Ce ușor este să creezi bucurii oamenilor!

Bună dimineața! Ziua eliberării de sub jugul autoritarismului de stat, de sub Orbaniști, Iohanniști, Ciolaci, Arafați, Railiști și... câți dracu or mai fi! 

Bucuria ELIBERĂRII: finalul stării de urgență a fost sărbătorit cu focuri de artificii în București

Autor: 

Loredana Codruț

Publicat: 15/05/2020 07:10

O mulțime de tineri au luat cu asalt străzile din Capitală, bucuroși că pot să iasă din nou din case fără să ia amenzi uriașe. Oamenii au ieșit în stradă la miezul nopții, pentru a marca ieșirea din stare de urgență. Dacă unii au mărturisit că vreme de două luni au stat cuminți în casă și au respectat indicațiile autorităților, alții au admis că au primit amenzi pe durata stării de urgență pentru că au ieșit din casă fără motiv întemeiat.

Un om, o viață pentru excelență - Nicolae Grigorescu. 15 mai 1838

15 mai: 182 de ani de la nașterea lui Nicolae Grigorescu, pictorul național al României și al icoanelor de la mănăstirea Agapia

La 15 mai se împlinesc 182 de ani de la nașterea pictorului Nicolae Grigorescu, considerat fondatorul picturii române moderne și un simbol național pentru modul în care a adus în prim-plan valori ale spiritualității românești.

Nicolae Grigorescu s-a născut în ziua de 15 mai 1838 în satul Pitaru din Județul Dâmbovița, în familia lui Ion și al Ruxandrei Grigorescu. El al fost cel de al șaselea copil din cei șapte pe care familia s-a străduit cu greu să-i întrețină. Dintre cei șapte copii ai lui Ion Grigorescu există date documentare doar pentru patru: Nicolae pictorul, Gheorghe zugravul de biserici, Elena croitoreasă și Maria cea mai vârstnică dintre ei. Sora pictorului Maria Ghigorț s-a măritat în anul 1844 la doar 13 ani și a murit destul de tânără. Ea apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul anului 1860 alături de soțul ei. Nicolae Grigorescu a realizat un portret al acesteia care o înfățișează cosând, așezată pe o sofa. Tabloul se află astăzi la Biblioteca Academiei Române, Direcția de stampe, scrie ziarpiatraneamt.ro.

La vârsta de doar zece ani, Nicolae Grigorescu a intrat ca ucenic de iconar în atelierul lui Anton Chladek pentru o perioadă de doi ani. Nicolae s-a inspirat din miniaturile executate de către maestrul său și a păstrat maniera plină de farmec, ușoară și delicată, cu acel colorit proaspăt și suav care poate fi regăsită în icoanele sale din primii ani ca și în cele realizate imediat după terminarea uceniciei de atelier.

Realizările din domeniul picturii religioase sunt: icoanele și prăznicarele de la biserica din Băicoi, icoanele de la Mănăstirea Căldărușani, icoana Sfântului Spiridon de la biserica Alexa din București, picturile murale de la Mănăstirea Zamfira, picturile de la Mănăstirea Agapia și de la biserica din Puchenii Mari. Grigorescu a căutat să găsească o formulă adecvată de aplicare a clasicismului în iconografia tradițională, urmând drumul înaintașilor săi în această direcție. Practic, până la vârsta de douăzeci de ani, el l-a depășit pe Anton Chladek, Gheorghe Tattarescu sau Constantin Lecca, cei care au fost promotorii înnoirii clasiciste din primele decenii ale secolului al XIX-lea în România.

Cele mai reprezentative lucrări care au rămas din prima perioadă de creație a artistului sunt icoana de la biserica Alexa, icoana realizată pentru catapeteasma de la Căldărușani intitulată Isus și femeia Samarineană, cele opt icoane împărătești de la Zamfira, Epitaful și praporul de la Zamfira și picturile murale de la Agapia.

 

Ca urmare a activității sale de la Agapia, Nicolae Grigorescu a fost remarcat de către politicianul Mihail Kogălniceanu. Astfel, a beneficiat de o bursă de studii pentru cinci ani de zile la Paris începând din toamna anului 1861. După analizele controversate ale biografilor săi, s-a înscris la École nationale supérieure des beaux-arts. Într-o epocă de plină efervenscență în căutarea unor noi căi de primenire a expresiei, artistul s-a alăturat pictorilor de la Barbizon și a urmat calea realismului și mai apoi a impresionismului. Urmându-și vocația de peisagist, el a fost mai atras decât de orice altceva, de Barbizon, satul care era în acele timpuri celebru prin arta înnoitoare a lui Jean-François Millet, Gustave Courbet și a lui Théodore Rousseau, promotori ai realismului care s-au stabilit chiar aici. Emblematici pentru această perioadă efervescentă a Barbizonului au mai fost și pictorii precursori ai impresionismului Jean-Baptiste Camille Corot și Charles-François Daubigny ca și mulți alții care au făcut celebră Școala de la Barbizon.

M. Kogălniceanu spunea: „Tablourile de la Agapia formează pentru Moldova  o adevarata galerie de pictura, care va atrage intotdeauna admiratia romanilor si stima strainului cunoscator".

 

Referindu-se la momentul sfințirii și la valoarea picturii de la Agapia, Alexandru Vlahuță nota: „După trei ani, Agapia în sărbătoare își sfințea podoaba de care cu drept cuvânt se putea mândri. Din câte biserici avem în țară nici una nu închide o așa de aleasă comoară artistică, atâta bogăție de viață cerească, exprimată așa de frumos, așa de curat și cu atâta putere… Parcă nu mai este de mână omenească ! Așa se minunau maicile clătinând din cap. Acolo rămâne un muzeu și o școală de pictură bisericească."

A participat la Războiul de Independență (1877-1878) împreună cu Sava Henția, Carol Popp de Szathmári și G.D. Mirea. A însoțit armata română în calitate de „pictor de front", realizând la fața locului în luptele de la Grivița și Rahova desene și schițe, care au stat la baza unor mari compoziții.

 

În anul 1899 devine membru de onoare al Academiei Române.

La 21 iulie 1907, Nicolae Grigorescu trece la cele veșnice, la locuința sa de la Câmpina, lăsând, neterminată, pe șevalet, lucrarea „Întoarcerea de la bâlci.

Cu această rememorare revin cu o postare de anul trecut care aduce câteva sublinieri personale pentru marele nostru pictor Nicolae Grigorescu:

Numai cine este răuvoitoar nu poate constata cât de mult s-a transformat România în ultimii treizeci de ani! Mi-e dragă țara mea, mi-e drag poporul meu, îmi sunt dragi ținuturile unde m-am născut dar și cele în care locuiesc acum. Naționalismul, patriotismul par desuete pe lângă ceea ce simt despre România. De câteva ori pe an străbat locurile, ținuturile patriei, mai aproape sau mai departe de domiciliul temporar.

După o ora de mers cu mașina, însoțit de soție și o nepoată, intrăm in Câmpina, o urbe înfloritoare, curată, cu oameni liniștiți, aer tare de munte, un centru cu spații largi,restaurante, magazine frumos aranjate, mese afară, ce mai, un oraș total transformat. Mici rămășițe, urme din trecutul comunist dar și ceva mai vechi, perioada petroliștilor de pe vremea lui Nicolae Grigorescu, pictorul nostru cu un penel extraordinar, cu un suflet délicat, atașat poporului lui prin tot ce a pictat și ne-a lăsat moștenire culturală. Casa lui, reconstruită prin anii cincizeci ai veacului trecut, după un incendiu devastator, provocat de Comandamentul german la sfârșitul Primului război mondial. Răutatea cotropitorilor care supseseră petrolul României nu a fost dezisă nici în timpul retrageri nemților. Plecau unii, veneau alții! Au fost diverse popoare migratoare, turci, nemți, ruși și acum alte nații care ne adapă la democrație. Mi-aduc aminte de o discuție cu un consilier diplomatic român prin anii nouăzeci din secolul trecut. Concluzia noastră era: Estul Europei se va deschide spre economia de piață. Comunismul va sucomba, inclusiv în România. Vom deveni piață de desfacere pentru produsele vestice. Totul s-a adeverit.

Ce magazine frumoase sunt acum  în Câmpina! Au plecat nemții după al doilea război mondial, acum au venit produsele lor, oferite la 50% discount. Mărci de renume. Produse de calitate. Mi-aduc iar aminte de un produs pe care îl admira soția în Elveția. Costa 11.000 SFR. Era la ofertă, la sfert de preț. Și prețul așa era imens pentru noi. Cam același lucru este acum pentru marea masă de români. Dar, dar,.... îți poți cumpăra dacă vrei să-ți satisfaci dorințele. Deh, taică, economie de piață! Dar parcă mult mai bună decât cea totalitară. De multe ori mă întreb, și totuși de ce pleacă românii din țară? Răspunsul este la îndemâna fiecăruia.

Vizităm, din fuga calului, două magazine.

După un timp ne îndreptăm spre cele două obiective turistice pe același bulevard Carol I. Speakeritza de la GPS din Google Hărți ne conduce și ne spune: - mergeți mai departe pe Karoly. Cred că este vocea unei unguroaice. Ha, ha! Româncă sadea! București, Budapesta tot un drac. Vorba unui cowboy, un american întâlnit de mine la "Congresul vacilor Holstein și brune" , undeva în centrul Elveției. O poveste hazlie. Am povestit-o multora. Voi reveni cu descrierea comicului de situație.

"Muzeul memorial „Nicolae Grigorescu”. Casa construită la începutul veacului al XX-lea este locul unde celebrul pictor și-a trăit ultimii ani din viață. Distrusă în 1918, casa este reconstruită și devine muzeu memorial. Pridvorul de lemn împestrițat de mușcate roșii și acoperișul de șiță dau un farmec aparte locului. În curte se află bustul pictorului, realizat din bronz în 1957.





La circa 500, Castelul Iuliei Hașdeu ne introduce într-o lume fermecată. Construit de scriitorul Bogdan Petriceicu Hașdeu între 1894-1896 în memoria fiicei sale Iulia, plecată prea devreme din lumea pământenilor, castelul ascunde o mulțime de legende și, mai ales, simboluri. O descriere completă găsiți pe site-ul oficial al muzeului: muzeulhasdeu.ro/index.php?meniu=72."





Pe lângă parcul castelului Iulia Hașdeu se ajunge la Școala de Agenți de Poliție „Vasile Lascăr”; amintiri vechi, am revenit în locul unde în urmă cu douăzeci și ceva de ani eram însoțit de un consilier general al Poliție franceze. Ne întâlneam cu conducerea acestei școli pe un proiect Phare; o zonă cu multe case frumoase și grădini cu pomi fructiferi unde veți găsi și mai multe pensiuni. Bulevardul Carol I ne va conduce către aglomeratul DN 1 după această vizită interesantă în orașul Câmpina.





"Incursiunea în urbea câmpineană, străvechi punct de vamă, dar și prosper orășel industrial la un moment dat, a constituit o plimbare plăcută printre vechi și nou. Am găsit străduțe cu vile vechi, adevărate exemplare de arhitectură de diverse tipuri, biserici, muzee și locuri de plimbare."

Cinstire martirilor din temnițele comuniste

14 mai: Ziua națională de cinstire a martirilor români din temnițele comuniste




Președintele Klaus Iohannis a semnat, pe 30 mai 2017, decretul de promulgare a Legii pentru instituirea Zilei naționale de cinstire a martirilor din temnițele comuniste în data 14 mai.



În expunerea de motive a legii se arată că „marea sărbătoare a tuturor românilor care cinstesc sfânta jertfă a martirilor din temnițele comuniste este ziua de 14 mai 1948, când au fost arestați de regimul comunist marea majoritate a tinerilor, a intelectualilor, alți mulți români care, prin exemplul de neascultare și reală libertate exprimată în fața regimului dictatorial ateu, au pătimit asemenea primilor creștini".


„În acea noapte de 14 spre 15 mai 1948 au fost arestați peste 10.000 de tineri anchetați ulterior, condamnați și repartizați în pușcăriile unde urmau să execute fiecare condamnarea. Suntem conștienți de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, pastorului Richard Wurmbrand, episcopului greco-catolic Iuliu Hosu, părintelui greco-catolic Tertulian Langa, politicianului Iuliu Maniu, poetului Radu Gyr și soției sale sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu între mulți alții care au pătimit în temnițe. Se impune așadar ca această zi să fie cinstită și declarată ca zi națională a acestor martiri care și-au adus darul înaintea istoriei, care s-au jertfit ei pentru ca nouă să ne fie mai bine. Din respect pentru cei care au îndrăznit să reziste acelor vremuri istorice, Parlamentul României are datoria morală să declare ziua de 14 mai ca zi a martirilor temnițelor comuniste", se precizează în expunerea de motive.



În perioada 1948-1964, sute de mii de oameni au fost închiși în temnițele comuniste, din motive politice sau religioase. Numărul celor care au fost încarcerați nu este cunoscut cu exactitate nici în ziua de azi: unii istorici vorbesc despre zeci de mii de persoane, în timp ce alții avansează chiar și cifra de 2 milioane.


 


Mulți dintre cei încarcerați nu au mai ieșit niciodată din lagăre, fiind aruncați în gropi comune.

Frumusețile țări noastre

Fabulos! În România există singura frescă din lume cu Fecioara Maria însărcinată

Din nou pământul și locurile României uimesc prin frumusețea, autenticitatea și unicitatea lor. Astfel, puțini români și încă mai puțini străini știu că într-o străveche biserică de patrimoniu din țara noastră există singura pictură murală din lume care o reprezintă pe Maica Domnului însărcinată cu pruncul Iisus.

Uluitoarea frescă se află în orașul Curtea de Argeș, în Biserica Sfântul Nicolae Domnesc. Autorul picturii, care datează din secolul al XVI-lea, este necunoscut până în zilele noastre, scena cu Maica Domnului însărcinată find a doua dintr-o serie de 13 scene cu teme biblice. Monumentul este inclus deja în patrimoniul UNESCO, căci Biserica Domnească este ctitoria lui Basarab I din 1352, iar pictura murală din interior datează din vremea lui Vlaicu Vodă.

 

 

 

 

 

De la Fecioara Maria, purtând în pântec pe Fiul lui Dumnezeu sau povestea episodic reprezentată a Sfintei Filofteia, și până la bogatul care arde în flăcările Iadului și Iisus cărându-și crucea pe muntele Golgota, cele peste 100 de fresce impresionează prin modul inedit de reprezentare.

„Una dintre icoanele absolut unice în lume este cea în care este ilustrată scena biblică a Fecioarei Maria de dinainte de nașterea lui Iisus. Pictată în partea superioară a peretelui drept al bisericii, în naos, icoana o ilustrează pe fecioară susținându-și cu mâna sarcina vizibilă„, a explicat Elena Teodorescu, muzeograful care se ocupă de acest edificiu și obiectiv turistic.

Într-o imagine umanizată, Fecioara apare ca femeie care își poartă sarcina cu greutate, un asemenea mod de abordare nemaifiind întâlnit altundeva în lume. Meșterul anonim care a zugrăvit această icoană a găsit o modalitate absolut originală de a sensibiliza privitorul prin ilustrarea ideii de maternitate și de feminitate în același timp.

Fresca în care apare Fecioara Maria însărcinată se află pe peretele nordic al naosului și poate fi admirată de oricine trece prin Curtea de Argeș și vizitează acest monument istoric extrem de important pentru români, precum și lăcaș de cult.

Ce-ar fi...

"Adio, mamă patrie, adio!”

Probabil, mâine-aici va fi pustiu

Şi toţi în pribegie vom porni-o.

Drum bun, popor pierdut la un pariu,

Adio, mamă patrie, adio!

În loc să fim o ţară numai fraţi,

Simţim, în noua epocă barbară,

C-am fost în viaţa noastră blestemaţi

S-ajungem chiriaşi la noi în ţară.

Din tot ce facem, nu avem nimic,

Ne macină străine interese,

Făina noastră n-are spor nici pic,

Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese.

Trăim acelaşi tragic simţământ

Sub politicieni şi sub contabili,

Că noi, ca neam, avem destinul frânt

Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili, ne cerem scuze de la toţi,

Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,

Şi ne conduc nişte fanarioţi.

Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi,

Când am ajuns în ţara noastră slugi

Şi suntem cerşetori la noi acasă?

Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,

Dispuşi să emigreze, se arată,

Mormintele se pregătesc de drum,

În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,

Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,

Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,

Vorbim şi limba noastră-n altă limbă

Şi-acum, se aude clopotul final.

Vin vremuri de urgie şi de grindini

Şi este seara ultimului bal,

Din zori, vom fi români de pretutindeni.

Probabil, mâine – aici va fi pustiu

Şi toţi în pribegie, vom porni-o,

Drum bun popor pierdut la un pariu,

Adio, mamă patrie, adio!

...............................  de Adrian Pãunescu

Funia și glonțul pentru doritorii sfârtecării Transilvaniei.

Este Transilvania „vrăjită“? Misterele ieşirii din scenă a celor ce au atentat la integritatea Transilvaniei

În 2020, se împlinesc 100 de ani de la Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920), prin care se recunoştea pe plan internaţional unirea Transilvaniei cu România de la 1 Decembrie 1918.

Se împlinesc  80 de ani de la funestul Diktat de la Viena (30 august 1940), 75 de ani de la eliberarea Ardealului de Nord-Vest (25 octombrie 1945).

Am ales, din multitudinea de citate, unul care aparţine omului politic Mihail Manoilescu. Acesta a fost cel care a semnat Diktatul de la Viena (cedarea Ardealului de Nord către Ungaria Amiralului Miklos Horthy), în calitate de Ministru de Externe în Guvernul Ion Gigurtu (Ion Gigurtu a murit şi el în închisoare, la 24 noiembrie 1959, la Râmnicu Sărat). Mihail Manoilescu însuşi a murit în închisoarea de la Sighet (la 30 decembrie 1950), unde fusese închis ca şi alţi politicieni interbelici. Înainte de a fi arestat, judecat, condamnat şi întemniţat, el a făcut un rezumat al modului în care au sfârşit cei ce au sfârtecat Transilvania:

"  Ca într-o melodramă de gust învechit, dar plină de deznodăminte drepte, toţi cei vinovaţi de mutilarea Transilvaniei şi-au primit o cumplită pedeapsă. Hitler s-a prăbuşit sub ruinele Reichului său; Mussolini a fost împuşcat ca un fugar la margine de drum; Ribbentrop a sfârşit în spânzurătoare; Ciano la stâlp, sub gloanţele poruncite de bunicul copiilor lui; Teleky s-a sinucis când nemţii l-au descoperit că îi trăda; Csaky a murit în condiţii stranii la două luni după funestul arbitraj, iar Bardossi, ministrul ungur de la Bucureşti, devenit în urmă prim-ministru, a fost executat în 1946. Transilvania noastră e vrăjită".

Să fie această "vrajă" blestemul marelui Mihai Viteazul, mort pentru Ardeal la 9/19 august 1601 ? Se ştie că Împăratul Rudolf al II-lea, autorul ordinului secret de asasinare a lui Mihai Viteazul a murit în 20 ianuarie 1612, la Praga imediat cum a fost deposedat de putere. Transilvania a devenit habsburgică abia în 1699.  Gyorgy Basta, un condotier italian de origine albaneză a murti în anonimat deplin în 26 august 1607, la Praga, nereuşind să devină Prinţ al Transilvaniei.

Iosif al II-lea, împăratul habsurgic care l-a condamnat pe Horea, a murit prematur în 1790, iar asupra împăratului Franz-Joseph care le-a dat voie ungurilor să-şi facă de cap în Ardeal, s-a abătut blestemul: soţia, fiul, nepotul său au sfârşit asasinaţi, el însuşi scăpând dintr-o tentativă de asasinat venită din partea patrioţilor italieni.

Mihail Manoilescu a murit în închisoarea de la Sighet, în 30 decembrie 1950, prevestindu-şi cumva destinul. Joachim von Ribbentrop a murit executat după Procesul Criminalilor de Război de la Nurnberg,la 16 octombrie 1946. Benito Mussolini a fost prins şi executat, în timp ce dorea să părăsească Republica Socială de la Salo, spre Elveţia, în aprilie 1945. Oficial, s-a afirmat că a fost executat de partizanii comunişti, dar există şi versiuni potrivit cărora ar fi fost executat de agenţi ai lui Winston Churchill, care doreau să nu se ştie de înţelegerile secrete Churchill-Mussolini din timpul războiului. Ginerele său, Galeazzo Ciano, soţul Eddei Mussolini fusese executat din ordinul lui Mussolini, suspectat de trădare, la 11 ianuarie 1944.

Dictatorul Stalin, cel ce a fost de acord cu Hitler (Pactul Ribbemtrop-Molotov) a murit la 5 martie 1953, în condiţii misterioase, evocate de fiica sa Svetlana Alilueva. Găsit leşinat, lângă măsuţa cu telefoane, foarte târziu, din cauza unui accident vascular cerebral, susţine Svetlana Alilueva, Stalin a fost mutat pe divan, deşi protocolul de tratament spune că bolnavilor afectaţi de accident vascular cerebral li se dă primul ajutor la locul unde sunt găsiţi.

Regele Carol al II-lea, care a fost de acord cu cedarea Ardealului a murit de inimă în 1953, la 4 aprilie, aproape la o lună după Stalin.   Singurul care a supravieţuit a fost mediocrul Veaceslav Molotov care a murit la o vârstă înaintată în ultimii ani ai regimului comunist sovietic, în 1986, la 96 de ani, la foarte mulţi ani după ce fusese înlăturat din viaţa publică (în perioada 1962-1984 a fost scos din rândul membrilor PCUS). Evident, el semnase ceea ce îi dictase Stalin. Probabil că soarta a fost mai blândă cu Stalin şi Molotov fiindcă în 6 martie 1945, ca urmare a acceptării de către Regele Mihai I a numirii Guvernului Dr. Petru Groza, Stalin a fost de acord ca Transilvania de Nord-Vest controlată după 25 octombrie 1945, de Armata Roşie, să revină la România.

Oricare politician care ar avea interese ascunse în privinţa Transilvaniei, dacă ar fi să ne luăm după cuvintele scrise de către fostul Ministru de Externe Mihail Manoilescu ar trebui să se gândească de două ori înainte de a atenta la integritatea României, încercând să sfârtece pământul sfânt al Transilvaniei ?

Pentru că după cum spunea Mihail Manoilescu, "Transilvania noastră e vrăjită"... Ea va trebui să rămână întotdeauna a României şi a poporului român. 

Încet, încet... Intrăm în lumea civilizată...

Noi detalii actuale:

https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/ministrul-sportului-linia-de-cale-ferata-dintre-aeroport-si-gara-de-nord-va-fi-gata-pe-26-august-1302839

Cum arată linia de cale ferată dintre aeroport şi Gara de Nord. Ministrul Transporturilor, despre stadiul lucrărilor

06-05-2020 03:57

Stadiul fizic al lucrărilor la linia de cale ferată Gara de Nord - Aeroportul Otopeni este la aproximativ 65%, termenul asumat de constructor pentru finalizarea obiectivului fiind sfârşitul lunii august 2020.

Potrivit unui comunicat al Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, ministrul de resort, Lucian Bode, împreună cu secretarul de stat în MTIC Ionel Scrioşteanu, cu ministrul Tineretului şi Sportului, Ionuţ Stroe, şi cu Gheorghe Popescu, consilierul onorific al premierului, a vizitat în cursul zilei de miercuri stadiul lucrărilor la obiectivele de infrastructură aferente modernizării liniei de cale ferată Bucureşti Nord - Aeroportul Internaţional Henri Coandă/Otopeni şi Corpurilor A şi B plus Rotonda Aeroportului Băneasa.

În ceea ce priveşte reabilitarea şi refuncţionalizarea interioarelor Corpurilor A şi B, dar şi Rotonda de la Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa-Aurel Vlaicu, obiectiv al cărui contract de proiectare şi execuţie se ridică la valoarea de 55.524.200 lei + TVA, se înregistrează un stadiu fizic al lucrărilor de peste 25%.

MTIC precizează că, în condiţiile amânării organizării Campionatului European de Fotbal 2020, s-a renunţat la strategia de a finaliza în primă fază corpurile A şi B şi au fost demarate toate lucrările prevăzute în contract. Astfel, potrivit graficului de lucrări, termenul de finalizare este stabilit pentru luna octombrie 2020.

"Am văzut că sunteţi mobilizaţi şi, odată cu schimbarea strategiei, generată de amânarea Campionatului European de Fotbal, aţi ales să atacaţi toate fazele, care constau în reabilitarea Corpurilor A şi B plus Rotonda. La acest moment lucrările de demolare, de consolidare, compartimentări uşoare şi relocări au un stadiu fizic avansat şi am certitudinea că asocierea câştigătoare are toate premisele să respecte termenul de finalizare şi recepţie a întreg obiectivului, care este octombrie 2020", a spus ministrul Bode.

În cazul liniei de cale ferată Gara de Nord - Aeroportul Otopeni, ministrul Transporturilor a remarcat evoluţiile înregistrate de la ultima vizită şi a cerut antreprenorului să păstreze ritmul accelerat, astfel încât, la sfârşitul lunii august 2020, acest obiectiv să fie finalizat. Astfel, în cazul acestui obiectiv, se înregistrează un stadiu fizic al lucrărilor de aproximativ 65%, în condiţiile în care, în ultima perioadă, au fost implementate o serie de măsuri necesare pentru protecţia sănătăţii muncitorilor pentru a evita infectarea cu noul coronavirus.

"Sunt aici, în vizită de lucru, pe al doilea obiectiv de infrastructură, gestionat de Ministerul Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor, asumat în perspectiva desfăşurării Campionatului European de Fotbal. Mă refer la linia de calea ferată Gara de Nord - Otopeni. Este un obiectiv extrem de important al ministerului şi al companiei CFR Infrastructură, primul finalizat de la zero după foarte mulţi ani. Am văzut că lucrurile au evoluat foarte mult de ultima mea vizită aici. Am vrut să văd stadiul lucrărilor şi totodată să-i dau o veste bună constructorului şi anume aceea că a fost deblocat un obstacol foarte important în construcţia acestui obiectiv prin semnarea acordului dintre CFR Infrastructură şi societatea care deţine hotelul, obiectiv care se află în apropierea culoarul liniei de cale ferată. Din acest moment, antreprenorul nu mai are niciun obstacol şi nici scuze să se încadreze în termenul contractual. Termenul asumat este sfârşitul lunii august 2020. Văd că pe şantier există o mobilizare foarte bună, cu un stadiu fizic de aproximativ 65%. Vreau să le mulţumesc tuturor că au înţeles că pentru noi, pentru România, acest obiectiv de cale ferată este unul extrem de important", a adăugat şeful de la Transporturi.

 

Avem autostrăzi.... În hârtii...

Autostrada Sibiu-Pitești: Luni se semnează contractul pentru secțiunea 5 Curtea de Argeș - Pitești - surse oficiale

Acestea au reconfirmat practic informația anunțată la finele lunii aprilie de către Mariana Ioniță, directorul general al Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR).

"Este anul autostrăzii Sibiu-Pitești. Avem secțiunea 1 în lucru, antreprenorul austriac s-a organizat impecabil. Pe secțiunea 5 se va semna contractul pe data de 11, s-au rezolvat contestațiile", a spus atunci Mariana Ioniță în interviul online pentru Hotnews.

Amintim că CNSC a respins pe 16 aprilie contestația formulată de asocierea China Railway 14-th Bureau Co Ltd – Viaponte Rom – Viaponte Projetos e Consultoria de Engenharia împotriva deciziei prin care oferta sa a fost exclusă iar din licitația pentru secțiunea 5 din Autostrada Sibiu - Pitești.

În aceeași contestație, chinezii au cerut să fie exclusă din licitație și oferta rivalilor de la Astaldi, însă fără succes.

Pe 19 martie 2020, CNAIR a emis un raport al procedurii prin care oferta chinezilor a fost exclusă. Totodată, a fost declarată câștigătoare oferta italienilor de la Astaldi.

Valoarea estimată a contractului pentru construcţia secţiunii 5 Curtea de Argeș - Pitești este de 1,83 miliarde de lei, fară TVA. În octombrie 2017, CNAIR a primit pentru acest contract opt oferte.

Secțiunea 5 din Autostrada Sibiu - Piteşti este amplasată în județul Argeș şi are o lungime de 30,35 km. Traseul acesteia va începe în zona localităţii Curtea de Argeș și va continua paralel cu râul Argeș, până la actuala centură a Municipiului Pitești.

Autostrada Sibiu – Piteşti va avea o lungime de 123 kilometri şi va fi împărţită în cinci loturi, Sibiu – Boiţa, Boiţa – Cornetu, Cornetu – Tigveni, Tigveni – Curtea de Argeş şi Curtea de Argeş – Piteşti, va avea opt noduri rutiere şi nouă tuneluri.

Autostrada Sibiu – Piteşti este o parte importantă a Coridorului 4 Pan-European, care traversează ţara de la vest la est.

Simfonia culorilor în curtea noastră

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=2856409107730054&id=100000829794680?sfnsn=mo

Citiți, citiți și din barbă să nu dați! Spovedania lui Rizea.

https://www.facebook.com/groups/2850610868339035/?ref=share