Un țăran adevărat. Florin Călinescu

Am o gospodărie cu multe animale: 83 de găini, 5 porci de Baazna, doi băieţi şi trei fete, 42 de bibilici, 9 gâşte, doi câini lupi şi doi Schnauzeri pitici. Am avut şi capre cu iezi, dar iedul s-a făcut mare şi l-am dat pentru că se ţinea de rele”





Florin Călinescu a ales să petreacă această perioada critică nicăieri altundeva decât la moșia sa din satul Babana județul Argeș. Vedeta povestește că deține o adevărată fermă de animale pe care le îngrijește personal.





Vedeta PRO TV susține că nu vede o dificultate în ase ocupa de întreaga gospodărie moștenită de la tatăl său, mai ales că și-a petrecut copilăria făcând exact același lucru. Actorul e bucuros chiar că a reușit să piardă câteva kilograme în urma agitației continue.




Întrebat dacă îsi dorește o schimbare, Călinescu a povestit că el a alessă trăiască așa de mai mulți ani și este convins că nu s-ar putea întoarce să locuiască pentru tot restul vieții la bloc.


„Nu am percepția unui apartament sau a unei garsoniere, stau pe pământ și ies mereu în curte”.


Dacă îngrijorarea pandemiei pune stăpânire pe toată lume în această perioada, Florin Călinescu declara că nu o percepe ca pe ceva diferit în viața lui. 

Puțini știu asta! Ce avere colosală are Florin Călinescu. Afaceri de milioane de euro

Autor: Mădălina Bălăceanu / Data publicarii: 03-04-2019 13:04

Florin Călinescu este un actor român de teatru, de film și realizator de emisiuni de televiziune. Acesta s-a remarcat în ultima perioadă, prin atacuri repetate la adresa Guvernului și, în special, la adresa șefului Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea.

Potrivit unei declarații de avere pe care a depus-o pe vremea când era director al Teatrului Mic, Florin Călinescu deține trei terenuri în Brașov și Argeș, două apartamente în București, unul în Timișoara, dar și o casă de vacanță în Poiana Brașov. Pe lângă acestea, actorul se bucură de ceasuri foarte scumpe.

Numai într-un singur an, actorul a câștigat aproape 300.000 de euro. Pe lângă rolul de jurat pe care îl are la emisiunea „Românii au talent” de la Pro Tv, Florin Călinescu mai deține propria firmă, și anume „Florin Călinescu Media Impex SRL”, care se ocupă cu activități de producție cinematografică, video și de programe de televiziune.

Firma a fost înființată în anul 1996, iar profitul din ultimii ani a avut coborâri și urcări impresionante. În 2015 câștigurile declarate au fost în valoare de 130.000 de euro, iar în 2016, a pierdut 160.000 de euro. Cu toate acestea, în anul 2017, vedeta a dat lovitura, cu un câștig lunar de nu mai puțin de 24.000 de euro pe lună.

Florin Călinescu este unul dintre cei mai bogați oameni din televiziune. El deține afaceri în mai multe domenii, cum ar fi: optica, imobiliare și  restaurante.

Florin Calinescu este unul dintre cei mai bogati oameni de media din Romania. El are afaceri in mai multe domenii, cum ar fi: optica, imobiliare, restaurante, terenuri in Brasov si Arges, case in Bucuresti, Timisoara si Brasov, dar si o colectie impresionanta de ceasuri scumpe.

Pe unul dintre terenurile achiziționate, actorul și-a ridicat o casă superbă.

">

Șmanglitorii s-au dat la fund. Mafia din Suceava.

Medic din Suceava infectat cu COVID-19: Flutur e în spital ca să nu dea socoteală. Sistemul lui mafiot ne-a adus aici

Medicul Anatol Burlacioc a povestit pentru

Libertatea

„abuzurile unor oameni care au instaurat la spitalul din Suceava obiceiurile vânzătorilor ilegali de alcool, că asta au făcut unii dintre ei". 

 

Aflat acasă sub tratament pentru COVID-19, medicul a povestit că şi prietena lui este infectată, iar pe copii nici nu i-a putut testa pentru că nu are unde.

 

"Cum să nu mă lupt cu un manager al cărui prim gest a fost să colecteze bani de la personal „pentru spaţiul verde", aşa cum a motivat el? Am aflat apoi de la Primărie că spaţiul verde al spitalului era plătit, bineînţeles, de către ei. 

 

Tot spitalul e martor. A luat câte 50 de lei de la medici, 30 de la asistente şi 20 de la infirmiere. Fără chitanţă, bineînţeles. 

Flutur e în spital invocând că are COVID-19. Dacă cineva vrea să afle adevărul, îi poate face analize din nou, că markerii virusului rămân chiar dacă te-ai vindecat. Asta e treaba altor instituţii, dacă vor să şi-o facă. Noi suntem peste 200 de cadre medicale infectate. Şi eu, şi prietena mea avem COVID. 

 

Pe copii nu am reuşit să-i testăm că nu avem unde. Acesta e sistemul din Suceava. Eu iau medicament pentru HIV, iar Flutur e în spital ca să nu dea socoteală. Sistemul lui mafiot ne-a adus aici. 

 

Ca să ni se facă testul nouă, personalului medical, a durat zile, ca să ni se prescrie tratamentul, alte zile, toţi ne-am descurcat cum am putut. Iar Rîmbu şi Flutur au dispărut cum a început criza.".

 

Întrebat ce înseamnă sistem mafiot, medicul a spus : „Înseamnă achiziţiile din spital şi tot ce se întâmplă în acest judeţ. Rîmbu e un om vanitos, cu o pregătire îndoielnică, întâi contabil, apoi numit de politic şef la Garda Financiară, toată lumea ştie în Suceava ce legături există acolo cu vânzătorii de alcool ilegal din Republica Moldova. Ei bine, acest om a ajuns şef al Spitalului Judeţean. Ei au făcut legea. Iar Flutur le era jupân şi stăpân".

 

 Adevărul.ro 

Putorilor!

Băi, putorilor, care n-ați plătit un leu impozit și v-ați întors să ne furați iar și să ne omorâți! Până când să vă mai suportăm nesimțirea, carantina, spitalizarea, figurile?

De către

 Claudiu Vasilescu

-

 aprilie 4, 2020, Observatorul prahovean

Nu o să vă rog să mă scuzați pentru ceea ce scriu, pe voi, oamenii normali care ne citiți zi de zi și care nu aveți nicio vină. Dacă autoritățile sunt blânde cu specimenele astea, noi ce vină avem? Cât să ne mai purtăm cu mănuși și măști față de niște gunoaie ale societății?

Pentru a elimina orice dubiu, nu mă adresez oamenilor de bună credință, celor care au rămas fără muncă afară și care nu au mai avut cu ce să se întrețină, cu ce să plătească chiriile prin vestul Europei. Nu! Ei nu au nicio vină. Bieții de ei, oameni sărmani care au sperat la un trai mai bun, ajung să fie cazați acum alături de scursurile societății. Unii dintre ei au revenit în țară, fiind singura lor soluție. Respectă măsurile, respectă carantina și nu se plâng. Și lor și nouă ne e greu. Îi înțelegem și le suntem alături, măcar sufletește. Voi, oamenii normali, cu bun simț, excludeți-vă din rândurile de mai jos. Nu pentru voi sunt.

Mai există o categorie, nevizată de acest text, cea a românilor mai norocoși, care au rămas afară și trăiesc ceea ce trăim și noi aici. Sunt rudele noastre, prietenii, vecinii, foștii colegi pe care sperăm să-i revedem cât mai curând, sănătoși.

Cu ceilalți avem o problemă, cu bombardierii, cu curvele și peștii lor, cu hoții și cerșetorii de care chiar ne bucurasem că scăpasem. Asta am făcut, ne-am bucurat când ați plecat de aici! I-ați infestat pe alții cu prezența voastră, cu nenorocirile pe care nu le mai comiteați la noi. A fost o ușurare. Păcat că și cei din vest au o legislație mult prea permisivă. Pe lângă nenorocirile de acolo, le-ați tocat și ajutoarele sociale și v-ați împuiat necontrolat pe banii lor. Această categorie nu reprezintă diaspora. Diaspora este compusă din categoriile enumerate mai sus.

Ne-ați făcut ani de zile de râs peste tot, așa încât ajunsesem să ne fie rușine să mai spunem că suntem români, atunci când plecam pe afară în concedii sau cu diverse treburi. Românii normali ajunseseră să simtă pe pielea lor cum e să fie priviți ca și când ar urma să le fure străinilor din buzunare.

Din când în când, reveneați în țară cu mașinile ale căror sigle le-ați făcut de râs, de am ajuns să ne fie rușine să ne mai urcăm într-un BMW, Mercedes sau Audi. Ați jignit de câte ori ați avut ocazia, ați umilit oamenii care munceau cinstit, ca să vă plătească vouă ajutoarele sociale și asigurările medicale, putorilor. Mă rog, credeați voi că jigniți, pentru că un parfum sau o țoală cu sclipci, cele mai multe contafăcute, nu au reușit niciodată să acopere putoarea de… putoare. Nu ați umilit pe nimeni, doar ne-ați făcut să râdem de voi, de nădragii voștri penibili, de tricourile mulate pe burdihane, niciodată suficient de lungi încât să vă acopere superbitatea.

Și granițele nu s-au închis, pentru că suntem oameni, pentru că drepturile omului sunt încă respectate, pentru că nu vrea nimeni să vă lase pe drumuri. Dar asta presupune ca și voi să ne respectați dreptul la viață, să respectați acest drept fundamental al omului. Muriți dacă stați izolați 14 zile? Poate sunteți sănătoși, poate nu sunteți infectați, dar dacă asta este măsura care încetinește răspândirea virusului, atunci respectați-o!

Ați revenit în țară, când afară nu mai era mai nimic de furat, de combinat, de produs. Ați început să ”lucrați” pe aici și nu e departe ziua când va trebui să ne apărăm singuri, dacă autoritățile se mai poartă cu mănuși cu voi.

Ați revenit și nimic nu vă convine. Sunteți cazați în carantină, pe banii noștri, cu 230 cazarea și 70 de lei hrana pe zi. Pe banii noștri, pentru că statul achită de la noi. Un leu nu ați dat în taxe și impozite și faceți figuri. Nu vă convin condițiile de cazare, deși sunt de 3 și 4 stele. E murdar în cameră? Pune mâna și curăță! Nu ne permitem să îți oferim și room service. Nu ați venit în concediu, putorilor! Știți că proștii care muncesc aici nu își permit un nenorocit de concediu, la 2 stele, după un an de muncă și de plătit impozite? Știu, nu vă pasă, pentru că voi aveți ”valoare”, aveți ”șmecherie”.

Vă bateți prin cartiere, apoi dați vina pe copii, pentru că știți că nu răspund penal. Nu sunteți chiar proști, doar jigodii. Vă tăvăliți în ”frezoane” și urlați că aveți copii. Nu vi i-am făcut noi. Marș la muncă, dacă vreți să-i creșteți! Atenție, nu e vorba aici despre țigani sau români, ci despre scursurile din rândul țiganilor și românilor. Cunosc mulți țigani care muncesc din greu, care respectă și sunt respectați, la fel cum cunosc o grămadă de români care atârnă pe ajutorul social al copiilor, pe care de cele mai multe ori îl beau. Ceea ce vorbim aici nu este despre etnie, ci despre a fi OM, caz în care scutiți-mă de eventualele comentarii despre rasism.

Nouă de ce ne-ar păsa de voi? Continuați să înjurați și să umiliți personalul din hoteluri, polițiștii și jandarmii care vă păzesc. Nu ați vrea să stați în carantină. Ați vrea să ajungeți la ăia care vă așteaptă aici, să bântuiți pe străzi aiurea, să ne împuțiți cu grătarele și muzica voastră infectă, dar mai ales să răspândiți boala și poate chiar moartea. Sincer, nu v-aș ține în carantină, pe banii mei și ai celor care acum se uită peste umăr, ca să nu le băgați mâinile în buzunare. V-aș închide ca la Țăndărei, să dormiți sub caii din curți și să vă infectați reciproc, dacă atât vă duce mintea.

De ce nu vor primarii și proprietarii de hoteluri să mai pună la dispoziție spații de cazare pentru carantina voastră? Pentru că se tem că le veți distruge comunitățile, că veți distruge locurile de cazare pentru care oamenii au muncit. Unii au rate la bănci, alții și-au ipotecat ce au putut ca să le construiască. E drept că unii sunt cam cu aceleași obiceiuri ca ale voastre, doar că au ceva mai multă carte și par mai stilați. Doar par…

Îmi pare rău că nu sunt polițist sau jandarm în aceste zile. Sper doar ca cei care sunt să uite că au amendat cândva bătrâne care vindeau pătrunjel și să își spele acum păcatele cu voi. Prea mult v-am tratat politically correct și am ajuns acum să suportăm consecințele mizeriei pe care o faceți. Vreți în spitale? Plătiți! Vreți 5 stele și mâncare mai bună? Plătiți! Vreți să fiți respectați? Respectați-ne și conformați-vă regulilor noastre, ale unei societăți care își dorește civilizație, nu să se scalde în zoaiele voastre!

Noi stăm în case, încercând cât putem să ne protejăm unii pe alții, involuntar și pe voi, deși nu ați merita. Unii dintre noi și-au pierdut deja locurile de muncă sau s-au trezit cu veniturile subțiate. Ca să ce? Să vă lăsăm pe voi să bântuiți pe străzi, să se prelungească astfel carantina asta nenorocită? Să împărțim cu voi un pat de spital? Să facem apeluri și să donăm pentru spitale, care să vă repare vouă fundurile? Marș în carantină și ciocul mic!

Cu siguranță nu s-ar fi ajuns aici, dacă superbul stat român ar fi băgat buldozerele peste palatele voastre, construite fără autorizații, dacă ar fi schimbat legislația și v-ar fi ars sănătos, dar nu oricum, ci punându-vă cu armata și poliția la fund să munciți în folosul comunității, să vă meritați locul din spital. Nu s-ar fi întâmplat toate astea dacă vă tăiau cu mulți ani în urmă ajutoarele sociale, dacă libidinoșii de politicieni nu s-ar fi folosit de voturile voastre.

Știu că degeaba sunteți amendați acum, indiferent de cuantumul amenzii. Nu asta vă sperie, pentru că vă ștergeți undeva cu procesele verbale. Amenzile vor figura drept creanță de recuperat de către statul român, bani pe care nu o să-i vedem niciodată. E nevoie de măsuri radicale, extrem de dure. Dacă în vestul Europei, atunci când mârâiți, forțele de ordine se suie cu bocancii pe voi, atunci se poate și aici. Abia se mai antrenează și băieții ăștia, că prea se plictiseau amendând băbuțe. Am mai greșit și noi și o să mai greșim. Nu suntem perfecți. Dar noi am plătit și o să plătim mereu.

În presă ne-am purtat elegant, indiferent de ce ați făcut. Să nu cumva să se simtă lezați bombardierii sufletului și alte panarame de oameni. Surpriză! Uite că se poate și altfel, că doar am trăit cu voi prin preajmă și avem infinite posibilități de exprimare. Sper totuși să fie primul și ultimul text pe care îl scriu în halul ăsta.

Sper ca lumea să se schimbe, deși am mari îndoieli. Sper ca măcar acum, pentru o Românie curată, ministrul de Interne să nu o mai lălăiască aiurea pe la televizor, propovăduind respectarea legii doar pentru fraierii care oricum o respectau. Sper ca, în cazul în care mai mișcați în front, armata poliția și mai ales jandarmeria, care are de achitat cu dobândă o datorie față de țară, facturată în data de 10 august 2018, să o plătească acum, punându-vă bocancii pe gâturi, dacă mai continuați să vă bateți joc. Suntem conduși prin ordonanțe militare, iar replica poate fi pe măsura nemerniciei voastre. Marș în carantină! Cât timp nu respectați obligațiile, nu aveți niciun drept!

Bombardierilor, dacă nu ați înțeles, aceste rânduri nu sunt incitare la ură, ci ”incitare” la respectarea regulilor într-o țară civilizată, totodată și un apel către cei care ar trebui să aplice legea fără cea mai mică ezitare.

 

foto cu caracter ilustrativ (digi24)

Într-o școală de spioni

Secretele dintr-o ŞCOALĂ DE SPIONAJ. Ce TEHNICI se folosesc pentru PREGĂTIREA AGENŢILOR SECREŢI? Detalii fabuloase aflate de jurnalişti

Autor: Daniel Teodoreanu8 august 2017

Lumea serviciilor secrete. Un subiect care atrage multe întrebări, mai ales pentru că informaţiile care „scapă” sunt foarte rare şi când scapă, nu scapă întâmplător.

Totuşi, jurnaliştii germani ai revistei Focus a reuşit imposibilul: au obţinut câteva informaţii despre atmosfera din interiorul unei şcoli de spionaj, dar şi despre tehnicile specifice pe care le învaţă viitorii agenţi secreţi de la Bundesnachrichtendienst (BND), echivalentul german al CIA.

Astfel, identificarea minciunii, relaţii internaţionale, supravieţuirea în cazul unei curse cu focuri de armă, psihologia şi limbile străine se numără printre cursurile urmate de elevii şcolilor de spioni.

Cel mai important pentru un viitor spion este să înveţe cum să convingă sursele să dezvăluie secrete. Informaţia reprezintă puterea absolută, iar cine o are îşi creează un mare avantaj.

Pentru a ne ajuta să ne facem o părere despre cât de eficient poate fi un spion care a trecut de pregătirea BND, jurnaliştii revistei Focus au expus cazul unui ofiţer. În 90 de minute de dialog cu un lord, acesta a aflat statutul civil, ocupaţia, cariera, hobby-urile şi notele la examenele din facultate ale fiicei interlocutorului. La sfârşitul întâlnirii, agentul îşi îndeplinise misiunea, iar lordul se şi îndrăgostise. Pare simplu, dar în spatele acestei reuşite stau multe antrenamente şi cine ştie câte ore de pregătire specifică pe teren.

„Trebuie de asemenea să îşi dea seama ce îi motivează pe oameni şi care sunt vulnerabilităţile lui. Pentru că aceasta este informaţia pe care o vei folosi ca să îi manipulezi pentru a obţine ce vrei – adică informaţia secretă”, a spus un fost ofiţer CIA, Lindsay Moran, pentru Pursuit Magazine.

Minciuna şi arta de a minţi sunt alte atuuri esenţiale pentru cineva care lucrează în lumea serviciilor secrete. Ofiţerii de spionaj trebuie să fie foarte buni la acest aspect, dar trebuie să fie capabili să identifice şi când altcineva este la fel de bun. Pregătirea în această direcţie începe din ziua întâi. Bineînţeles, prietenii şi familia sunt printre primii care sunt minţiţi cu zâmbetul pe buze sau printre lacrimi amare, în funcţie de situaţie.

Nu degeaba se spune că cel mai bun Oscar pentru actorie ar trebui dat unui spion, nu neapărat celui mai bun actor. Pentru a minţi cât mai bine este necesar să fii cât mai creativ: ofiţerii inventează poveşti elaborate pentru a le folosi în tot felul de situaţii.

Tehnicile avansate de condus, evitarea şi pierderea pe traseu a urmăritorilor, dar supravieţuirea unui schim de focuri în trafic sunt alte probe pe care viitorii spioni trebuie să le treacă. În acest sens, trei ofiţeri au povestit că au supravieţuit unei curse cu focuri de arme pe străzile Arabiei Saudite datorită antrenamentelor expuse anterior.

Antrenamentele cu armele de foc nu sunt chiar cea mai frumoasă amintire pentru un agent. Cine trebuie să folosească o armă de foc la un moment dat, o va folosi pentru că un anumit aspect din misiunea sa nu a decurs conform planului.

Un bun agent secret trebuie să aibă şi cunoştinţe solide de psihologie şi limbi străine, dar şi de Drept. Alte cursuri acoperă subiecte diverse precum Islamul, geografia, observaţia şi tehnologia fotografică. La final, puţini sunt aleşi; conform raportului prezentat de Focus, dintre cei 800 de candidaţi care au aplicat la BND, doar 40 au reuşit să absolve.

Pensii militare

Un fost șef SIE a făcut totul public! Atac devastator la un deputat USR, pe tema pensiilor speciale: Egali eram în comunismul acela după care tânjiți dvs

Eugen Dinu, redactor

•  04.04.2020
• servicii financiare

Fostul șef al SIE, Silviu Predoiu, a făcut publică scrisoarea unui militar care a lansat un atac devastator la adresa lui Claudiu Năsui, deputat USR.

Militarul ar urma să-i trimită scrisoarea direct lui Năsui, ca urmare a demersurilor făcute de cel din urmă pentru impozitarea pensiilor militarilor.

„Un fost coleg mi-a trimis spre consultare textul unei scrisori pe care intentioneaza sa o trimita domnului deputat Claudiu Nasui, urmare a initiativei acestuia referitoare la statutul pensiilor speciale. Cu acordul fostului colaborator reiau textul materialului, la care subscriu fara rezerve si pe care il consider ca reflectand corect o realitate ignorata sistematic in ultimii 10 ani. Iar aceasta nu doar din nestiinta ci si din rea intentie. Din pacate, cei mai multi dintre cei ce abordeaza aceasta tema o fac in spirit populist, fara o minima documentare. Am eliminat pasajele ce contin date personale ale colegului.

Domnule deputat
…….( paragraf anonimizat ) ………….
Domnule deputat,
Astăzi, 01 aprilie 2020 (!) am aflat cu încântare că ideea care nu vă dă pace de ceva timp, cea referitoare la pensiile speciale, s-a concretizat. Doriți să le impozitați cu 90% și să construiți spitale. Mai ales pe cele militare, care vă deranjează mult de tot. Repet: astăzi, în a 16 -a zi de situație de urgență, în care poliția și armata se află pe stradă, neprotejați corespunzător, expuși amenințării invizibile pentru care noi, ceilalți, trebuie să #stămacasă, în încercarea de a gestiona o situație ieșită din tipare, dumneavoastră veniți cu o idee de natură a crește moralul ”trupelor” – tăierea pensiilor la care ar avea dreptul dacă scapă cu viață din urgia aceasta.
De ce? Pentru că ”nu mai putem avea unii cetățeni mai speciali decât alții”. Cu tot respectul, egali eram în comunismul acela după care tânjiți dvs. Nu, domnule deputat, oamenii nu sunt egali. Oamenii nu sunt egali nici ca abilități, nici ca IQ, nici ca pregătire, nici ca responsabilitate, nici ca periculozitate a muncii pe care o desfășoară, nici, nici, nici. Oamenii trebuie să aibă șanse egale, dar de valorificat fiecare le valorifică în funcție de propriul potențial.
Nu mai insist în ideea că toate țările NATO au un regim aparte de pensionare pentru militari și ”civil servants” din serviciile speciale și poliție, asta puteți afla printr-o simplă căutare pe Google sau, și mai la îndemână, pe Wikipedia.
Am să mă refer la lucrurile pe care le cunosc eu și care, poate, dvs. v-au scăpat din vedere.
Vi se pare dificilă viața în situație de urgență? Vi se pare dificil să vi se restrângă exercițiul unor drepturi și libertăți? Vi se pare dificil să ieșiți doar dacă completați o declarație? Vi se pare ușor ca viața dvs. să nu mai depindă exclusiv de voința dvs. ci de un context pe care nu-l puteți controla? Vi se pare dificil să fiți controlat și monitorizat? Vi se pare dificil să nu aveți acces la toată informația de care apreciați că ați avea nevoie ci doar la cea pe care autoritatea o consideră oportună? Bine ați venit în armată!
Tot ceea ce pentru un cetățean obișnuit este o stare excepțională, pentru un militar este normalul. Pentru că această profesie vine la pachet cu o serie de restricții la care dvs., atunci când propuneți tăieri/ impozitări de venituri, nu vă gândiți. Ca militar ai restrâns dreptul la liberă circulație (și nu este suficientă o declarație pentru a te putea deplasa chiar și în afara garnizoanei, ci este nevoie și de o aprobare!), dreptul la liberă exprimare, dreptul la asociere (inclusiv sindicală, cu excepția poliției), dreptul la libertatea întrunirilor, dreptul la grevă, dreptul la libertate economică, și, poate în ultimul rând ca semnificație, dreptul de a fi ales.

În plus, pentru toți cei care au acces la informații clasificate, există verificarea antecedentelor personale și ale familiei alături de monitorizare și verificări permanente pe durata activității.
Un militar nu poate refuza îndeplinirea un ordin legal, un militar nu poate demisiona când se află în misiune, un militar nu poate abandona misiunea pentru că îi este greu, sau pentru că îi este frică, sau pentru că se teme pentru viața lui. Guvernul tocmai a înăsprit prevederile statutului cadrelor militare pe durata situației de urgență. Asta nu v-a oripilat, nu?
O fi mult, o fi puțin, dvs. apreciați.
La chemarea în activitate, statul, nu-i așa, încheie un contract cu viitorul militar. Și în ultimii 30 ani i-a cerut: să fie dispus să-și dea viața pentru apărarea țării, să accepte restrângerea unor drepturi și libertăți fundamentale, să fie remunerat cu un salariu (soldă) aflată în treimea inferioară a grilei de salarizare, să înțeleagă faptul că sporurile pot rămâne înghețate zeci de ani (sporurile prevăzute de lege sunt la nivelul anului 2009!), să depășească norma legală de muncă pentru că este deficit de personal (media orelor lucrate de mine în ultimul an de activitate a fost de 240 h/ lună, adică în 4 săptămâni munceam 6, desigur cele suplimentare neplătite), să execute misiuni externe de luptă pentru că, nu-i așa, suntem furnizori de securitate și NATO se bazează pe noi (iar dvs. vă mândriți cu asta și vă întreceți în vorbe goale la TV ori de câte ori un militar este ucis în misiune), să fie pe baricade și la situație de urgență, și la inundații, și la zăpadă și la crize teroriste, și la crize în general, să se descurce fără echipament, fără dotări, fără, fără, … Asta cere statul român de la militari. În schimb, le promitea un singur lucru – pensia de serviciu.
Domnule deputat,
Nu cred că am auzit să vă fi revoltat atunci când s-a votat legea de salarizare, lege prin care soldele militare sunt fixate în treimea inferioară a grilei. Vi se pare normal ca cea mai înaltă funcție din armată, cea a șefului Statului Major General, să aibă coeficientul 4.35, egal cu al unui judecător cu grad de judecătorie, vechime 0-3 ani (4.33), sau cu al unui șef de serviciu dintr-un minister (4.35) sau cu al unui secretar-șef universitate, mai mic decât al unui viceprimar de comună cu 10.001 – 20.000 locuitori (4.50) sau decât al unui primar de comună (6), sau al unui subprefect (7.50), etc.? Dacă acesta este cel mai mare coeficient din armată, realizați cam care este nivelul la care sunt plătite restul cadrelor militare (pentru că sporurile, ca peste tot, nu trebuie să depășească 30%)?
Nu v-ați revoltat atunci când s-a refuzat acordarea sporului pentru informații clasificate instituțiilor din Sistemul de Securitate Națională, deși în cadrul serviciilor de informații nu există, practic, informații neclasificate, dar s-a acordat ANI sau Curții de conturi? De ce? Pentru că ”serviciile” lucrează permanent cu informații clasificate dar ceilalți nu, deci pentru ei este ceva special????
Cunoașteți faptul că, fiind personal cu identitatea clasificată, cadrele serviciilor de informații nu au putut contribui la Pilonul II de pensii? Nu credeți că măsuri de genul celor propuse hei-rupist de dvs. ar trebui să aibă la bază o evaluare a situației reale? Nu credeți ca avem dreptul să știm ce avem de făcut cu viața noastră? Nu credeți că astfel de măsuri nu se iau de pe o zi pe alta, ci începând cu cei care intră azi în profesie, în așa fel încât să-și poată planifica viața?
Cunoașteți faptul că singura categorie profesională din România care nu a recuperat niciodată veniturile tăiate în perioada de criză 2010 – 2012 sunt militarii? De ce oare? Pentru că nu au dreptul la organizare sindicală iar statul, cel care ar trebui să fie ”sindicalistul” și să le apere drepturile, face exact pe dos prin parlamentari ca dvs.?
Domnule deputat,

Comunismul, pe care eu l-am prins dar dumneavoastră nu, asta urmărea – să fim toți egali, indiferent de merit, indiferent de competențe, indiferent de responsabilitatea implicată de un post sau o profesie.
De ce eu, ca individ, trebuie să respect toate condițiile/ restricțiile impuse de stat, trebuie să acționez cu profesionalism, să mă perfecționez, să lucrez peste programul legal de muncă, să fiu întotdeauna disponibil când este nevoie de mine, să renunț la concedii, să nu deconspir informații aflate în timpul activității, să nu deconspir calitatea de ofițer, să nu beneficiez de reparațiile care s-au acordat tuturor celorlalți iar statul, prin reprezentanți ca dvs., nu este dator să respecte ceea ce s-a angajat atunci când m-a chemat în activitate?
Cunoașteți faptul că toți ofițerii au studii superioare, de la slt. la general? Cunoașteți faptul că nu poți purta armament dacă ai un IQ ‹ 90 (iar media națională este 91), deci toate cadrele militare sunt peste media națională de IQ? De altfel, genul acesta de criterii sunt valabile și pentru ceilalți ”beneficiari” de pensii speciale – magistrații, aviatorii, diplomații, etc. Aveți pretenția ca toți aceștia să fie educați, să vorbească limbi străine la nivel C1, să se perfecționeze permanent, să respecte o sumă de criterii etice, dar când vine vorba despre drepturile lor salariale sau despre pensii atunci îi comparăm cu cei care au prestat munci necalificate sau rutiniere (oameni pentru care, de altfel, am tot respectul). De ce un angajat la ”privat” are dreptul să-și negocieze cu angajatorul pachetul salarial, contribuții la pensii facultative, asigurări medicale private, iar cel de la stat nu are dreptul la nimic?
Norma juridică trebuie să fie predictibilă. Cine îmi dă mie înapoi orele (devenite ani) muncite fără plată, concediile neefectuate, tăierile de salarii nereturnate? Cum compensez eu contribuții la pensii private neefectuate pentru că statul român nu mi-a permis să le fac? De ce generația mea a trebuit să înțeleagă că țara nu poate plăti nici salarii decente, nici la timp (vezi anii ‘90), nici sporuri, nici muncă suplimentară, nici pericol, nici, nici, nici dar că noi trebuie să facem tot ce depinde de noi, fiecare la locul lui de muncă, aici, nu în diaspora, pentru a o ajuta? De ce am fost buni când țara a avut ca obiectiv intrarea în NATO / UE dar acum suntem niște nenorociți veroși care iau banii de la spitale???
Cred că ar trebui să începeți prin a vă documenta înainte de a propune norme ce au un impact covârșitor asupra celorlalți. Și mai cred că ar trebui să vă angajați niște consilieri, inteligenți și bine pregătiți, pe care să-i plătiți la nivelul pieței (!) și care să vă ajute să înțelegeți un domeniu și un specific care în acest moment vă depășesc.
Din păcate nu reușiți să învățați niciodată din greșeli, dar asta nu vă tulbură, pentru că de obicei cei
care plătesc sunt alții. Totul este dominat de populism, deciziile se iau fără o evaluare minimală, pentru
că interesul politic este peste destinul individual. Dacă doriți să îmbunătățiți cu ceva sănătatea, de ce
nu faceți unicul lucru rațional și de bun-simț – reintroduceți CASS la pensiile peste un anumit cuantum.
Si atunci vor contribui mult cei cu pensii ”speciale” exact acolo unde este mai mare nevoie.
Cu stimă (pentru că așa am fost educat),
……..( grad si nume anonimizat )………..”, se arată în scrisoarea făcută publică de Predoiu

Lucrați fiecare palmă de pământ!

Ministrul Agriculturii, către fermieri: Cei sănătoși să iasă la câmp! În toamnă s-ar putea să consumăm mai multe produse de-ale noastre

Teama unei crize a alimentelor persistă, în ciuda asigurărilor date de autorități. Dacă în primele zile după instalarea stării de urgență mulți au făcut stocuri și au cumpărat cantități mari de alimente, în următoarea săptămână vânzările au mai scăzut.

Acum, paradoxal, producătorii români stau cu marfa nevândută, spune ministrul Agriculturii. 

Adrian Oros îi încurajează pe fermieri să-și continue activitatea, pentru că la toamnă e posibil să consumăm mai multe produse românești.

Adrian Oros, ministrul Agriculturii: "Avem stocuri foarte mari la producătorii noștri de alimente, carne, lapte. Producătorii nu pot să-și vândă produsele pe care le au.

Am făcut un apel la toți, la măsură și înțeleptiune. Să trecem cu toții prin această criză.

Toți cei care sunt sănătoși să iasă la câmp. Fiecare palmă de pământ trebuie lucrată. S-ar putea ca în toamnă să consumăm mai multe produse de-ale noastre decât din produsele din import dacă criza se prelungește. Să ne asiguram că producem la noi în țară măcar atât cât să asigurăm siguranța alimentară a românilor"

Redactare G.M.

Viata în mijlocul naturii

Mariana Cojocaru, blog: Viața în mijlocul naturii 

Arpagic plantat si mulcit este metoda care o aplic de cativa ani si care ma scutește de plivit si udat. Este o tehnica de baza in permacultura. Se poate mulci cu paie, din baloti de paie, cu frunze cazute din padure sau crengi tocate la tocator electric. Am pregătit terenul si apoi am înfipt arpagicul, dupa care am pus un strat bun de fan pe strat. Ceapa va creste si va iesi prin fân iar buruienile vor fi foarte putine, ici colo. Totodata pamantul se va mentine umed, sub fan avand loc procese de compostare care vor aduce nutrienti valorosi plantelor. Metoda mulcirii o aplic si la alte legume cum ar fi morcovii, patrunjelul, rosii, castraveti inclusiv la straturile cu flori. Astfel udarile vor fi msi rare si munca cu plivitul minimă.

Pozele cu verde sunt din anii trecuti.

Bravo!

Amintiri din Spania

Spania și cum au schimbat trenurile de mare viteză țara - Un exemplu despre cum oamenii renunță la avion când căile ferate excelează

Un exemplu arată cât de mult contează trenurile de mare viteză în Spania, fiindcă de la Barcelona la Malaga sunt 1.130 km, iar călătoria durează sub șase ore. Spre comparație, la noi trenurile sezoniere Satu Mare - Mangalia fac cam 20 de ore pe 950 km. Spania are cea mai mare rețea europeană de trenuri de mare viteză, a investit peste 50 de miliarde euro în construcția ei și mulți au spus că a fost risipă de bani. Dar Spania are acele trenuri și oamenii le folosesc, iar cum au schimbat ele țara și legăturile dintre regiuni puteți citi mai jos.

Câteva exemple care uimesc

Trenurile Alta Velocidad Española (AVE) ating viteze de 310 km/h în exploatare, dar în teste au arătat că se poate și mai mult.

În vara lui 2006 un tren AVE Siemens Velaro atingea 403 km/h, stabilind un nou record pentru căile ferate spaniole. Recordul precedent fusese stabilit un an mai înainte, 365 km/h, iar Spania continua dezvoltarea rețelei de mare viteză.

Foto RENFE

Între Granada și Madrid cele mai rapide trenuri parcurg în 3 ore și 5 minute cei 568 km. În iunie 2019 unul dintre cele mai vizitate orașe europene, Granada cea celebră pentru Mezquita maură, intra și ea în rețeaua AVE prin inaugurarea liniei de mare viteză de 122 km dintre Antequera și Granada.

Apoi. în februarie anul acesta Granada a fost legată prin trenuri de mare viteză Avant (maxim 250 km/h) de Sevilla, timpii scăzând de la peste trei ore, la două ore și 20 de minute.

Cât de rapide sunt trenurile AVE

Madrid - Barcelona, 621 km, 2 h 30 min cu trenurile AVE fără oprire. În aceeași zi prețurile sunt între 66 și 127 euro, iar cu o lună înainte prețurile sunt între 49 și 100 euro. Autobuzul costă 33 de euro (peste 7 ore). Ruta este un super-exemplu despre cât de multe lucruri poate schimba trenul: acum 30 de ani trenurile făceau între 8 și 14 ore între cele două orașe și erau 6-7 trenuri pe zi. În vremuri normale sunt 30 pe zi în prezent, pe fiecare sens.

Sevilla - Madrid, 470 km, 2 h 21 minute. În aceeași zi prețul biletului este între 52 și 76 euro, iar cu o lună înainte între 41 și 69 euro. Autobuzul costă 25-30 euro (peste 5 ore).

Madrid - Valencia, 391 km, doar 100 de minute. Spre comparație, pe o rută convențională cu doar 8 km mai lungă trenurile fac 6 ore jumătate - 7 ore.

Ibericii au modernizat și linia către Franța, astfel că TGV-urile parcurg cei 177 km dintre Barcelona și Perpignan (Franța) în 80 de minute.

În prezent Spania trece printr-una dintre cele mai grele perioade din istoria modernă, iar noul coronavirus a făcut peste 11.000 de morți. Trenurile spaniole de mare viteză sunt acum folosite și pe post de trenuri sanitare pentru a transporta bolnavii, la fel cum Franța a transformat câteva vagoane de TGV pentru a duce persoanele infectate către spitalele unde mai sunt locuri.

Un început "cu cântec" și o idee care s-a dovedit a fi bună

Spania a ajuns sa aibă cea mai mare rețea europeană de trenuri de mare viteză, aproximativ 3.400 km, fiind depășită în lume doar de China (care a construit 32.000 km în 15 ani). Deși rețeaua spaniolă este mai întinsă decât cea franceză, în Franța numărul călătoriilor efectuate este net superior.

Căile ferate spaniole nu erau deloc grozave până la apariția super-trenurilor AVE. Trenurile erau vechi și lente, iar oamenii nu prea le apreciau. Apoi, premierul Felipe Gonzales a decis în anii '80 să marcheze revenirea Spaniei la democrație de după opresivul regim Franco și prin construirea unor linii de mare viteză care să stimuleze afacerile și turismul.

Trenul Madrid - Sevilla (sursa foto RENFE)

Premierul socialist Felipe Gonzales a decis că prima destinație a liniei de mare viteză care pleacă de la Madrid va fi nu Barcelona, ci Sevilla, orașul său natal. Au fost critici și linia s-a construit după un uriaș scandal de corupție, însă în 1992, cu ocazia Expoziției Universale Expo 92', linia a fost gata, iar cei 471 km puteau fi parcurși în două ore și 20 de minute, față de 5 ore și 10 minute cu trenurile vechi, iar noul traseu avea cu 100 km mai puțin decât cel clasic.

Linia, la fel si cele care i-au urmat, a fost construită pe banii statului, însă lucrările propriu-zise au durat numai doi ani. Rezultatul a fost extraordinar: în 1991 trenul convențional reprezenta doar 14% dintre călătoriile făcute între Madrid și Sevilla, în timp ce în 1993 trenurile AVE reprezentau 52%. Călătoriile cu mașina au scăzut de la o pondere de 60%, la numai 34% și asta în doar doi ani. În prezent, trenul este folosit de 80% dintre cei care călătoresc între cele două orașe.

Cu timpul, spaniolii au fost tot mai realiști în estimări: în 2007 spuneau că în 2020 vor fi 10.000 km de cale ferată de mare viteză și orice spaniol va avea la cel mult 50 km de domiciliu o stație de tren AVE. În 2016 estimările erau că vor fi 5.000 km în 2020, iar acum sunt sub 3.500 km și ținta de 5.000 nu va fi atinsă curând.

Trenurile de mare viteză au ajuns în 2003 la Zaragoza, în 2005 la Toledo, în 2007 la Malaga, în 2008 la Barcelona, în 2010 la Valencia, iar linia de mare viteză către Franța a fost gata în 2013.

A fost și corupție, dar s-a și construit enorm

S-a vorbit despre corupție încă de la construirea primelor tronsoane și mai ales la cumpărarea trenurilor, iar construirea unei linii de mare viteză într-o țară precum Spania, săraca în anii '80, a avut mulți contestatari care spuneau că proiectul este un lux uimitor de scump.

Ideea era că, la fel ca în alte țări mari, și în Spania prosperitatea era concentrată într-o anumită regiune și trebuia găsit un mod de a ajuta și regiunile mai sărace să aibă acces la resurse. Practic, gândirea a fost că sudul mult mai sărac va avea de câștigat dacă timpul de călătorie față de centru și nord va scădea, și in acest fel diverse business-uri puteau fi ajutate să se extindă. Și trenurile AVE chiar au schimbat Spania, iar oamenii s-au îndreptat către ele încă de la început.

După 1992 progresul a fost destul de lent, iar linia Madrid-Barcelona a fost gata în 2008 și axa principală a rețelei de trenuri AVE cuprindea cei 1.200 km din orașul sudic Sevilla, până în nordul țării, la granița cu Franța - orașele Irun și Hendaye. De la Barcelona la Sevilla, cei aproximativ 1.100 km sunt parcurși de trenuri in 5 ore si 35 de minute, de aproape trei ori mai rapid decât înainte ca trenurile AVE să existe.

Și pe distanțe scurte trenurile de mare viteză sunt utile. De exemplu, cei 75 km dintre Madrid și Toledo sunt parcurși în jumătate de oră, prețul biletului este de 10 euro, iar trenurile sunt aproape la fiecare oră. Un exemplu din sud: Sevilla - Cordoba, 129 km, 45 de minute (autobuzul face 105-120 minute).

Sursa foto RENFE

Însă mulți spun că degeaba legi centrul de sud, dacă sudul nu are toate resursele necesare pentru a se dezvolta, inclusiv cele umane. Unii spun că Spania avea alte probleme de rezolvat, până să investească zeci de miliarde de euro în trenuri de mare viteză, iar alții au subliniat faptul că s-a văzut corupția endemică și în dezvoltarea căilor ferate: unele tronsoane au costat prea mult, altele au fost construite cu mulți ani întărziere și unele gări realizate nu au mai fost date în folosință sau au costat zeci de milioane de euro.

Criticii spun că extinderea rețelei a fost motivată de factori politici, și nu de unii economici și sunt date exemple care spun că numărul de pasageri/km este în Spania de cinci ori mai mic decât în Franța și de peste 10 ori mai mic decât în Japonia.

Harta liniilor de viteză din Spania (trainline.eu)

În 2016 ziarul El Pais scria că un sfert dintre stațiile din sistemul trenurilor de mare viteză AVE sunt folosite de mai puțin de 100 de călători pe zi, în timp ce prin Madrid-Puerta de Atocha trec 19.000 de oameni care iau trenurile AVE. El Pais mai scria că ruta spre nord este neprofitabilă și că sunt per total prea puțini pasageri, astfel că nu pot fi justificate uriașele costuri cu rețeaua (47 miliarde euro până la acea dată).

Dar trebuie spus că și datorită orașelor mai mici trenurile AVE au avut succes. Între Madrid și Barcelona cei 621 km sunt parcurși în doar două ore și jumătate de trenurile care nu opresc nicăieri, în timp ce patru opriri intermediare adaugă în total 40 de minute la parcurs. Între Madrid și Sevilla trei opriri adaugă 17 minute la timpii de parcurs. Chiar și cu aceste opriri, în ambele cazuri viteza medie este aproape de 200 km/h.

Istoria trenurilor AVE a fost marcată și de un accident grav. Pe 24 iulie 2013, lângă Santiago de Compostella, un tren a deraiat într-o curbă și a izbit un gard de beton, rezultatul fiind că 76 de oameni au murit. A reieșit că, din neatenție, mecanicul a intrat în curbă cu 192 km/h, în loc de 80 km/h, fiind și nefuncționale sistemele care încetinesc automat trenurile când viteza normală este depășită.

Nu orice țară își poate permite trenuri de mare viteză, fiindcă totul vine cu costuri mari, nu doar de construcție, ci și de operare, iar biletele ajung să aibă prețuri mari. Chiar și unii spanioli spun că trenurile AVE, super-tehnologizate și mereu punctuale, sunt un lux pentru o țară în care erau alte probleme presante de rezolvat. Costurile per kilometru pentru construirea rețelei de mare viteză au variat între 10 și 25 milioane euro/km. Un tren, inclusiv mentenanța pe durata de utilizare, costa undeva între 50 și 100 milioane dolari. Dar aproape nimeni nu și-ar putea închipui Spania de azi fără super-trenurile ce ating 310 km/h.

Însă trebuie subliniat că sistemul de căi ferate de mare viteză a fost construit cu fonduri guvernamentale și mulți spanioli sunt deranjați de faptul că s-a folosit multă tehnologie germană și franceză, în loc să se apeleze la tehnologie spaniolă.

În plus, multe voci au spus că Spania este pur și simplu obsedată de construcția de trenuri de mare viteză, proiectele continuând și în anii de criză când șomajul atinsese 26% (în 2012). Sunt bani irosiți care ar fi putut fi utilizați pentru a îmbunătăți transportul public regional sau rețelele de transport ale marilor orașe, spuneau contestatarii.

Au câștigat lupta cu cursele aeriene

Însă trenurile AVE au câștigat rapid în lupta cu cursele aeriene interne, chiar daca în unele cazuri biletele sunt mai scumpe cu trenul. Marele avantaj este că pleci din centrul orașului și ajungi în centrul orașului de destinație, iar controlul de securitate este foarte rapid. În plus, fiindcă atât Spania, cât și Franța, au investit în construcția de linii de mare viteză, trenurile fac posibile călătorii extrem de rapide (Madrid - Paris în nouă ore și jumătate, Barcelona - Amsterdam în 11 ore și jumătate.

RENFE, compania națională feroviară, ar fi trebuit să lanseze pe 6 aprilie și o variantă low-cost a trenurilor de mare viteză - serviciul Avlo, dar din cauza pandemiei lansarea se amână. Erau oferite bilete la preț promoțional de 5 euro și ideea era una strategică fiindcă la final de 2020 se liberalizează piața și vor putea intra operatori străini pe liniile de mare viteză. Trenurile sunt modificate și pot duce cu 15-20% mai mulți pasageri decât cele AVE convenționale.

Foto HotNews

Dincolo de critici, trenurile de mare viteză deja sunt sinonime cu Spania și nu doar că au învins avionul pe distanțe de până la 700 km, dar au schimbat multe dintre orașele mici. Spre exemplu, între Madrid Puerta de Atocha și Ciudad Real sunt 171 km și trenurile AVE fac 53 - 59 de minute, astfel că naveta între cele două orașe este posibilă, deși distanța este uriașă.

Ciudad Real este și orașul celebru în Spania pentru un "aeroport fantomă" deschis în 2009 după investiții de 1,1 miliarde euro, aeroport care s-a închis în 2012 și este un exemplu notoriu de nesăbuință investițională. Aeroportul numit la început Don Quijote fusese gândit să degreveze parțial aeroportul din Madrid, dar se găsește la aproape 200 km de Capitală.

Totuși, chiar dacă a fost și corupție, spaniolii chiar au construit această rețea, în timp ce la noi nu se poate repara nici măcar micul pod de la Grădiștea, iar la tunele pe care germanii le-ar face în 2-3 ani la noi poate dura și zece ani.

Grupul Grampet nu a avut influență asupra conținutului acestui material sau în alegerea subiectului

Coronavirus in Europe: The hospital at the centre of Romania's COVID-19 crisis

Via Euronews: Coronavirus in Europe: The hospital at the centre of Romania's COVID-19 crisis
https://www.euronews.com/2020/04/03/it-s-a-disaster-the-hospital-at-the-centre-of-romania-s-covid-19-crisis