duminică, 5 aprilie 2020

Servicii religioase moderne

VIDEO Servicii religioase drive-in la biserici

Unele biserici din Coreea de Sud au început să ofere servicii religioase drive-in, în timp ce altele transmit slujbele online, în încercarea de a se adapta măsurilor stricte introduse pentru limitarea răspândirii noului coronavirus, potrivit DPA.

O biserică din Seul se numără printre lăcaşurile de cult care oferă slujbe drive-in unde credincioşii pot sta în maşină şi se pot ruga. Circa 150 de maşini erau prezente la unul din astfel de servicii religioase organizat într-o parcare.

Numeroase biserici din Coreea de Sud au fost criticate în ultimele săptămâni pentru că au continuat să organizeze servicii religioase în incinta lor, în ciuda unei campanii oficiale care cere evitarea contactului social pentru a limita răspândirea virusului.

Autorităţile oraşului Seul intenţionează să dea în judecată biserica protestantă Sarang Jeil pentru că a ţinut slujbe în clădirea sa, încălcând interdicţia privind adunările mari de oameni, a relatat duminică agenţia sud-coreeană de presă Yonhap.

Sâmbătă, guvernul sud-coreean a anunţat o prelungire cu două săptămâni a măsurilor de combatere a pandemiei, în ciuda unei scăderi vizibile a ratelor de infectare, scrie Agerpres.

Ce mâncăm după ce trece nebunia Coronavirus? Ne mâncăm între noi?

Pandemia: cum să evităm ce e mai rău

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Covid -19 creează mari probleme economice. Riscul să apară o recesiune globală profundă este foarte mare. Este un șoc care reduce oferta, în special prin șocul asupra forței de muncă, cu rezultatul închiderii multor activități din diferite industrii. Unele activități s-au închis prin decizii private, alte s-au închis ca urmare a măsurilor de distanțare socială impuse de autorități. Indiferent de sursa lor, aceste decizii au produs un șoc pe partea ofertei, care se translatează într-un șoc pe partea cererii. Cele două șocuri se pot amplifica reciproc putând duce la un dezastru.

Pe lângă tragedia pierderilor de vieți omenești, care nu se poate compara cu nimic, cel mai rău scenariu ar fi acela în care, după o prăbușire economică de proporții, vom constata că societatea occidentală nu a învățat motivul real pentru care a fost prinsă material nepregătită pentru o pandemie și, încă odată, ca de obicei în astfel de cazuri, un eveniment extrem a fost folosit pentru a eroda libertățile.

În continuare arăt din ce cauză societatea occidentală nu a fost adecvat pregătită pentru o pandemie și ce ar trebui să învețe din asta, ce ar trebui să ghideze intervențiile guvernelor și băncilor centrale în această criză pentru a evita dezastrul economic și, în fine, că ar trebui să luptăm împotriva celor care ar dori să folosească pandemia actuală ca pe o altă „scuză minunată pentru socialism global".

1. Raționalismul constructivist și capacitatea de reacție la pandemii

Distanțarea socială este o cale de a reduce răspândirea bolii. Această măsură are ca principal scop să evite răspândirea virusului și să evite ca sistemul de sănătate să fie copleșit și să nu mai poată salva vieți. Nimeni nu știe însă pentru cât timp trebuie să rămână închise activitățile pentru a stopa răspândirea virusului și a reduce astfel costul cel mai mare, și anume pierderea de vieți omenești.

Interdependențele economice fac astfel încât problemele financiare ale unor firme să se extindă și asupra altora. Fluxurile de venituri scad și tot mai multe firme ajung să-și reducă activitatea sau să o închidă. În acest fel, recesiunea devine inevitabilă. Ar putea fi o astfel de evoluție oprită? Într-un caz pur ipotetic, răspunsul este afirmativ. Imaginați-vă că ar fi fost posibilă testarea tuturor cetățenilor ce ar fi necesitat testare. Atunci ar fi fost ușor să se identifice persoanele care ar fi trebuit să intre în carantină (să numim carantina astfel rezultată „carantină personalizată") acasă sau să fie internate în spitale încă de la început. Pe această bază s-ar fi putut deduce ce persoane rămâneau disponibile să-și continue activitatea (să muncească, să meargă în excursii etc) fără riscul de a răspândi infecția. Asta ar fi permis atât rezolvarea problemei de sănătate cât și continuarea producției în aproape toate domeniile, inclusiv în turism și transportul aerian. Efectele economice ar fi fost minime și societatea ar fi putut să-i ajute mai bine pe cei bolnavi.

Soluția este doar ipotetică deoarece nu se poate prevedea de la început cu ce virus s-ar putea confrunta societatea. Testul se poate concepe doar după ce se știe despre ce virus este vorba. Testele se produc treptat, astfel că nu există de la început stocul necesar pentru a-i testa pe toți cei care ar fi fost necesar să fie testați. Din această cauză nu știm decât o mică parte dintre cei ce poartă virusul. Mai departe, din această cauză, sectoarele care presupun o mare interacțiune între oameni și care nu ar putea îndeplini cerințele de distanțare socială, cum sunt de exemplu turismul și transportul aerian, nu și-au putut continua activitatea. Pe de altă parte, spitalele insuficient dotate cu echipamente de protecție a medicilor au continuat activitatea, devenind ulterior inoperabile temporar pentru că s-au transformat în focare de infecție.

În scopul acestui articol să reținem, ca o primă concluzie din cele prezentate mai sus, că în multe țări capacitatea de testare a crescut treptat. Mai îngrijorătoare și semnificativă din perspectiva discuției noastre a fost lipsa materialelor de protecție de genul măștilor, profesionale sau nu, a combinezoanelor, dezinfectanților etc. Din aceste cauze luate împreună, și nu din alte motive, a fost inevitabilă închiderea unor activități care presupun interacțiune strânsă între oameni. Din același motiv a fost necesară impunerea distanțării sociale (acțiunea „stăm acasă") și restricționarea liberei circulații a persoanelor, în foarte multe țări ale lumii.

Chiar dacă în timpurile noastre este imposibil să se știe cu precizie ce virus va apărea și ce teste trebuie fabricate, este totuși posibil să știi dinainte că pandemiile sunt posibile și că pot avea o răspândire teritorială extremă și pot afecta zeci de milioane de oameni. În consecință, pregătirea materială ar trebui să fie în principiu adecvată. Dar exact această lecție a lipsit și de această dată, nu numai în România, ci în aproape toate țările. Dar pentru neînvățarea acestei lecții nu există nicio scuză. Într-un eseu publicat de OMS se arată că atunci când secolul nostru abia începea, „cei mai mulți experți credeau că patogenii exotici care cauzează atât de multă suferință în Africa și părțile dens populate ale Asiei de Sud–Est nu ar deveni niciodată o problemă în țările bogate, cu standadele lor înalte de viață și sisteme de sănătate bine dezvoltate".

Probabil că această încredere a experților la care se referă eseul citat se baza pe cele peste trei decenii în care lumea bogată nu se mai confruntase cu o pandemie, în general. Dar pandemia curentă seamănă mai degrabă cu cea din 1918-1920, astfel că putem să spunem că convingerea că o astfel de pandemie este extrem de improbabilă se baza pe o perioadă de două ori mai lungă, de peste șase decenii. În plus, convingerea venea și din faptul că în timpul ultimei pandemiei din secolul trecut, cea din 1968, vaccinul fusese descoperit relative rapid, deși doar după ce răspândirea bolii atinsese vârful în mai multe țări (vezi Encyclopaedia Britannica). Încrederea aceasta ar fi trebuit să fie puternic zdruncinată în anii 2003, când SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome) a avut cel mai mare impact asupra ariilor urbane înstărite, și în 2009, când prima pandemie a secolului al XXI-lea, (gripa tip A(H1N1)) a avut o răspândire globală și a produs aproape 19 mii de decese printre cei cu gripa confirmată în laborator (OMS), și probabil mai mult de 200 de mii de decese în total.

Totuși, lipsa de pregătire materială pe care o scoate la iveală peste tot în lume coronavirusul pare să arate că lecția nu a fost învățată, cel puțin nu de cei care administrează sistemele de sănătate publică și, într-un sens mai larg de elitele occidentale. Excepție au făcut, parțial, țările asiatice care s-au confruntat cu SARS în 2003, ceea ce a făcut ca ele să fie ceva mai bine pregătite. Unii au speculat că în China reacția mai fermă a fost mai degrabă un reflex de apreciat al comunismului, dar această idee, așa cum voi arăta mai jos, este pur și simplu falsă, deoarece memoria recentă referitoare la SARS este cea care explică mai bine reacția de acolo.

Lipsa de pregătire materială a țărilor occidentale pare să reflecte credința că o pandemie de o asemenea extindere geografică și cu un număr așa de mare de victime nu ar mai fi posibilă, dat fiind nivelul de civilizație și prosperitate materială din aceste țări. Credința s-a instalat, la rândul ei, ca o consecință a încrederii specialiștilor (elita profesională) în capacitatea științei de a găsi soluții rapide de tratament și de a evita contagiunea pe scară suficient de largă pentru a depăși capacitatea privată și publică de intervenție eficientă.

Încredere în știința noastră de a ne feri de „patogeni exotici" și de a rezolva relativ rapid problemele cu care ne confruntăm este un reflex al raționalismului constructivist (termen introdus de Hayek) care domină gândirea elitelor conducătoare din societățile occidentale și gândirea celei mai mari părți a elitelor din științele sociale. Acest raționalism a împrumutat într-un mod epistemologic ilegitim metode utilizate în științele naturale pentru a deduce regularități. Secolul care a trecut de la marea pandemie din 1918-1920 fără ca o alta similară să apară până anul acesta a fost văzut ca întruparea unei regularități. Astfel s-a ajuns la concluzia că apariția unei pandemii în societățile dezvoltate are o probabilitate atât de mică încât se poate neglija sau, că, dacă apare, soluțiile de apărare vor fi livrate relativ rapid.

Țările occidentale au fost luate prin surprindere doar pentru că ideea unui astfel de eveniment care să nu poată fi rapid controlat a fost respinsă de raționalismul pe care îl practicăm. Trăsăturile paternaliste dezvoltate în societate din cauza raționalismului constructivist al elitelor a dus la deresponsabilizarea individului, care învățase, în vremea când liberalismul a predominat, importanța menținerii vigilenței individuale, sintetizată în expresia si vis pacem, para belum! Cu alte cuvinte s-a acceptat că societatea a evoluat atât de mult, material și științific, încât putem considera că una dintre ipotezele pe care le putem utiliza atunci când proiectăm anumite sisteme este aceea că o pandemie nu poate apărea, sau dacă apare, ea poate fi controlată rapid prin știința noastră. Acea dimensiune a globalizării care se reflectă în explozia interacțiunilor umane internaționale directe nu ar fi putut să apară dacă ipoteza predominantă ar fi fost că o pandemie ce poate ajunge în toate locurile de pe glob ar fi posibilă.

Ipoteza probabilității extrem de scăzute a unei pandemii a fost încorporată în deciziile private și publice referitoare la dimensionarea capacității de dotare cu medicamente și echipamente a unităților medicale private sau publice. Raționalismul constructivist a neglijat informația furnizată de istorie referitoare la probabilitatea deloc de neglijat ca o astfel de pandemie să apară în societatea omenească, globalizată sau nu. A fost o greșeală de gândire. Raționalismul utilizat în științele exacte a făcut enorm de mult bine societății. Când a fost împrumutat pentru a fi aplicat în științele sociale, unde este un intrus, raționalismul a devenit constructivist și a făcut numai rău.

2. Ce ar trebui să ghideze intervenția guvernelor și a băncilor centrale

Șocul asupra producției pe care îl produce distanțarea socială necesară pentru limitarea infecțiilor cu noul coronavirus pare foarte asemănător cu șocurile produse de oricare alt declanșator al unei recesiuni. Totuși, există o diferență majoră. În general, după cel de-al Doilea Război Mondial, au acționat trei tipuri de declanșatori: întărirea (sau înăsprirea) politicii monetare (recesiune condusă de cerere), schimbarea în anticipații (cerere) și șocuri în prețurile unor materii prime importante (ofertă). Recesiunile declanșate astfel au fost în cele din urmă rezultatul unor evoluții care au culminat cu formarea unor structuri economice (comportamente conectate între ele) devenite nesustenabile. Rostul acelor recesiuni a fost acela de a corecta structura economiei devenită nesustenabilă prin eliminarea comportamentelor devenite anacronice sau nesustenabile. Din această perspectivă, recesiunile au fost o formă de manifestare a principiului ordinii spontane.

Recesiunea produsă de distanțarea socială nu este nici rezultatul nici dovada că structura economiei mondiale devenise nesustenabilă la începutul anului 2020. Recesiunea declanșată de COVID-19 este, prin natura sa, diferită de celelalte. Ea nu este o manifestare a principiului necesității eșecului care duce la distrugere creatoare. Totuși, probabil că unele comportamente erau mai aproape de punctul de a deveni nesustenabile decât altele. De aceea, este posibil ca inclusiv această recesiune să elimine în primul rând acele elemente (comportamente) ale structurii care se apropiaseră cel mai mult de nivelul nesustenabil. Totuși, nimeni, persoană sau organizație (agenție guvernamentală, bancă centrală, guven), nu știe care sunt acele elemente. Decidenții de politici economice trebuie să înțeleagă că „mintea„ ordinii spontane, superioară oricărei alte minți, continua să opereze structura economiei la data la care a apărut șocul produs de virus.

Distincția aceasta este importantă pentru că ne ajută să înțelegem mai bine ce rol pot avea guvernele și băncile centrale (organizațiile) în evitarea unei depresii economice și în scoaterea economiei din recesiune. În acele cazuri în care recesiunile reprezentau o corecție spontană abruptă făcute de piețe pentru a transforma vechea și nesustenabila structură economică într-una nouă și sustenabilă, intervenția băncilor centrale și a guvernelor atenuau stresul economic prin facilitarea păstrării unor elemente ale vechii structuri economice. Acele organizații se opuneau temporar ordinii spontane. Putem presupune că, din această cauză, noua structură ce scotea economia din recesiune devenea sustenabilă pentru o perioadă mai scurtă de timp comparativ cu una care ar fi rezultat fără protejarea unor comportamente, industrii sau activități ce ar fi trebuit, conform ordinii spontane, să fie înlocuite.

La momentul apariției infecțiilor cu coronavirus, structura economiei era funcțională. De exemplu, spre deosebire de perioada de dinainte de 2008, economiile lumii nu erau, în general, caracterizate de dezechilibre largi. Recesiunea din 2008-2009 a arătat și a impus corecțiile. Recesiunea globală care a apărut în urma distanțărilor sociale nu arată ce comportamente și ce legături dintre aceste comportamente deveniseră nesustenabile. Guvernele și băncile centrale nu au cunoașterea necesară pentru a ști dacă o altă structură economică ar fi mai bună decât cea care fusese generată spontan de piețe și funcționase în plenitudinea ei până la momentul apariției șocului produs de noul coronavirus prin distanțarea socială la care a dus. Din acest motiv, este justificat ca măsurile pe care guvernele le vor lua să fie orientate spre evitarea pe cât posibil a deteriorării în continuare a acelei structuri economice care apăruse spontan și spre crearea condițiilor de refacere a ei.

Având aceste clarificări, putem analiza ideile care s-au vehiculat în legătură cu modul în care ar trebui să intervină guvernele și băncile centrale. De data aceasta, în această recesiune, organizațiile numite bănci centrale și guverne, nu numai că nu trebuie să se opună ordinii spontane, ci chiar poate și trebuie să acționeze în același sens cu ea. Ideea cheie pe care o susțin este aceea că trebuie identificat efortul material, uman și financiar necesar pentru restabilirea comportamentelor și a relațiilor dintre acestea existente înainte de criză. Pentru ca această problemă să fie rezolvată corect este necesară aplicarea unor principii care să permită minimizarea costului suportului dat pentru refacerea în linii generale a singurei structuri economice autentice, și anume cea creată prin ordine spontană înainte de criză.

În primul rând trebuie recunoscut faptul că nu există o criză a capitalismului pe trei segmente, așa cum încearcă să argumenteze unii autori, și anume sanitară, economică și climatică (vezi Mariana Mazzucato, „Capitalism’s Triple Crisis"). Noul coronavirus nu scoate la iveală slăbiciunile capitalismului. Ceea ce scoate la iveală virusul criminal este tipul de raționalism pe care îl folosim ca să interferăm cu ordinea spontană pe care se bazează în mare măsură capitalismul ca mod de organizare a societății. Acest tip de raționalism este cauza ultimă a lipsei de pregătire materială a societății în fața unei pandemii, așa cum am arătat în prima secțiune. În consecință, singurele probleme care trebuie rezolvate sunt cea a crizei din sectorul sanitar și cea economică (recesiunea), astfel încât să putem reface, în liniile esențiale, structura economiei de la momentul apariției crizei. Problema reparării sistemului capitalist de către stat, este una falsă. În mod particular, problemele referitoare la climă înseamnă politici industriale care schimbă structura economiei plecând de la premisa că știm dinainte cine produce schimbările de climă și cu ce consecințe, ceea ce, din nou, este fals. Societatea capitalistă știe să inoveze, așa cum a demonstrat-o până acum și, în consecință, va rezolva și problema poluării (care nu este în mod necesar problema de climă) într-un mod sustenabil.

În al doilea rând, trebuie identificate cu claritate limitele în care băncile centrale și guvernele pot interveni. Rolul băncilor centrale este acela de a evita panica de pe piețele financiare. Panica poate distruge structura economiei existente în realitate înainte de șocul virusului, structură care, așa cum am arătat este singura viabilă, și pe care o cunoaștem doar parțial și doar intermediat de teorii economice. Este tipică pentru panica de pe piețele activelor vânzările masive. Se vinde orice activ financiar perceput ca riscant. Băncile centrale trebuie să cumpere active financiare pentru a opri panica. Singurul activ care are o relație stabilă între randament și preț, atunci când este exprimat în el însuși, este banul. Randamentul banului este zero și prețul său este egal cu unu. Din acest motiv, elasticitatea cererii de bani devine virtual infinită în momente de panică și duce la criza de lichiditate pe piețele activelor. Băncile centrale au datoria să mențină lichiditatea adecvată pe piața activelor prin extinderea cumpărărilor de active. În acest context, ideea că băncile centrale inundă piețele cu lichiditate, așa cum chipurile au făcut-o în criza din 2008, fără a o direcționa către „cele mai bune oportunități de investiții" trădează ideea raționalist constructivistă că banca centrală ar avea capacitatea de a alege câștigătorii. Banca centrală nu are această capacitate.

Guvernele au o capacitate limitată de intervenție dacă țin să nu producă inflații mari care pot ieși de sub control. Creșterea impozitelor nu este deloc o soluție, deși unii economiști sau politicieni se gândesc la ea, chiar dacă o exprimă doar timid prin referire la o taxă de „solidaritate", care mai degrabă sună bine, decât produce efecte nete pozitive. Singura soluție viabilă implică și creșterea datoriilor publice și private. Totuși, această creștere poate fi limitată dacă guvernele aleg un criteriu corect care să le ghideze în extinderea subvențiilor. Pentru a fi mai clar, datoriile publice pot fi crescute până la nivelurile necesare pentru a prezerva structura economiei produsă prin ordine spontană înainte pandemie. Orice creșteri care rezultă din comportamente publice sau private oportuniste vor fi în contradicție cu scopul prezervării în linii generale a structurii economiei. Aceste comportamente vin de obicei de la politicieni, care doresc să arunce cu bani chiar și acolo unde nu este necesar, pentru a obține voturi sau pentru că se află sub imperiul emoțiilor, și de la antreprenori care, deși nu au probleme reale, încearcă să beneficieze de ajutoare, alături de cei care cu adevărat au probleme. Se vede deja o răspândire a acestor comportamente, care pun o presiune nenecesară enormă pe guverne.

Ar fi total greșit ca ajutoarele guvernelor pentru firmele care nu mai pot opera din cauza distanțării sociale să fie acordate cu condiții atașate care ar altera structura economiei a cărei prezervare o țintește. Condiționarea subvențiilor de limitarea relației dintre firmă și acționariat (share buyback), de efectuarea de investiții viitoare în așa numita creștere economică inclusivă sau în reducerea emisiilor de carbon ar fi total greșită. Acestea condiționări nu ar fi în concordanță cu refacerea structurii economiei, pe care am acceptat-o ca singurul obiectiv global legitim al ajutoarelor, ci ar conduce la adoptarea unei structuri artificiale a economiei, odată ce criza sanitară și cea economică vor fi rezolvate.

Ceea ce ar trebui să ghideze guvernele ar fi un set de criterii care să asigure că atingerea scopului prezervării structurii viabile a economiei se realizează cu o creștere cât mai mică a datoriilor publice. Rezolvarea acestei probleme de optim nu înseamnă punerea unor limite la datoria publică, ci acceptarea ideii că revenirea în valuri a infecțiilor cu noul coronavirus ar putea fi un factor de creștere a datoriilor publice.

De asemenea, guvernul ar trebui să creeze mecanisme care să asigure, alături de subvențiile publice și utilizarea rezervelor (economisirilor) private. Aceasta nu înseamnă confiscarea acestor economisiri prin impozite, ci limitarea subvențiilor publice la un nivel considerat acceptabil. De exemplu, plata unor indemnizații de 75 la sută din salariile angajaților din industriile afectate de distanțarea socială asigură menținerea potrivirilor dintre calificările cerute de activitatea unei firme închise pe perioada distanțării sociale și oferta de forță de muncă. Similar, amânarea plății unor impozite sau a unor rate la bănci, sau garantarea de către stat a unor împrumuturi ajută firma să-și păstreze angajații, pentru a fi prezenți la reluarea activității. Aceasta este esențial pentru prezervarea structurii economiei. Între timp, rămâne pentru angajați să decidă dacă vor să utilizeze economisirile lor private pentru a-și menține în cvasitotalitate comportamentele anterioare de consum.

În fine, pentru a implica și rezervele firmelor, aceste ajutoare (salarii reduse, amânări la plata ratelor dobânzilor, amânarea plății impozitelor etc.) ar trebui condiționate de atingerea unui grad minim de stres economic de către firme sau de către angajați, nefiind extinse pentru cei care nu au fost afectați sau au fost chiar avantajați de noua conjunctură. Acest principiu este utilizat deja în europa în conceperea moratoriilor bancare (vezi, de exemplu, o sinteză referitoare la moratoriile bancare realizată de Cristian Bichi pe).

Dacă un grad mai mare de îndatorare publică este prețul ce trebuie plătit pentru a salva sectorul privat și a relua creșterea economică cu o structură economică validată de piață, atunci așa să fie.

3. O altă „scuză minunată pentru socialism global"

Există forțe în societate care nu numai că nu înțeleg că singura structură economică validă pe care o cunoaștem este cea creată de ordinea spontană, dar și militează pentru schimbarea ei, dar nu oricum, ci prin atacarea capitalismului. Aceste forțe sunt permanent active. Evenimente precum pandemia sau alte evenimente a căror magnitudine este amplificată cu mult efort material și propagandistic la nivel de „problemă globală", dau apă la moară acestor forțe. Margaret Thatcher a spus cândva că „global warming provides a marvelous excuse for global socialism". Se pare că și coronavirusul este exploatat de adepții socialismului în același scop. Argumentele lor supreme referitoare la instaurarea egalității sunt lăsate deoparte, pentru moment. Această capacitate a ideologilor socialismului de a se adapta prin exploatarea oricărui context în favoarea socialismului este de invidiat.

Adepții socialismului au abandonat ideea centrală, dar depășită de realități, a proprietății comune asupra mijloacelor de producție ca modalitate de înfăptuire a iluzoriei idei de egalitate economică, sau de justiție socială sau justiție distributivă după cum a mai fost denumită. Începând încă din anii 1960, mergând în forță prin anii 1970 și 1980, ideea de a realiza egalitatea prin instituirea proprietății comune asupra mijloacelor de producție a fost înlocuită cu ideea de a realiza justiția socială prin redistribuire, concret prin confiscarea veniturilor celor cu venituri mari prin creșterea masivă a impozitelor. Așa s-a ajuns la o creștere rapidă a ponderii cheltuielilor sociale în PIB începând încă din anii 1960. Din aceste

Astăzi, din nou, adepții ideilor socialiste strâng rândurile. Obiectivul este aceeași iluzie a egalității sociale. Propaganda lor exploatează nenorocirea pe care o cauzează infectarea masivă a populației cu noul coronavirus. Ideea centrală este aceea că dacă cineva poate să facă ceva în lupta împotriva virusului ucigaș, acela este guvernul, sau statul, cum mai este adesea numit, deși de aici derivă o serie de confuzii binevenite ideilor socialiste. În subsidiar, există ideea că piața nu ar putea să facă ceva pentru a combate virusul sau, prin inducție, vreo nenorocire similară.

În aceste zile, precum și în cele ce vor urma, se va da o luptă imensă pentru a proiecta statul și instrumentele sale coercitive ca singura soluție de dorit. Se va da o luptă aprigă pentru a convinge populația că există o mare alegere în fața sa: pe de o parte să aleagă un stat care este implicat în domeniile cheie, acolo unde se furnizează medicamente, pentru a începe cu ce este astăzi cel mai important, energie, locuință, bunuri de primă necesitate. Va apărea din ce în ce mai des ideea că modul de viață capitalist este nesigur și este de vină pentru nenorocirile de genul prezentei pandemii. Am arătat în prima secțiune că nu capitalismul și democrația favorizează astfel de nenorociri, ci raționalismul constructivist, care este natural socialismului, dar care a infectat și capitalismul, mai ales prin erodarea liberalismului.

În acest proces social, ideea că omul nu poate cunoaște circumstanțele care acompaniază deciziile sale ar trebui să ghideze permanent gândire noastră. Trebuie să înțelegem că același principiu se aplică și grupurilor de oameni, inclusiv partidelor politice, guvernelor, parlamentelor etc. Acest principiu al cunoașterii limitate a circumstanțelor particulare ar trebui să fie permanent treaz în mintea noastră, pentru a împiedica transformarea unor probleme sau a ceea ce este larg perceput ca probleme în motive extraordinare pentru noi inginerii sociale.

Socialismul constituie un exemplu de inginerie socială care nu a adus nimic bun. Nu a putut aduce nimic bun pentru că nu putea să inoveze. Iar inovația a dispărut în socialism pentru că în locul concurenței a fost introdus planul centralizat, conceput de un grup de oameni care credeau că pot avea cunoașterea tuturor circumstanțelor particulare în care acționează indivizii, ceea ce este imposibil. Capitalismul inovează pentru că permite concurența. El, capitalismul bazat pe libertatea de întreprindere va găsi soluțiile optime pentru a reduce poluarea prin progres tehnologic în timp ce va permite și continuarea creșterii economice. Acest tip de capitalism va reuși să producă tot ce este necesar pentru o viață mai bună. Și va face acest lucru cu atât mai bine cu cât vom găsi soluțiile pentru ca elita conducătoare să-și revizuiască „aroganța fatală" reprezentată de raționalismul constructivist.

Menținerea libertății piețelor este esențială. Când are nevoie de măști, de aparate de testare, de dezinfectanți eficienți etc., statul îi cumpără de la antreprenorii care le-au inventat și produs. Aceste producții apar pentru că există libertatea de a concura, concurența creând stimulentele pentru permanentul progres făcut prin inovare. În producția de hârtie igienică există concurență nelimitată. Criza de hârtie igienică s-a rezolvat într-o săptămână. În producția de biocide și alte materiale similare există, în mod justificat, reglementări care face concurența mai dificilă. Din acest motiv, răspunsul pieței a fost mai lent. Nu critic precauția existentă în reglementările referitoare la produsele toxice, ci doar folosesc exemplul pentru că este foarte actual și cunoscut și slujește bine ideea că acolo unde este posibilă, concurența trebuie lăsată să lucreze.

În aceste vremuri ar trebui să fim mult mai vigilenți referitor la ce se întâmplă cu democrația liberală din societățile occidentale și la cum se propagă influențele adverse, mai ales împotriva liberalismului. Nu trebuie să uităm niciodată concluzia lui Hayek conform căreia „’Emergencies’ have always been the pretext on which the safeguards of individual liberty have been eroded". Nu trebuie să uităm nici îndemnul Regelui Mihai I referitor la lupta continuă pentru libertate. În fine, nu ar trebui să uităm îndemnul lui Vegetius (Igitur qui desiderat pacem, praeparet bellum), prescurtat în sintagma Si vis pacem, para belum!

Un lucru bun al crizei Coronavirus. Dispar țigările.

Rusia riscă să rămână fără ţigări în timpul pandemiei coronavirus

După ce autorităţile de la Moscova au decis, la 30 martie, închiderea tuturor activităţilor economice „neesenţiale" şi trimiterea lucrătorilor în concediu plătit, industria tutunului din Federaţia Rusă a anunţat că în foarte scurtă vreme ţara va rămâne fără ţigări în magazine, transmite Info Sud-Est.

Producţia a fost suspendată în toate fabricile deţinute de cele trei companii care operează în Rusia: Japan Tobacco International, Philip Morris International şi British American Tobacco. Reprezentanţii de la Japan Tobacco International, cu fabrici în regiunea Sankt Petersburg, au declarat agenţiei ruse de presă Interfax că speră în reluarea activităţii până la Paştele ortodox.

Atât agenţia de presă Interfax, cât şi portalul rus de ştiri Fontanka, aduc în discuţie faptul că producţia de tutun nu a fost inclusă în lista „necesităţilor" impusă de guvern în decizia de restructurare a activităţilor economice, în încercarea de a opri extinderea pandemiei coronavirus. Acest lucru, subliniază reprezentanţii celor trei companii producătoare, înseamnă că fabricile de ţigări nu vor putea funcţiona în timpul carantinei.

Citește articolul integral pe Info Sud-Est.

sursa foto: Pexels

Osânza liberală se împute. Măcar își recunosc greșelile.

Orban: Parlamentarii să renunţe la pensiile lor speciale, ca un prim pas de bună-credinţă

"Le solicit celor din Parlament să înceapă prin modificarea legii privind statutul deputaţilor şi senatorilor, în care să renunţe la pensiile speciale ale parlamentarilor ca un prim pas de bună-credinţă (în privinţa proiectelor legislative de reducere a pensiilor speciale n.red.), care nu pot fi modificate decât prin modificarea Legii statutului deputaţilor şi senatorilor, pentru că ele aşa au fost introduse", a spus Orban, într-un interviu la postul România Tv, potrivit Agerpres.


Întrebat despre varianta impozitării tuturor pensiilor speciale, Orban a replicat "să vedem ce va ieşi din Parlament".


"Aici e o întreagă bătălie pe pensiile speciale, acum au venit colegii mei cu ideea de impozitare diferenţiată a pensiilor speciale. Să vedem ce se va întâmpla. Am văzut că e competiţie de proiecte legislative referitoare la pensiile speciale, toată lumea vrea să desfiinţeze pensiile speciale, să vedem dacă vom reuşi. Cert e că nu noi (liberalii n.red.) am introdus pensiile speciale", a mai spus premierul Ludovic Orban. 


Preotul amendat cu 20.000 RON

VIDEO Preot amendat de poliţişti cu 20.000 de lei pentru o slujbă în curtea bisericii. Enoriaşă scandalizată: „Mi-a murit şi mie soţul, să nu-l pomenesc?“

 

Momentul în care un preot vâlcean este surprins de poliţiştii locali încălcând prevederile Ordonanţelor Militare a fost imortalizat şi postat pe Facebook.

Filmarea este însoţită de următorul text: „Organele Statului Poliţist în acţiune: 20.000 lei amendă pentru un preot care nu respectă ordonanţele militare care trimit iobagii la muncă în Germania, permit activitatea din supermarketuri, dar nu permit Sf. Liturghie în duminica din Postul Mare. 

Obişnuiţi-vă cu acest tip de dialog: - Mi-a murit şi mie soţul; să nu-l pomenesc, domnule?! / - Nu aveţi voie, doamnă!", a scris cel care a postat înregistrarea, menţionând unde s-a petrecut incidentul şi faptul că preotul amendat se numeşte Nicolae Proteasa.

„Asta e batjocură. Lipsă de respect faţă de autorităţile statului şi ordonanţele militare"

Incidentul s-a petrecut duminică, 5 aprilie, în curtea bisericii Sfântul Ion din Râmnicu Vâlcea, pe o alee retrasă, care nu are vizibilitate înspre intrarea în incinta lăcaşului de cult. Din imagini reiese că preotul a fost, cel mai probabil, rugat de câţiva enoriaşi, să facă o slujbă de pomenire. Pe fundal se aud cântece religioase din biserică. În imagini apar zece persoane cu tot cu preotul, probabil din două sau trei familii diferite, îmbrăcate în culori închise la culoare, şi două mese cu mâncare şi băutură pentru pomană. 

 

În timp ce un poliţist îl întreabă pe preot datele de identificare, altul, care nu apare în imagini, cel mai probabil chiar cel care a şi realizat filmarea, pe un ton ameninţător, spune: „20.000 vă dau!".


Enoriaşii încearcă să-i îmbuneze pe poliţişti: „Nu vă supăraţi, dar vă rugăm nu vă supăraţi, dar părintele nu poate să ne controleze pe toţi... Vă rugăm frumos...".

 

Doar că poliţistul „rău" nu se lasă deloc înduplecat: „Asta e batjocură. Lipsă de respect faţă de autorităţile statului. Când Ordonanţa Militară spune clar ce aveţi de făcut şi de respectat".

 

Cum să ne dea dânsul (preotul - n.r.) afară, că nu e bodyguard", încearcă din nou unul dintre enoriaşi, dar când poliţistul îi cere să se legitimeze: „Dumneavoastră?...", acesta se îndepărtează. 

 

Atunci se apropie o femeie, îmbrăcată în negru, încercând să obţină bunăvoinţa poliţistului: „Domnule, mi-a murit şi mie soţul! Să nu-l pomenesc, domnule?". Replica vine rapid: „Nu aveţi voie, doamnă"„Păi şi ce să fac?", mai întreabă aceasta.   


Interesant de remarcat este faptul că preotul şi o parte dintre enoriaşi au mască şi mănuşi, în timp ce, cel puţin poliţistul care scrie amenzi poartă doar mănuşi.

 

În urma postării de pe Facebook, comentariile internauţilor sunt împărţite, cei care iau apărarea preotului şi al enoriaşilor se arată deranjaţi de modul în care poliţiştii tratează problema, iar ceilalţi amintesc că „Unde-i lege, nu-i tocmeală".  


Războiul nevăzut afectează grav SUA

SUA: Peste 1.200 de persoane infectate cu coronavirus au murit în ultimele 24 de ore

Peste 1.200 de persoane infectate cu noul coronavirus au murit în ultimele 24 de ore în Statele Unite, potrivit bilanțului publicat duminică noaptea de către Universitatea Johns Hopkins, informează AFP și Reuters.

SUA a înregistrat 337.072 de cazuri de infecție și are confirmate 9.633 de decese. Președintele Donald Trump a avertizat duminică că americanii ar trebui să se aștepte la un număr "teribil" de decese, maximul epidemiei nefiind atins.

Statul New York rămâne cel mai afectat înregistrand duminică circa 600 de noi decese, totalul victimelor urcînd la 4.159. De asemenea, numărul cazurilor de infectare a depășit 122.000, adică peste o treime din totalul cazurilor confirmate pe întreg teritoriul SUA.

Citește și:

Gușterii războiului. Narcos, Maduro.

Război anti-Narcos cu Venezuela, SUA încep operațiuni militare de amploare

În plină pandemie de coronavirus, SUA trimit nave de război spre Venezuela, pentru a lupta cu narco-teroriștii și a-l înlătura pe Maduro. NARCOS. Un cuvânt scurt pentru o lume largă și plină de orori. Un serial excepțional realizat de Netflix și o carte, El Narco, a jurnalistului britanic Ioan Grillo, care cutremură prin dezvăluirile despre această imensă afacere și coșmar: traficul de droguri. Dar nu despre cărți și filme bazate pe realitate e vorba acum, ci despre noul apogeu al luptei americane pe frontul narco-terorismului.

Statele Unite trimit mai multe nave de război în largul coastei Venezuelei. Operațiunea are ca obiectiv stoparea livrărilor de droguri din America de Sud în SUA, a declarat miercuri președintele american Donald Trump.

Anunțul a fost făcut la Casa Albă, la începutul conferinței de presă zilnice, care a inclus și cele mai recente cifre despre criza coronavirusului, care a lovit SUA mai mult decât oricare altă țară din lume.


Misiune anti-drog si anti-Maduro



La misiune vor participa aeronavele de supraveghere și unitățile speciale. Operațiunea implică utilizarea de distrugătoare americane și nave de război mai mici, avioane de recunoaștere AWACS și forțe speciale pe teren.

Aceasta este una dintre cele mai mari operațiuni militare americane în regiune, de la invazia din Panama în 1989, menită a-l îndepărta pe generalul Manuel Noriega de la putere și a-l extrăda în Statele Unite.

Chiar dacă operațiunea militară este menită să diminueze contrabanda în toată regiunea, aceasta este îndreptată, în principal, împotriva guvernului socialist din Venezuela și a președintelui Nicolás Maduro.

Statele Unite îl acuză pe el și pe câțiva dintre guvernanții săi că au conlucrat cu carteluri de droguri din Columbia, favorizând contrabanda de droguri în SUA, care atinge sute de tone anual.

Având în vedere izbucnirea pandemiei de coronavirus, există un risc tot mai mare ca infractorii să folosească situația în scopurile lor. "Nu putem permite asta", a spus președintele Trump.

Poporul venezuelean suferă sub actualul guvern, a adăugat ministrul Apărării, Mark Esper. "Actorii corupți, precum regimul ilegal al lui Maduro din Venezuela, se bazează pe profiturile obținute din vânzarea de droguri pentru a-și menține puterea", a spus acesta, citat de Welt.de.


Dorința de schimbare



Săptămâna trecută, sistemul judiciar american a intentat un proces președintelui venezuelean. Marți, secretarul de Stat american Mike Pompeo a propus crearea unui guvern de tranziție, alcătuit din membrii guvernului și ai opoziției. Acesta ar trebui să se străduiască să organizeze noi alegeri.

Venezuela se află în criză politică de ani de zile. Opoziția nu recunoaște ultimele alegeri prezidențiale. În ianuarie 2019, președintele Parlamentului, Juan Guaidó, s-a declarat președinte interimar. Peste 50 de țări l-au recunoscut oficial, inclusiv Germania și Statele Unite, de mult timp ostile guvernului socialist din Venezuela.

Washingtonul a impus deja țării sancțiuni severe, un alt motiv pentru care economia Venezuelei se află în cădere liberă, penurie fiind chiar și la alimentele de bază. O situație contrariantă, într-o țară care deține cele mai mari rezerve de petrol din lume (17,4%, urmată de Arabia Saudită - 15,6% și Canada - 10%).

Până acum, Nicolás Maduro a rămas la putere, dar acum există infecții cu noul coronavirus și în Venezuela. Deoarece sistemul de sănătate din țara sud-americană este grav afectat, răspândirea și mai masivă a virusului ar putea duce la un dezastru, se tem observatorii.

Statele Unite ar dori să profite de această situație, spun criticii, astfel încât Washingtonul crește acum presiunea de îndepărtare de la conducere a lui Maduro, în favoarea unui șef de stat venezuelean obedient.


Wanted pe lista DEA



După ce operațiunea militară americană a devenit cunoscută, ministrul comunicațiilor din regimul Maduro a vorbit, miercuri seară, despre o încercare disperată a SUA de a distrage atenția de la "criza umanitară" prin răspândirea noului tip de coronavirus în propria țară.

Demararea operațiunii antidrog a Pentagonului vine în contextul unei recompense de 15 milioane de dolari pentru informații care duc la capturarea președintelui venezuelean Nicolás Maduro. El și unii dintre cei mai apropiați oficiali ai guvernului său sunt acuzați de conspirație pentru contrabandă cu droguri în Statele Unite, printr-o grupare condusă de organizația rebelă columbiană FARC.

Washingtonul a pus săptămâna trecută recompensă "pe capul" președintelui venezuelean Maduro, o procedura care aduce aminte de stilul WANTED din filmele western. Întreaga bandă de traficanți și, implicit, Maduro ar fi responsabili de contrabanda în SUA a până la 250 de tone de cocaină pe an. Potrivit Washingtonului, jumătate din bunurile ilegale ajung în Statele Unite pe mare.

În comunicatul Agenției americane antidrog (DEA), pe lângă Maduro mai sunt menționați și "alți înalți oficiali venezueleni, aparent asociați cu FARC (Forțele Armate Revoluționare ale Columbiei), pentru a folosi cocaina ca armă de <<invadare>> a SUA". Între cei 14 numiți se numără vice-președintele pentru economie, ministrul Apărării și procurorul general al Venezuelei.

Agenția Associated Press, citată în presă germană, relatează: "Capacitatea Statelor Unite de combatere a drogurilor în emisfera vestică urmează să fie dublată" cu ajutorul armatei americane dislocate atât în ​​Caraibe, cât și în Pacificul de Est. Misiunea este susținută de 22 de națiuni partenere Washington, potrivit secretarului Apărării.

Deoarece guvernele și națiunile se concentrează asupra coronavirusului, există un risc din ce în ce mai mare ca aceste carteluri de droguri, criminalii, teroriștii și alți actori răuvoitori să încerce să profite de situație, în beneficiul lor. "Nu putem permite asta", a justificat Trump operațiunea.


Nevoia de plusuri



Cu aproximativ două săptămâni în urmă, amiralul Craig S. Faller, ofițerul comandant al Comandamentului de Sud al Statelor Unite ale Americii (SOUTHCOM), a anunțat, înainte de Congresul SUA, necesitatea creșterii forței trupelor americane în America Latină.

Potrivit lui Faller, obiectivul oficial este de a pune capăt cartelurilor de droguri locale și de a alunga "amenințarea teroristă" pe care acestea o reprezintă pentru Statele Unite, în numele securității naționale.

Operațiunea militară din Venezuela, care tocmai a început, este demarată într-un moment în care criticii spun că atenția lui Trump ar trebui să fie concentrată asupra protecției față de epidemie, a cetățenilor propriei țări.

Însă fiind și un an electoral, se poate presupune că o victorie anti-Narcos, chiar și temporară, precum și capturarea unui autocrat suspectat de corupție, pot aduce un plus de imagine. Și un plus de petrol.

Unii mor de foame și alții dijmuiesc bugetul statului

Partidul-fantomă care ne costă peste un sfert de milion de euro pe an: are doar trei deputaţi, fără preşedinte

Forţa Naţională a prins contur în toamna anului trecut, când Călin Popescu Tăriceanu a divorţat politic de PSD. Câţiva parlamentari ALDE, nemulţumiţi că partidul a ieşit de la guvernare, s-au dezis de Tăriceanu şi au înjghebat o nouă formaţiune, cu scopul de a rămâne la putere alături de PSD. Preşedinte a fost uns Teodor Meleşcanu, pe care PSD l-a numit şef al Senatului chiar în locul lui Tăriceanu. Până la urmă, Guvernul Dăncilă a fost debracat prin moţiune de cenzură, Meleşcanu a pierdut a doua funcţie în stat ca urmare a unei decizii CCR, aşadar Forţa Naţională şi-a pierdut în doar câteva luni până şi statutul de partid-breloc al PSD. În weekend, Teodor Meleşcanu a anunţat că renunţă la funcţia de preşedinte invocând pandemia. 

În acest moment, Forţa Naţională mai numără trei parlamentari: Graţiela Gavrilescu, Alexandru Băişanu şi Marian Cucşa, toţi proveniţi ALDE. În mod paradoxal, un partid fără preşedinte, fără structuri, născut strict pe bază de traseism, cu doar trei deputaţi, înghite zeci de mii de euro pe lună din bugetul statului, în condiţiile în care România resimte deja criza economică generată de coronavirus: aproape 1 milion de români au intrat în şomaj tehnic. În primele trei luni din 2020, Forţa Naţională a primit 315.850 lei - aproximativ 65.000 euro. Lunar, în conturile partidului condus până acum de Meleşcanu au intrat 105.283 lei - aproximativ 22.000 de euro. Estimarea Autorităţii Electorale Permanentă (AEP) de la începutul anului arăta că, în 2020, Forţa Naţională va primi în total 1.263.400 lei. Mai exact, 263.200 de euro. Deci statul cheltuie peste un sfert de milion de euro cu un partid-fantomă.

Cum a ajuns Forţa Naţională să primească bani de la stat? În decembrie anul trecut, liderul ProRomânia Victor Ponta a negociat cu premierul Orban, iar un deputat din partidul său - Titus Dobre- a depus un amendament la legea bugetului pe 2020, prin care, doar anul acesta, vor primi finanţare de la stat toate partidele care au parlamentari, nu doar cele care au participat la alegerile din 2016, aşa cum impunea legea până la finalul anului trecut. Amendamentul era cu dedicaţie pentru ProRomânia, partid care nu a participat la alegerile parlamentare din 2016, dar care, la 1 ianaurie 2020, număra aproape 30 de parlamentari transferaţi de la PSD. Guvernul Orban a acceptat propunerea lui Ponta. De ce? ProRomânia pusese umărul la trântirea Guvernului Dăncilă, deci Ponta şi-a primit răsplata. Astfel, ProRomânia  încasează anul acesta peste 1,5 milioane de euro de la stat, deşi la alegerile din urmă cu patru ani nici măcar nu exista ca partid. De înţelegerea Ponta-Orban a profitat indirect şi Forţa Naţională, care va primi peste un sfert de million de euro doar pentru că există în scripte capartid.

Teodor Meleşcanu a demisionat din funcţia de preşedinte al Forţei Naţionale, invocând interesul naţional. „Lumea întreagă duce o luptă de supravieţuire cu virusul Corona. Ţara mea trece prin cele mai dificile momente din acest secol. Cetăţenii au nevoie de conducători care să îşi concentreze eforturile pentru salvarea României. Astazi am hotărât să mă retrag din Forţa Naţională, ca să pot să îmi dedic toată energia şi experienţa poporului meu. Nu este timpul luptelor politice! Voi sprijini orice act legislativ, orice acţiune care serveşte românilor", a anunţat Meleşcanu, sâmbătă, într-un mesaj pe Facebook.

Totuşi, fostul lider al Forţei Naţionale va rămâne parlamentar. „Fiind un senator independent, voiputea acţiona pe baza conştiinţei mele. Forţa Naţională are loc pe scena politică românească. Le doresc să câştige încrederea românilor. Azi, în zilele acestea, este timpul ca vorbele celebre ale lui JF Kennedy să fie inversate: cetăţenii au dreptul să ştie ce face ţara pentru ei, ce fac politicienii pentru pacienţi, pentru doctori, pentru fiecare cetăţean român. Eu mi-am servit poporul, nu politicienii momentului, aşa voi face şi de acum înainte, ca senator independent", a completat fostul preşedinte al Forţei Naţionale.

Teodor Meleşcanu e, oficial, senator independent, însă activează în grupul PSD. Ca parlamentar, încasează o leafă de 14.000 de lei lunar, la care se mai adaugă diurne şi cheltuiele de cabinet, plus o pensie de aproape 9.000 de lei lunar, ca fost diplomat. Aşadar, în vremuri de criză, ca să-şislujească poporul, Meleşcanu a renunţat la o funcţie onorifică (preşedinte de partid), dar n-a demsionat din Parlament, de unde stoarce peste 3.000 de euro lunar, deşi legislativul se întruneşte online, când şi când.  

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Efectivul de cadre medicale rămase la spitalul militar din Suceava este de numai 25% din cel de la începutul crizei.

Teroare

Tensiuni uriaşe între medici şi conducerea militară a Spitalului Suceava. „Oamenii nu pot înţelege de la o zi la alta că suntem în cazarmă“

Un nou scandal s-a iscat la Spitalul Suceava după ce secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Ionel Oprea, a spus că medicii spitalului „sunt răsfăţaţi" şi că unele cadre medicale au refuzat să poarte combinezoanele de protecţie. .

Un medic de la Suceava a declarat pentru „Adevărul" că cei mai mulţi dintre salariaţii spitalului n-au văzut combinezoane în unitatea medicală înainte să se declanşeze criza provocată de noul coronavirus.

El este de părere că noua conducere trebuie să manifeste mai multă toleranţă faţă de corpul medical. „Suntem puţini la serviciu şi tot noi suntem cei certaţi şi arătaţi cu degetul", ne-a spus cadrul medical.

Şi preşedintele Colegiului Medicilor din Suceava a cerut conducerii militare a Spitalului Judeţean „Sf. Ioan cel Nou" să manifeste mai multă înţelegere pentru că angajaţii unităţii medicale n-au avut echipamente de protecţie înainte de criză.

"Testarea personalului nu s-a făcut şi nici acum nu este finalizată. Spitalul n-a avut protocoale, proceduri  de urmat în astfel de situaţii deşi Spitalul Judeţean Suceava este acreditat şi reacreditat de ANMCS. O altă cauză, lipsa medicamentelor şi a protocolului terapeutic. Cred că acum este important ce măsuri se iau şi aşteptăm cu nerăbdare rezultate palpabile. Culpabilizarea personalului în maniera "Acarul Păun" nu este nici constructivă şi nici onorantă pentru un general, medic al Armatei Române, de la care Bucovina şi întreaga ţară aşteptă mai mult", a arătat Sorin Hîncu.

Un alt medic de la Suceava a declarat pentru Digi 24 că spitalul are nevoie de armată, dar şi militarii trebuie să înţeleagă că lucrează cu civili.

"Lumea este foarte speriată. Noi trebuie să înţelegem şi contextul în care acei oameni au trăit, la ce ni s-a întâmplat nouă de-a lungul timpului, de când a început nenorocirea asta. Tocmai asta e problema că noi, sindicatul nostru al medicilor, de fapt sindicat e aşa un nume, e un grup al medicilor din Spitalul Suceava, da, suntem toţi medicii acolo în acel grup şi eu îi reprezint, acel grup a făcut de pe data de 13 martie demers că nu sunt echipamente. Urlam, nu aveam circuite. Nu a fost niciun fel de procedură, niciun fel de instruire, niciun fel de echipament de protecţie profesionalizat, să spună ce să porţi şi cât porţi. Marea majoritate a medicilor au sesizat problemele. Noi nu suntem nici şefi de secţie, n-am fost nici în comitetul de criză, am fost sindicat care am avertizat de pe data de 13 martie şi voi face public acel document în care am cerut ce-am cerut. Se vede clar, cerem materiale de protecţie. N-am avut nimic. Pe 10 martie eu mi-am dat seama că există o transmitere comunitară. Lumea tuşea, era febrilă, era ceva ireal ce se întâmplă. Managerul niciodată nu răspundea, el le ştia pe toate, el era medicul suprem. Noi nu avem un răspuns oficial, cu toate că documentul este cu număr de înregistrare, depus la secretariatul spitalului. Ca şi cum nu ar fi existat. Întotdeauna comunicarea noastră din nefericire aşa a decurs", a declarat cadrul medical.

Doctorul opinează că "Nu se putea fără armată la Suceava. Haosul era prea mare. Dar nu poate să vină armata să se comporte cu nişte civili, care nu au făcut o zi de armată în viaţa lor... Sunt femei cu copii mici acasă, oamenii nu pot înţelege de la o zi la alta că suntem în cazarmă, că trebuie să spunem hei rup şi cu trompeta şi cu TAB-ul mergem la serviciu. Şocul psihic pentru ei este foarte mare. Eu personal ştiu prin ce am trecut. Deci, un pic de mănuşi. Plus, cum să învinovăţeşti tu medicii când noi urlam că nu avem echipamente, că nu nu ştim să ne îmbrăcăm? Avem nevoie de armată, asta e clar, nu se poate fără, dar vreau să-i simţim lângă noi, să lucrăm împreună. Oamenii trebuia recuperaţi psihic şi încurajaţi şi sprijiniţi orice ar fi. Sunt 25% dintre cadrele medicale care au rămas, vă daţi seama?", a spus medicul cu protecţia anonimatului. 


Italia se pregătește de ieșirea din criză

Coronavirus: l'Italie se prépare lentement à sortir de la crise

Coronavirus: l'Italie se prépare lentement à sortir de la crise
© AFP

Monde

Belga

Publié le - Mis à jour le 

Apparemment arrivée sur "le plateau" de la pandémie, l'Italie n'a pas entamé la descente mais pense à son redémarrage avec un plan sanitaire du gouvernement, qui prévient que le retour à la normale n'est pas pour demain. Ce pays, jusqu'ici le plus endeuillé du monde par le fléau, a vu samedi le nombre des hospitalisations en soins intensifs diminuer pour la première fois depuis que la pandémie y a explosé il y a plus d'un mois.

Quand la vie pourra-t-elle reprendre ?

Les autorités n'ont cessé de le répéter ces derniers jours, craignant un relâchement des comportements avec les beaux jours et les vacances de Pâques: "il ne faut pas baisser la garde" contre le virus.

"Nous ne sommes pas en condition d'alléger les mesures" de confinement, a averti en milieu de semaine le Premier ministre Giuseppe Conte, informant que l'Italie resterait à l'arrêt au moins jusqu'au 13 avril.

"L'urgence n'est pas finie. Le danger n'a pas disparu. Nous avons encore quelques mois difficiles devant nous, ne gâchons pas les sacrifices consentis", a exhorté dimanche le ministre de la Santé Roberto Speranza dans un entretien avec les quotidiens Il Corriere della Sera et La Repubblica.

L'objectif est un retour à la normale "dès que possible", a ajouté le ministre sans "donner de date".

Et après ? Le chef de la Protection civile, Angelo Borrelli, qui égrène chaque soir la litanie des victimes, a annoncé vendredi que la péninsule serait toujours confinée pour le pont du 1er mai, avant de préciser que la décision relevait exclusivement du gouvernement.

Avec prudence, M. Borrelli a aussi évoqué le 16 mai comme date possible d'entrée dans une "phase 2", synonyme de "coexistence avec le virus", mais seulement "si l'évolution (de la pandémie) ne change pas".

Avec quelles mesures sanitaires ?

Le ministre de la Santé a exposé dimanche un plan stratégique en cinq points "pour sortir graduellement" de la pandémie préconisant le port du masque généralisé, la "distanciation sociale scrupuleuse dans les lieux de vie et de travail" et un dispositif d'hôpitaux se consacrant au Covid-19 qui resteront ouverts après la crise pour empêcher un éventuel retour du virus.

Le gouvernement prévoit de renforcer "les réseaux sanitaires locaux" afin que chaque malade identifié puisse être pris en charge du dépistage à la mise en place d'un traitement et de tester des échantillons de la population pour déterminer le nombre précis des personnes contaminées.

L'exécutif envisage enfin la mise en place d'une application sur smartphone, sur le modèle sud-coréen, à la fois pour cartographier les mouvements des malades diagnostiqués pendant les 48 heures ayant précédé l'infection et pour favoriser la télémédecine afin, par exemple, de surveiller à domicile leur fréquence cardiaque et leur taux d'oxygène dans le sang.

Dans quel ordre ?

"Même lorsque les cas de coronavirus seront tombés à zéro, la vie ne sera plus la même pendant longtemps", a prévenu cette semaine le président de l'Institut supérieur de la santé (ISS), Silvio Brusaferro.

Avec l'assouplissement des mesures de confinement, les premières activités qui devraient reprendre sont celles liées à la chaîne d'approvisionnement alimentaire et pharmaceutique. Cela devrait aussi être le cas des artisans dont les boutiques voient passer un nombre limité de personnes.

Les bars, restaurants, discothèques ou salles de sport seront les derniers à rouvrir et, le moment venu, il est probable que leurs propriétaires devront prévoir une distance de sécurité d'au mois un mètre entre leurs clients de même qu'avec leur personnel.

Les personnes souhaitant rentrer en Italie - environ 200.000 Italiens actuellement selon les chiffres officiels - devront se mettre à l'isolement et présenter en montant à bord d'un avion ou d'un train une déclaration sur l'honneur précisant l'adresse où ils devront se soumettre à une période de quarantaine.

Les transports publics devront maintenir une fréquentation basse, ce qui sera rendu possible grâce à des contrôleurs chargés de faire respecter une distance entre les passagers en n'utilisant qu'un siège sur deux ou en ne laissant monter qu'un nombre limité de personnes à bord des rames de métro, bus ou trains.

Train your brain