scurt. Poartă pantofi negri, lucioşi, mărimea 43...
Orban - Ăăă... adineauri l-am văzut. Tre' să fie pe-aici. Da' de ce-ntrebi?
Ciolacu - Zi-i te rog să-mi trimită de urgenţă poza pe WhatsApp. OK? Mersi. Te-am pupat şi La mulţi ani!
Orban – Care poză?! Alo?... Alo?! A închis.
.....
P.S. Stenograma întrunirii de la Palatul Victoria ne-a fost remisă prin poştă de un tip care s-a semnat Guccifer. Pretinde că la rândul său a preluat-o de la ambasada Chinei. Iar chinezii ar fi interceptat discuţiile prin intermediul unui dispozitiv 5G Huawei montat într-o priză de la Palatul Victoria încă de pe vremea premierului Victor Ciorbea????????

Comentariile din Comisarul.ro:

  1. Ce golanie liberala, ce ipochimeni ipocriti care stau cu gura pe PSD, dar la ei in satra e o infectie si-o imoralitate de bordel sordid! Cei care i-ati votat la doua maini, va plac astfel de comportamente de cocalari si interlopi de a treia mana politica? Mai aveti dorinta de a-i vota, dupa tot ce au facut in scurta lor guvernare mafiot-cocalară? Cat despre pensiile militare, lasati sperantele sa zburde, ca pe ei nu-i doare gura sa ne amane pana la pastele cailor, si oricum nu aveau si nu vor avea de gand sa faca nimic pentru noi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adi e buna.Ai cuprins esentialul.Indivizii in public se injura iar in particular se pupa.La noi militarii este altceva.Noi ne injuram pe unde putem.

    RăspundețiȘtergere
  3. DACĂ AJUNGE ASTA ÎN PRESĂ ȘI E "ADEVĂRATĂ" ........ADIO ORBAN ȘI AI LUI OȘTENI!!!!

De urmărit

https://youtu.be/NCnPlRc1j1s


marți, 2 iunie 2020

O forță de muncă care ar trebui sa fi folosită în România în condiții de salarizare onorabile

1,3 milioane de romani s-au intors in tara in 2 luni, pentru ca au ramas fara job. Vor sa plece inapoi, dar o conditie e esentiala

Aproape 1,3 milioane de romani s-au intors in tara in ultimele doua luni, determinati, in cea mai mare parte, de pierderea locurilor de munca pe care le aveau in tari precum Spania, Italia, Marea Britanie sau Germania, potrivit unei statistici realizate de eJobs Romania.

Compania a observat ca, odata cu relaxarea masurilor in majoritatea tarilor, romanii au reinceput sa caute locuri de munca in strainatate, 20.000 de aplicari pentru joburile din afara tarii fiind inregistrate in luna mai.

Romanii si-au schimbat criteriile dupa care aleg un job, asigurarea medicala fiind considerata importanta, lucru care nu se intampla inainte de pandemie.

"Speriati de impactul pe care pandemia l-a avut asupra economiilor din tarile in care plecasera la munca, dar si de valul urias de infectari, acestia s-au intors acasa si au inceput, in prima faza, sa isi caute joburi noi in Romania. Odata cu ridicarea masurilor de lockdown din multe tari europene, s-a observat si o crestere in numarul de aplicari pentru locurile de munca din strainatate", a transmis, marti, eJobs.

Motiveaza-ti angajatii cu mixul perfect de beneficii extrasalariale! Alege cardul de masa Up Dejun cu cost 0 si ai abonamente medicale Regina Maria de la 3 EUR/angajat. Afla mai multe AICI!

"Sunt multi romani care au asteptat momentul in care sa se simta cat de cat siguri sa se intoarca la munca in afara tarii, insa, fata de anii trecuti, inca vedem o rezerva in dorinta de a pleca.

Unul dintre motive este acela ca oamenii au inceput sa ia in calcul mai multe aspecte atunci cand decid sa emigreze, cum ar fi certitudinea ca viitorul angajator le va oferi asigurare de sanatate sau ca vor avea un salariu suficient de mare incat sa isi poata permite ingrijiri medicale sau spitalizare in cazul unei posibile infectari cu coronavirus. Inainte de perioada aceasta, rar era conditionata plecarea din tara de astfel de criterii", afirma Bogdan Badea, CEO eJobs Romania.

Astfel, in luna mai au fost inregistrate aproximativ 20.000 de aplicari pentru joburile din strainatate, tarile cele mai cautate de candidati fiind Germania, Franta, Olanda, Marea Britanie si Grecia. Daca pana acum cativa ani Spania si Italia dominau acest clasament, acum se afla abia pe locurile 8 si 9 in preferintele romanilor, fiind detronate de destinatii precum Austria sau Belgia.

"De cealalta parte, cele mai multe locuri de munca disponibile vin din partea angajatorilor din Germania, Olanda, Norvegia si Belgia, Italia si Spania coborand, si de aceasta data, in top, fata de anii trecuti", adauga Bogdan Badea.

O alta schimbare interesanta in dinamica ultimelor doua luni si jumatate este legata de faptul ca cea mai cautata categorie de candidati este cea a specialistilor din sectorul medical.

Aproape 4.000 de joburi in acest domeniu au fost postate doar in luna mai. Urmatorii cei mai cautati sunt muncitorii calificati, candidatii care vor sa lucreze in productie si cei cu experienta in constructii si instalatii.

"Asa cum era de asteptat, a scazut numarul de joburi disponibile pentru cei care vor sa lucreze in turism sau in zona de baby-sitting si menaj. Iar suprasolicitarea sistemelor medicale in acest context atipic a determinat multe tari sa apeleze la import de personal medical, astfel incat sa faca fata volumului de munca urias. Este, poate, pentru prima oara cand sunt cautati mai multi specialisti decat muncitori", mai spune Bogdan Badea.

Vezi si Romanii care s-au intors in tara din cauza pandemiei, asteptati sa lucreze in constructii: E nevoie de 500.000 de angajati

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Vizionează „LIVE: New York protesters call for an end to police brutality” pe YouTube

https://youtu.be/ne-iEP0n3NU

Vizionează „Christian Mititelu, despre protestele de amploare fără precedent în SUA după moartea lui Floyd” pe YouTube

https://youtu.be/hxDbq6Ht9Gw

Barak Obama

As millions of people across the country take to the streets and raise their voices in response to the killing of George Floyd and the ongoing problem of unequal justice, many people have reached out asking how we can sustain momentum to bring about real change.

Ultimately, it’s going to be up to a new generation of activists to shape strategies that best fit the times. But I believe there are some basic lessons to draw from past efforts that are worth remembering.

First, the waves of protests across the country represent a genuine and legitimate frustration over a decades-long failure to reform police practices and the broader criminal justice system in the United States. The overwhelming majority of participants have been peaceful, courageous, responsible, and inspiring. They deserve our respect and support, not condemnation – something that police in cities like Camden and Flint have commendably understood.

On the other hand, the small minority of folks who’ve resorted to violence in various forms, whether out of genuine anger or mere opportunism, are putting innocent people at risk, compounding the destruction of neighborhoods that are often already short on services and investment and detracting from the larger cause. I saw an elderly black woman being interviewed today in tears because the only grocery store in her neighborhood had been trashed. If history is any guide, that store may take years to come back. So let’s not excuse violence, or rationalize it, or participate in it. If we want our criminal justice system, and American society at large, to operate on a higher ethical code, then we have to model that code ourselves.

Second, I’ve heard some suggest that the recurrent problem of racial bias in our criminal justice system proves that only protests and direct action can bring about change, and that voting and participation in electoral politics is a waste of time. I couldn’t disagree more. The point of protest is to raise public awareness, to put a spotlight on injustice, and to make the powers that be uncomfortable; in fact, throughout American history, it’s often only been in response to protests and civil disobedience that the political system has even paid attention to marginalized communities. But eventually, aspirations have to be translated into specific laws and institutional practices – and in a democracy, that only happens when we elect government officials who are responsive to our demands.

Moreover, it’s important for us to understand which levels of government have the biggest impact on our criminal justice system and police practices. When we think about politics, a lot of us focus only on the presidency and the federal government. And yes, we should be fighting to make sure that we have a president, a Congress, a U.S. Justice Department, and a federal judiciary that actually recognize the ongoing, corrosive role that racism plays in our society and want to do something about it. But the elected officials who matter most in reforming police departments and the criminal justice system work at the state and local levels.

It’s mayors and county executives that appoint most police chiefs and negotiate collective bargaining agreements with police unions. It’s district attorneys and state’s attorneys that decide whether or not to investigate and ultimately charge those involved in police misconduct. Those are all elected positions. In some places, police review boards with the power to monitor police conduct are elected as well. Unfortunately, voter turnout in these local races is usually pitifully low, especially among young people – which makes no sense given the direct impact these offices have on social justice issues, not to mention the fact that who wins and who loses those seats is often determined by just a few thousand, or even a few hundred, votes.

So the bottom line is this: if we want to bring about real change, then the choice isn’t between protest and politics. We have to do both. We have to mobilize to raise awareness, and we have to organize and cast our ballots to make sure that we elect candidates who will act on reform.

Finally, the more specific we can make demands for criminal justice and police reform, the harder it will be for elected officials to just offer lip service to the cause and then fall back into business as usual once protests have gone away. The content of that reform agenda will be different for various communities. A big city may need one set of reforms; a rural community may need another. Some agencies will require wholesale rehabilitation; others should make minor improvements. Every law enforcement agency should have clear policies, including an independent body that conducts investigations of alleged misconduct. Tailoring reforms for each community will require local activists and organizations to do their research and educate fellow citizens in their community on what strategies work best.

But as a starting point, I’ve included two links below. One leads to a report and toolkit developed by the Leadership Conference on Civil and Human Rights and based on the work of the Task Force on 21st Century Policing that I formed when I was in the White House. And if you’re interested in taking concrete action, we’ve also created a dedicated site at the Obama Foundation to aggregate and direct you to useful resources and organizations who’ve been fighting the good fight at the local and national levels for years.

I recognize that these past few months have been hard and dispiriting – that the fear, sorrow, uncertainty, and hardship of a pandemic have been compounded by tragic reminders that prejudice and inequality still shape so much of American life. But watching the heightened activism of young people in recent weeks, of every race and every station, makes me hopeful. If, going forward, we can channel our justifiable anger into peaceful, sustained, and effective action, then this moment can be a real turning point in our nation’s long journey to live up to our highest ideals.

Let’s get to work.

- obama.org/policing-civil-rights-org-toolkit
- obama.org/anguish-and-action

Vreți să munciți în țară, apar soluțiile de angajare?

Constructorii de Autostrăzi propun o soluție pentru 500.000 de români întorși în țară: Avem locuri pe șantiere

Asociația Română a Constructorilor de Autostrăzi propune angajarea românilor care s-au întors în această perioadă în țară, în condițiile în care în construcții e nevoie de 500.000 de angajați.

Asociația Română a Constructorilor de Autostrăzi (ARCA) consideră că întoarcerea românilor în contextul pandemiei reprezintă o șansă unică pentru a menține și valorifica în țară această categorie de forță de muncă.

În acest sens, membrii ARCA propun patronatelor din domeniul construcțiilor și autorităților responsabile din acest sector, spre dezbatere, un plan pentru angajarea românilor care lucrează, în mod normal, în afara granițelor și care au revenit în țară de la începutul anului.

Deficitul de forță de muncă în sectorul construcțiilor (construcții/reabilitări autostrăzi, construcții/reabilitări drumuri sau rețele edilitare în mediul rural și în mediul urban, construcții civile) din România ajunge la aproximativ 500.000 de persoane, iar mulți dintre românii care au revenit în țară sunt specializați în domeniul construcțiilor și pot fi integrați cu ușurință în activitatea șantierelor deschise la nivel național.

Asociația Română a Constructorilor de Autostrăzi (ARCA) are mai multe propuneri pentru a facilita accesul românilor care s-au întors în țară la oferta locurilor de muncă din domeniul construcțiilor, respectiv:

Crearea unei platforme on-line de către autorități, cu ajutorul căreia, românii care au revenit în țară, în contextul pandemiei de COVID-19, să se poată înscrie în domeniul în care pot activa.

Realizarea unei burse on-line a locurilor de muncă în domeniul construcțiilor, printr-un efort comun al patronatelor din acest sector, alături de autoritățile responsabile.

Realizarea unui parteneriat solid stat – companii private din domeniul construcțiilor pentru instruirea forței de muncă și atestarea celor care au nevoie de o calificare generatoare de venituri mai mari, corespunzătoare nivelului de pregătire.

Crearea, cu sprijinul autorităților din domeniile Educației și Muncii și Protecției Sociale, a unui mecanism simplu și rapid prin care să fie echivalate atestatele sau diplomele de calificare obținute de români în străinătate.

„Soluțiile propuse ar determina o dezvoltare rapidă a sectorului construcțiilor, ar reduce atât șomajul în rândul celor care s-au întors în țară, cât și munca “ la negru" din acest domeniu și, cel mai important, le-ar permite acestor persoane să rămână acasă, alături de familiile lor, și să aibă un nivel de trai decent", susține ARCA.

Redactare Georgiana Marina

Iată bogăția mea!