Apa caldă. Am verificat. Rezultate excepționale, mai ales constipație.

De ce este bine să beţi apă caldă

De ce este bine să beţi apă caldă (Facebook)

Consumul de apă caldă este un obicei frecvent în ţările asiatice, unde localnicii cunosc foarte bine beneficiile pe care organismul le are în urma acestei deprinderi, iar unii dintre ei nici nu concep să bea apă rece cu gheaţă. Apa caldă nu este tocmai printre preferinţele românilor, mai ales în sezonul cald, când apa sau alte lichide se consumă, de regulă, foarte reci, de la frigider.

Dieta cu apă caldă presupune să bem zilnic un pahar cu apă caldă, la temperatura corpului, cu înghiţituri mici, timp de o săptămână, dimineaţa la trezire, pe stomacul gol.

Pentru a-i da un gust mai bun, se poate adăuga o felie de lămâie. Apoi, se va consuma câte un pahar cu apă caldă înainte şi după micul dejun. Spre deosebire de apa rece, care duce la acumularea de grăsime în intestine, apa caldă stimulează digestia şi ajută la eliminarea grăsimilor şi toxinelor acumulate în organism, prevenind tulburările de tranzit şi crampele abdominale.

De ce este bine să beţi apă caldă. Când este bine să beţi apă caldă

Dimineaţa: un pahar cu apă caldă pe stomacul gol va curăţa intestinele, va stimula sistemul digestiv şi alte glande şi va pregăti organismul pentru prima masa a zilei, micul dejun. Este benefic pentru persoanele cu probleme urinare, stimulând activitatea rinichilor, ajutând la îndepărtarea excesului de acid gastric şi a toxinelor.

În timpul mesei şi după: mulţi specialişti recomandă înghiţituri mici de apă caldă sau ceai în timpul mesei; acest lucru ajutând la o digestie mai bună cât şi la diminuarea senzaţiei de foame. Deci veţi mânca mai puţin.

Un pahar de apă caldă după masă va creşte metabolismul şi va "clăti" mâncarea digerată. Este benefică pentru persoanele care obişnuiesc să mănânce gras, deoarece contribuie la spălarea alimentelor grele şi la accelerarea procesului de digestie, stimulând glandele digestive.

Înainte de culcare: dacă veţi bea un pahar cu apă caldă înainte de culcare, veţi ajuta organismul să se rehidrateze, să îşi înlocuiască lichidele pierdute în timpul activităţii de peste zi. Creşte viteza metabolismului şi contribuie la digestia cinei. De asemenea, va permite corpului să îşi recapete electroliţii pierduţi şi mineralele. Electroliţii sunt substanţele responsabile de funcţionarea normală a organismului. Apa caldă relaxează corpul şi ajută la detoxifierea din timpul somnului. Vă veţi trezi revitalizat(ă) şi înviorat(ă). Este perfect pentru cei care resimt o stare de foame în timpul nopţii, astfel apa caldă vă va ajuta să scăpaţi de obiceiul mâncatului la ore târzii.

De ce este bine să beţi apă caldă. Elimină constipaţia şi ajută la slăbit

Această tulburare digestivă apare de obicei din cauza lipsei de apă din organism. Dacă veţi bea apă caldă dimineaţa veţi stimula mişcările intestinale, ajutând astfel la eliminarea normală şi uşoară a resturilor alimentare.

Totodată apa caldă stimulează metabolismul, care va arde mai multe calorii şi astfel veţi putea slăbi mai uşor. De asemenea, consumul de apă caldă ajută funcţia renală şi tractul gastro-intestinal. În acest caz, pentru completarea dietei, este ideală asocierea apei calde cu o lămâie stoarsă în pahar. Pe lângă dizolvarea ţesutului adipos, fibrele din lămâie vor controla şi senzaţia de foame.

Dacă doriţi să mai slăbiţi, înlocuiţi băuturile acidulate şi sucurile naturale din comerţ cu apă plată la temperatura camerei, cu lămâie. Motivul: conţine zero calorii!

De ce este bine să beţi apă caldă. Ajută la digestie.

Apa caldă pe stomacul gol va stimula digestia şi astfel va ajuta la eliminarea toxinelor acumulate în organism. În schimb, apa rece sau cu gheaţă va duce la acumularea de grăsime în intestine şi va elimina mineralele benefice din apă, mai ales dacă este băută imediat înainte sau după masă.

De ce este bine să beţi apă caldă. Detoxifiază organismul

„O ceaşcă de apă caldă cu lămâie de dimineaţa, ajunge direct în intestine şi curăţă mucusul rămas pe pereţii acestora de cu o zi în urmă”, spune autoarea celebrei cărţi You Are What You Eat, dr. Gillian McKeith. Mai mult decât atât, sucul de lămâie este diuretic, iar toxinele sunt eliminate mult mai eficient. Acidul citric din lămâie ajută la o mai bună funcţionare a enzimelor care stimulează ficatul şi ajută la detoxifiere.

De ce este bine să beţi apă caldă. Apa caldă îndepărtează răceala

Foarte mulţi medici sunt de părere că efectele consumului de apă caldă sunt asemănătoare cu cele ale saunei. Prin urmare, apa caldă, prin încălzirea organismului, grăbeşte îndepărtarea gripei şi a răcelii, cu atât mai mult cu cât este urmat în paralel şi de un tratament medicamentos.

De ce este bine să beţi apă caldă. Apa caldă vă ajuta să scăpaţi de căldură

Locuitorii ţărilor arabe consumă în principal doar lichide fierbinţi, deşi temperatura de afară depăşeşte de cele mai multe ori de 40˚C. Explicaţia este una destul de simplă: apa caldă, odată ajunsă în organism, încălzeşte corpul, lucru care îl ajută să perceapă temperatura de afară ca fiind mult mai scăzută.

Dacia pe roate noi cucerește Germania

Duster, cel mai vândut model Renault din Germania

După analizarea  cifrelor  oficiale ale Renault Germania se poate trage concluzia că Duster şi-a umilit fraţii francezi. Concret, anul trecut pe piaţa germană s-a vândut numai  28.144 de unităţi Captur, 23.377 de Clio şi 19.210 de Twingo. Apoi, Mégane abia a atins cota de 15.800 de noi înmatriculări în Germania în timp ce Kadjar  a trebuit să se limiteze la numai14.689 de livrări.

În total, de la lansarea din 2015, Dacia a vândut pe piaţa germană 680.000 de unităţi, cele mai căutate modele fiind, în timp, Sandero şi Duster. 

Experţii germani în domeniu susţin că vânzările vor continua să meargă bine cu toate că nu a fost încă anunţată o lansare imediată a unui model electric de la Dacia. „Varianta LPG este bloc-starturi, gata să intre pe piaţă", spun sursele citate care mai precizează că, anul trecut, Dacia a stat bine cu vânzările la nivelul întregului spaţiul European. 

Astfel, Automobile Dacia a vândut, în anul 2019, un număr de 736.570 de autoturisme, în valoare de peste 9 miliarde de euro, dintre care 581.543 au fost comercializate în statele UE şi în cele ale Asociaţiei Europene de Liber Schimb. Este vorba de o creştere de 5 la sută faţă de anul anterior, iar producţia a ajuns să urce tot mai rapid spre pragul de 1 milion de unităţi, care ar trebui depăşit în următorii ani, odată cu creşterea capacităţilor de producţie de la Mioveni, Tanger şi Casablanca.

În Franţa, Dacia a vândut anul trecut 140.568 de automobile, în Italia 88.499 de unităţi, iar în Spania 70.189.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Iudeo-masoneria, SIE, Adrian Sârbu

Silviu Predoiu





Fostul mogul al PRO TV, Adrian Sârbu și fostul șef operativ al SIE, generalul Silviu Predoiu, au participat sâmbătă la prânz la o agapă frățească masonică la un restaurant din București, dezvăluie Flux24.ro.



Sârbu mai deține în prezent agenția Mediafax și s-a asociat în proiectul radio al lui Marius Tucă. De asemenea a solicitat și a obținut mai multe licențe tv, dar care încă nu funcționează.

Adrian Sârbu









La reuniune a participat ca amfitrion Stelian Nistor, Suveranul Mare Comandor de grad 33, care urmează să preia funcția de Preşedinte al Conferinţei Mondiale a Ritului Scoţian în 23 mai anul curent pentru următorii 5 ani.



Nistor, fost proprietar al Iulius Mall Suceava, este un fost actor relativ cunoscut și care a fost director al teatrului Nottara de unde a fost dat afară în urma unui scandal.

Stelian Nistor





El este nașul de cununie al fostului lider PSD, Valeiu Zgonea. La agapa frățească au fost prezente circa 20 de persoane, între care un fost ministru PD-L, actualmente PNL.Reuniunea a avut loc într-un salon public al restaurantului, dar mesenii nu s-au abținut de la referiri masonice.România Liberă scria în 2008 că Nistor este asociat într-o firmă de transporturi cu Boris Golovin, fost ofițer GRU, serviciul militar de informații sovietic, reprezentant în România al oligarhilor ruși Oleg Deripaska și Igor Ziuzin, doi oligarhi ai Kremlinului, relata recent bn24.ro.

Boris Golovin







Ziuzin controlează grupul OAO Mechel din care fac parte COS Târgoviște și Industria Sârmei Câmpia Turzii.Nașul lui Zgonea este asociat majoritar (65%) la firma Niso TransEurope SRL București, alături de deputatul PSD de Bacău Lucian Șova (35%), fost director în Ministerul Transporturilor.Societatea lui Nistor controlează și societățile Regional Romlines și este acționar în Romcar Russian Buses SA București – deținută în proporție de 98,5% de același Boris Golovin.





Chestionat de România Liberă, Nistor a recunoscut asocierea cu Golovin, explicând că o firmă la care este el acționar este acționară la la o firmă de-a acestuia. „Ce afaceri să avem? Poate de spionaj”.Boris Golovin a recunoscut și el pentru România Liberă că este în România reprezentantul lui Oleg Deripaska. De asemenea a recunoscut că a lucrat la GRU: „Si dacă am lucrat ce? E o poveste. O poveste frumoasă”Oleg Deripaska are o avere estimată în 2015 la 5,5 miliarde de dolari și deține cea mai mare companie de prelucrare a aluminiului din lume.







Nota:



Boris Golovin





Colonelul (r) Boris Golovin a fost ofițer în trupele speciale Spetsnatz, aflate sub controlul GRU, serviciul secret de informații militare externe al Rusiei. A fost lăsat la vatră în România, unde s-a apucat de afaceri. S-a asociat cu Stelian Nistor și cu Lucian Șova, actualul ministru al Transporturilor.

La începutul anilor 2000, Golovin s-a implicat în retehnologizarea Complexului Energetic Hunedoara, un eșec răsunător care a făcut ca România să plătească 21 de milioane de dolari.

Investiția reprezenta compensarea unei datorii istorice a URSS, rezultată din participarea României la construcția combinatului de la Krivoi Rog. În paralel, firmele lui Golovin alimentau cu cărbune rusesc centrale electrice și de termoficare românești.



Pe lângă afacerile din energie, Golovin a fost interesat și de afacerile cu armament, la fel ca Anatol Coman. De altfel, cei doi au avut mai multe întâlniri cu Aurel Cazacu, fostul șef al Direcției Generale Industria de Apărare din Ministerul Economiei.

„M-am întâlnit în urmă cu mulți ani cu Anatol Coman și Boris Golovin. Erau interesați de afacerile cu armament. Dar nu s-a concretizat nimic. Interesele lor erau mai mult informative”, ne-a spus Aurel Cazacu.

Umbra atomică a Moscovei Boris Golovin s-a născut în localitatea Soroca, din Moldova. După ce și-a mutat cartierul general la București, și-a luat și cetățenia română. Numele lui apare în firma Global Energy Investment, societate unde este asociat cu Horia Constantin Bejan, fost director în Ministerul Economiei și fost partener de afaceri cu Constantin Iavorski. Prin intermediul Global Energy Investment, Golovin și Bejan dețin peste 85% din Global Internațional SA, aflată în faliment. Acțiuni la această firmă mai are și societatea Engineering Company Ziomar, înregistrată în localitatea Podolsk din Rusia. Printre acționari se mai află ucrainenii Olga și Dmytro Pokhvata, rușii Alexey Ustinov și Victor Ustinov,

Valeriu Petru Achiriloaie și Nicolae Costache.



Victor Ustinov a fost atașat comercial al Rusiei la București. El reprezintă compania Engineering Company Ziomar, casa de comerț a companiei rusești de stat ZiO Podolsk, producător de utilaje nucleare, implicată în programul de îmbogățire a uraniului din Iran.



ZiO Podolsk este o filială a companiei Atomenergomash, care la rândul ei este o subsidiară a Rosatom. Ultima este o corporație de stat rusească înființată din ordinul președintelui Vladimir Putin, în decembrie 2007, și care gestionează toată activitatea nucleară civilă din Rusia. ZiO Podolsk livrează echipamente pentru contrucția centralei nucleare Kudankulam, din India.



Faliment



În anul 2007, firma Global Internațional 2000 s-a asociat cu italienii de la Enel și Romelectro pentru a construi una dintre cele mai mari termocentrale pe cărbune din sud-estul Europei, pe un teren de 36 de ha din Galați. Investiția fusese estimată la suma colosală de două miliarde de euro.

Organizația „Greenpeace” a protestat împotriva acestui proiect, care ar fi urmat să înece în poluare Galațiul.

Dar Golovin a reușit să pună mâna pe Uzina Termoelectrică Giurgiu SA, privatizată în 2010 de Consiliul Județean Giurgiu. Prețul de achiziție a fost de aproximativ 22 milioane de lei, însă CJ Giurgiu a răscumpărat Centrala Termică Giurgiu cu 14,7 milioane lei. Bani care au ajuns în conturile firmei Global Internațional 2000. La momentul privatizării, uzina era singura firmă care

furniza energie termică pentru giurgiuveni. Acum, fosta societate de stat se află în faliment.



Ministrul Șova, vizite dese în Rusia



Sub patronajul colonelului (r) Boris Golovin, actualul ministru al Transporturilor, Lucian Șova, și masonul Stelian Nistor au încercat să pună pe roate o afacere cu autobuze rusești. Ministrul Lucian Șova a menționat în ultima declarație de avere că deține 1% din firma Regional Romlines, care și-a înterupt temporal activitatea. Asociații lui Șova din această firmă sunt colonelul

(r) Boris Golovin, Romcar Russian Buses SA, AC Management și Niso Transeurope. Ultima firmă este controlată de Lucian Șova și masonul Stelian Nistor.



Lucian Șova (dreapta) – sursa facebook



La începutul anului l-am întrebat oficial pe ministrul Lucian Șova despre relația lui cu Golovin. Pe atunci era ministru al Comunicațiilor. Biroul de Presă al ministerului a transmis că ministrul Lucian Șova a nu are nicio relație cu Boris Golovin. Șova a declarat că în perioada 2006-2007 a fost contactat de Boris Golovin, care și-a exprimat interesul pentru a colabora în vederea realizării unui

proiect de afacere privind construcția și exploatarea de autobuze în România.

„Pentru implementarea proiectului propus, Lucian Șova a participat la înființarea unei firme, însă pentru că din rațiuni comerciale proiectul nu s-a mai realizat, firma nu a funcționat niciodată.



Lucian Șova l-a cunoscut pe Boris Golovin ca cetățean român, om de afaceri, fără să știe nimic despre legăturile acestuia din Rusia”, ne-a transmis biroul de presă al ministerului.

Ministrul Șova nu este nu este la primul contact cu rușii. În 2001, a însoțit o delegație a Uniunii Naționale a Transportatorilor Rutieri din România la un congres la Irkutsk. Apoi, s-a dus de două ori la Moscova. Odată a făcut parte din delegația română care a participat la Moscova la întâlnirea comisiei mixte pentru transporturi rutiere. Ulterior, a participat la lucrările comisiei mixte

guvernamentale de cooperare economică.



Stelian Nistor: “Știam că a fost ofițer KGB”



Masonul Stelian Nistor este Mare Comandor al Ritului Scoțian Antic și Acceptat. A lucrat îndeaproapte cu colonelul Golovin. La fel și cu ministrul Lucian Șova, de la Transporturi. Pentru ași arăta influența, a mers cu o delegație a masoneriei Greciei la deputatul Florin Iordache, fost

ministru al Justiției și inițiatorul Ordonanței 13. Unul dintre discipolii săi, masonul George Ivașcu, a ajuns ministru Culturii în Guvernul României. George Ivașcu este poreclit de frații masoni „Piticul”.



Stelian Nistor (stanga) – sursa: masonicforum.ro



Marele Comandor Stelian Nistor ne-a povestit cum i s-au intersectat drumurile cu Golovin. În urmă cu mai mulți ani, Golovin reprezenta interesele economice ale Rusiei în România. Nu își mai aduce în ce an l-a cunoscut. „A fost un proiect de oportunitate pentru cele două țări. Ei erau prezenți aici.



Golovin era reprezentantul statului rus. Avea mandat pe economic, pentru termocentrale și cărbuni.



Cred că știu lucrul ăsta și din presă. Cred că era vorba de recuperarea unei creanțe a statului rus din România”, a spus Nistor.



Ulterior, relația dintre Golovin și Nistor s-a cimentat și cei doi au decis să facă afaceri împreună.



Nimic concret, mai zice Nistor: „Am încercat să facem afaceri, dar nu am lucrat nimic. Nu mai știu cum a început afacerea. Știu că a fost un proiect nereușit. La un moment dat ne interesa… era o fereastră de oportunitate pentru România. Nu vă pot detalia. Golovin era în aceeași fereastră de

oportunitate pentru România. Nu mai știu cum a fost. Dar totul a fost în cadrul legal.



Sigur că știam că a fost ofițer KGB. Trebuia să fie de undeva.”



Stelian Nistor a lăsat să se înțeleagă că serviciile de informații românești au fost tot timpul la curent cu relația dintre el și Golovin: „Știu că a fost un proiect nereușit. Repet, a fost o încercare care nu s-a mai făcut. Avea o fabrică de autobuze. De ceva la modul ăsta. Nu e nimic subversiv în toate acestea.



Autoritățile competente nu le află și ele odată cu noi? Ele sunt de când s-a petrecut.”

Nababul

       Gheorghe Grigore Cantacuzino, om politic, cu origini înttr-o veche familie nobiliară FOTO calatorim.ro I se mai spunea şi zgârcitul filantrop. În jurul personalităţii prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino s-au ţesut numeroase legende legate de faptul că niciodată nu avea un gologan în buzunar, iar consumaţia la restaurant era mereu achitată de către prietenii săi.      


       Nababul a fost cel mai bogat român al perioadei Belle Epoque, a lăsat în urma lui palate, case şi multe legende. Gheorghe Grigore Cantacuzino este un descendent al Cantacuzinilor din Bizanţ, primar al Capitalei, şef al Partidului Conservator şi prim ministru al României. Un om pe care Nicolae Iorga l-a numit „Cel din urmă reprezentant al boierului mare de odinioară”. A fost o figură reprezentativă pentru România, un adevărat ctitor, spune istoricul Nicolae Ţiripan. O personalitate care a născut multe legende datorită averii sale impresionate.

       Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (n. 22 septembrie 1832, Bucureşti; d. 23 martie 1913, Bucureşti) a fost un om politic român, ales de două ori primar al Bucureştiului şi numit prim-ministru al României în perioada 1899 - 1900 şi în perioada 1904 - 1907.   Se trăgea din vechea familie nobiliară, Cantacuzino, fiind un descendent al voievozilor români, respectiv împăraţilor bizantini Cantacuzino. A studiat la Bucureşti şi Paris, unde şi-a luat doctoratul în drept, în anul 1858. După ce s-a întors în ţară a fost numit judecător la Tribunalul Ilfov, după care, a devenit consilier la Curtea de Apel Bucureşti, funcţie din care a demisionat la data de 4 mai 1864.   A construit 3 palate   Datorită averii sale colosale a fost supranumit "Nababul". Din banii de care dispunea, a construit trei palate: Palatul Cantacuzino din Bucureşti, situat pe Calea Victoriei, care adăposteşte în prezent Muzeul Naţional „George Enescu”, Castelul Cantacuzino din Buşteni, numit uneori „Palatul Cantacuzino Buşteni”, şi Palatul Cantacuzino de la Floreşti, supranumit şi "Micul Trianon", în prezent în ruină, spun istoricii.


        Figura emblematică a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a fost zugrăvită fidel de către reputatul istoric Georgeta Filitti.   Aur negru descoperit pe moşiile sale   „Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, este un om politic, un ctitor din spaţiu românesc extraordinar de interesant. El a fost doctor în drept, doctorat obţinut la Paris. Familia însăşi era bogată, prin căsătorie prin moşteniri, dar a mai fost ceva, aurul negru decoperit pe moşiile lui, de aceea s-a numit şi Nabab, acest boier român cu obârşii bizantine să fie cel mai bogat om din ţară”,  a explicat istoricul.  


       Nababul s-a implicat în viaţa politică şi administrativă. În funcţia de prim-ministru a donat bani pentru înzestrarea armatei şi construcţia de poduri şi căi ferate. Ca primar al Bucureştiului şi-a donat salariul statului. Iar tot din banii lui a construit o fântână pe câmpia Filaretului, astăzi în Parcul Carol, cu ornamente realizate de sculptorul Karl Storck. „Rămâne absolut reprezentativ pentru ceea ce înseamnă un ctitor, un constructor, un om de familie. Şi lucrul acesta se vede în tot ce a lăsat el”, adaugă Georgeta Filitti.  


        Zgârcitul filantrop   Chiar şi aşa, au existat voci în vreme care îl descriu ca pe un om zgârcit. Iată ce nota I. Gh. Duca, în „Portrete şi amintiri”: „Nababul nu-şi arăta mâinile. Le ţinea dosite în buzunare, de unde se auzea zăngănitul ritmic al unor obiecte metalice. Se spunea că n-avea niciodată un gologan şi că, dacă din întâmplare se urca într-o birjă, n-avea cu ce-o plăti. Nababul se juca cu cheile nenumăratelor sale case de fier în care nu ţinea aur sau argint, ci vrafuri de acte şi pergamente, documentele de veacuri ale familiei Cantacuzinilor”.


         Gheorge Grigore Cantacuzino s-a îngrijit şi de bunăstarea familiei, a avut cinci copii, dar doi au murit în aceeaşi zi, de difterie. A lăsat în urmă trei palate, clădiri cunoscute şi solide, două dintre ele încă în perfectă stare. Este vorba despre castelul de la Buşteni, la domeniul Zamora, un palat început şi neterminat în Floreşti, supranumit Micul Trianon, şi de Casa cu Lei din Bucureşti, de pe Calea Victoriei, actualul muzeu George Enescu.  


         Palatul de pe Calea Victoriei a costat 700.000 de lei. 


         Legendele vremii spun că Nababul era la o concurenţă tacită cu regele Carol I şi casa lui voia să egaleze Palatul Regal. „Palatul Cantacuzino este această provocare, acest "defi" pe care l-a aruncat Nababul. Nu neapărat a vrut să egaleze Palatul Regal, dar în orice caz a vrut să demonstreze că poate să se ridice o construcţie la fel de solidă, cu tavane pictate cu stucatură foarte bogată”, povesteşte istoricul Georgeta Filitti.   Cantacuzino, conservator până în măduva oaselor, a încredinţat lucrările arhitectului român şcolit la Paris Ion Berindei şi a ţinut ca şi majoritatea materialelor de construcţie să fie de provenienţă autohtonă. Construcţia a costat în final 700.000 de lei. „Nababul a insistat foarte mult să se folosească şi materiale româneşti, aşa s-a folosit şi marmura de Ruşchiţa, toţi meşterii erau români, era evident, că toată această feronerie, tapiţerie, comenzile s-au făcut în străinătate, se păstrează aceste comenzi şi a avut un cuvânt greu de spus în decorare şi soţia lui. Lucrările lui Ion Berindei, toate planurile, măsurătorile, toate contractele sunt extraordinare”, mai spune istoricul.  


     Palatele franţuzeşti, sursă de inspiraţie  


Faţada palatului Cantacuzino este emblematică, străjuită de doi lei şi decorată de Emil Wilhem Becker, gravor faimos, cu stema Cantacuzinilor. Nababul voia să egaleze fumuseţea palatelor franţuzeşti. „Chiar faptul că este străjuită de doi lei care sunt nişte copii de la Versailles, Louvru, lucruri excepţionale. Nababul nu şi-a limitat dorinţa de afirmare, nu neapărat a opulenţei, dar a mers pe ideea că se poate, se poate în spaţiul românesc a face un lucru cu adevărat deosebit”, adaugă Georgeta Filitti. „Această casă fost inaugurată în 1906 cu un fast care a rămas peste timp, era şi anul jubileului, erau 40 de ani de domnie ai regelui Carol, invitaţii au fost pe măsură, deşi casa este destul de spaţioasă după mentalitatea noastră, nu putea să îi curprindă pe toţi cei 600 de invitaţi. Şi atunci au fost în 2 serii, principele, principesa, principesa Maria şi principele Ferdinand. Nababul îşi putea permite un lucru care era ascultat cu sfinţenie: fumatul era interzis!”, mai spune istoricul Georgeta Filitti.   "Casa cu Lei" era biroul ministrului şi reşedinţa familiei Cantacuzino. În tumultoasa lui istorie, palatul devine un spaţiu al muzicii, pentru că nora Nababului, Maruca Cantacuzino, leagă o relaţie apropiată cu George Enescu, care avea să îi devină soţ. Personalitatea Marucăi a umplut multe pagini de cărţi şi memorii: „Relaţia între regina Maria şi Maruca Cantacuzino era foarte prietenoasă, dar era o nuanţă de trufie în ceea ce făcea Maruca. De pildă, o poftea la masă, la dejun, şi cu 10 minute înainte îi trimitea un bileţel: 'nu veni pentru că zodiile nu ne sunt favorabile, nu ne vom simţi bine împreuna la masă'”.  


       Castelul din Buşteni, locuinţa de vară a prinţului


       O altă clădire emblematică lăsată în urmă de Gheorghe Grigore Cantacuzino este Castelul din Buşteni. Aici era locuinţa de vară a Cantacuzinilor, un edificiu ridicat cu mult fast. În 1901 se pune piatra de temelie a acestui castel pe locul unei foste case de vânătoare. Lucrările castelului au durat 10 ani, până în 1911 când este inaugurat. Încă de la inaugurare a avut curent electric şi reţea de distribuire a apei, ceea ce era considerat foarte modern pentru epoca respectivă. Şi de data aceasta, Nababul a ales un arhitect român, Grigore Cerchez şi a făcut din lux şi confort o cerinţă obligatorie. Scara este din marmură de Carara, adusă din Italia, străjuită de  o balustradă, lucrată în fier forjat, în stilul art nouveau şi decorată cu spice de grâu şi ştiuleţi de porumb şi frunze de dovleac. Vitraliile sunt deosebit decorate cu stema familiei Cantacuzino, împărţită în 9 cartiere fiecare, decorat cu însemne heraldice, având la bază deviza familiei - Quo ocem docent - ceea ce înseamnă - necazul te învaţă.  


       Copia Micului Trianon, la Floreşti  


       Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a bucurat doar doi ani de reşedinţa din Buşteni. Avea planuri măreţe pentru o altă construcţie somptuoasă, pe domeniul de la Floreşti, Prahova. Îşi imagina acolo o copie a Micului Trianon, ca un capriciu pentru nepoata sa cea mare, Alice. „Nababul moare în 1913, deşi mai trec ani până noi intrăm în război, din 1914... din acea clipă, acea hidră a războiului era în mintea tuturor şi puţini se mai apucau să facă investiţii de genul acesta”, spune Georgeta Filitti, istoric. Clădirea a fost inaugurată parţial în anul 1914, iar lucrările de construcţie au încetat odată cu începerea Primului Război Mondial. Castelul de la Floreşti a fost lăsat în timp, în paragină.  „Este o ruină superbă, frumoasă, dar cred ca ar fi nerealist să ne gândim că i-am putea reda strălucirea de secol XVIII, pe care ar fi trebuit să o aibă”, consideră istoricul Georgeta Filitti. La moartea lui Gheorghe Grigore Cantacuzino toate drapelele ţării au fost arborate în bernă. El a fost înmormântat la cimititul Bellu, cu onoruri militare. Nababul şi-a lăsat averea familiei, dar nu a uitat să lase României lucruri care să cinstească numele de Cantacuzino peste vremuri.


Citeste mai mult: adev.ro/q53rz1

În această seară, un asfințit de vis la Poienarii Rali.

03.02.2020, ora 19.30, Poienarii Rali. T=18°C.

Cu trei zile mai târziu -1°C, ora 8.00, București:

Salvia

           

          O plantă ce ocupă un loc de cinste în grădina noastră de peste 16 ani. Față de întrebuințările, menționate mai jos, noi folosim salvia pentru:

- alinare dureri post intervenții stomatologice; se face gargară cu un decoct concentrat;

- reducerea durerilor, cauzate de înțepături insecte; se freacă locul înțepături cu câteva frunze;

- reducerea nivelului transpirației; se bea ceai, infuzie salvie în apă clocotită, două minute. 

Alte utilizari:

          Poursuivons par cette belle sauge, salvia officinalis, connue depuis des siècles pour ses propriétés stimulantes, puisque son usage était interdit sur les stades de la Grèce antique, preuve que le dopage ne date pas d’hier. Antispasmodique, diurétique, cholérétique, antiseptique, vermifuge, la sauge jouit d’une réputation universelle qui en fait une véritable panacée. L’école médicale de Salerne ne dit elle de son emblème : comment a pu mourir l’homme qui cultivait la sauge dans son jardin ?

           La drogue est constituée par les feuilles qu’il faut cueillir à la fin du printemps avant que les fleurs ne s’épanouissent totalement. Les feuilles ont une odeur agréable qui ont suscité son utilisation culinaire, son usage stimule l’appétit et améliore dyspepsies et atonies gastro-intestinales.

           La sauge possède aussi un effet hypoglycémiant, emménagogue, cholagogue, vulnéraire et antiseptique. Cette dernière propriété est recherchée pour traiter les infections de la cavité buccale et lutter contre les hémorragies digestives. Attention son essence contient de la thuyone, cétone toxique également présente dans l’absinthe.

Naționalismul european

„Zgândără-i, drace!“ sau auto-incendierea valizei europene?

BREXIT-ul însuşi a fost un asemenea joc clădit pe provocarea sentimentului naţionalist care a generat chemarea, împrumutată din arsenalul electoral al lui Trump, “Make our country great again!". Sigur că da, pe asta s-a jucat şi cu asta s-a câştigat atunci când se evoca gloria tradiţiei imperiale, când se făcea promisiunea unei strălucite supravieţuiri garantate de băieţii din Commonwealth, băştinaşii din coloniile nu demult abandonate, gata acum să revină să slujească bogăţiei metropolei. Plus evidenţa, de la sine înţeleasă, că America îşi va îndeplini obligaţiile morale asumate de Trump prin promisiunea că va aduce britanicilor un extraordinar de ofertant acord de liber-schimb, mai bun decât orice avuseseră vreodată în cei 47 de ani când au stat în UE.

Acesta a fost însă primul nivel, cel de politică generală. Echivalent cu orice campanie electorală în care, ca la noi, se promite orice, oricând, oricui, bazându-te pe principiul că alegătorii sunt proşti, au memoria scurtă şi sunt foarte uşor apucaţi de lehamite existenţială. Urmează însă, ca acum în UK, deschiderea capitolelor care au legătură cu construcţia noii realităţi post-BREXIT pentru care, repet acest lucru, nu există încă un cadru legislativ comprehensiv deoarece, pur şi simplu, mai sunt încă 11 luni în care britanicii pot negocia un acord cu UE dar şi (ceea ce fac acum) să vadă dacă nu cumva americanii oferă mai mult sau, de ce nu, pot construi un post-Commonwealth. O nouă construcţie pentru care a început o propagandă destul de intensă şi în care, la modul individual, să poată fi introduse şi nişte ţări sărace din estul Europei, rezerva de muncă ieftină, fără pretenţii şi oricând disponibilă- pentru a prelua masiv muncile necalificate sau dificile în condiţiil în care a doua sau a treia generaţie de imigranţi din fostele colonii (India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka sau din câteva ţări din Africa Neagră, Nigeria spre exemplu) se consideră deja mult prea avanasaţi pe scara socială pentru a accepta un asemenea statut înjositor. Mă rog, să se descurce cum or şti, este dreptul lor suveran să-şi găsească soluţia care le convine.

Dar apar la orizont mari probleme de fond care pot evolua într-o formulă dramatică şi care se corelează cu posibile evoluţii similare din Europa şi din lume.

Schimbarea graniţelor prin cereri de independenţă cu motivaţii diverse poate fi o asemenea problemă care să se reactiveze rapid, chiar în formule extreme şi violente. Să nu credeţi că problematica asta este specifică unui spaţiu politic sau altul, Orientului Mijlociu spre exemplu, unde, poate foarte curând, vor începe contestaţii ale liniilor de frontieră actuale. Din momentul anunţării începerii procesului generat de BREXIT, Scoţia a anunţat, pe toate canalele posibile, că plecarea UK din Uniunea Europeană va fi o tragedie deoarece locul scoţienilor este în Europa şi nu în afara ei, aşa cum este situaţia acum.

Ştiaţi asta, am mai scris de multe ori despre perspectiva unei ruperi a Regatului Unit în momentul în care ar putea să înceapă procese de desprindere a Scoţiei şi Irlandei de Nord. UE a fost extrem de reţinută pe acest subiect, tocmai pentru a nu da impresia că se amestecă în procesul politic intern din  UK şi că ar dori să influenţeze cumva starea de spirit a alegătorilor britanici. O atitudine extrem de corect politică dar care a adus mereu mai multe confuzii pe măsură ce, la Bruxelles, se auzeau din ce în ce mai multe contacte informale între politicieni scoţieni şi responsabili europeni în scopul de a "ţine caldă" perspectiva unui drum accelerat al Scoţiei în obţinerea “scaunului britanic". Plus că orice poziţie pro-Scoţia ar fi întărit instantaneu poziţia independentiştilor catalani, riscând un scandal monstru cu Spania.

Aşa că, plini de delicateţe, europenii s-au abţinut. Nu din convingere, ci de nevoie. Odată hăţurile scăpate, au început să aibă un discurs exploziv căci, nu-i aşa, altele erau în sufletul lor. Cu riscul, acum, ca acest nou discurs politic să inflameze orice tip de separatism pe continentul nostru. Purtătorul acestui nou discurs european este nimeni altul decât Donald Tusk (foto), fostul preşedinte al Consiliului European care a spus, pentru BBC, că în Europa s-ar simţi un entuziasm general dacă Scoţia, după un referendum de independenţă, ar începe negocieri de aderare la UE.

“Aş dori să mă reţin în a spune ceva prea brutal. Câteodată, mă simt scoţian. Acum în special după Brexit, mă simt foarte scoţian...Din punct de vedere emoţional, nu am niciun dubiu că aici la Bruxelles şi mai larg în Europa, toată lumea va fi entuziastă, dar avem tratate şi formalităţi. Dar dacă mă întrebaţi despre emoţii, atunci da, există un sentiment".

Foarte interesantă noua abordare deoarece, astfel, descide un nou front de luptă destul de neobişnuit, dar foarte productiv, cel al argumentelor bazate pe stări emoţionale, chiar dacă cele legale ar punbe o problemă. Şi, tehnic, în urmă cu două săptămâni, într-o scrisoare (foto) semnată de prim-ministrul B.Johnson, Londra a răspuns deja că nu va accepta un al doilea referendum de independenţă în Scoţia:

Nu face nimic, pare a spune Tusk, important este că va exista un val de simpatie uriaş pentru scoţieni şi cauza lor. Şi asta, în principiu, ajunge să aprindă focul şi să justifice continuarea luptei actualului guvern din Scoţia pentru independenţă. Exemplu eventual pentru alte situaţii similare din Europa.

Simţind primejdia pe care o reprezintă această modificare a unghiului de atac european şi bănuind cum s-ar putea extinde în Irlanda de Nord, Dominic Raab, ministrul de Externe al UK, a spus că afirmaţia lui Tusk este: “în mod clar ne-europeană şi iresponsabil oferită tendinţelor separatiste în Spania, Franţa şi Italia...nu sunt sigur că liderii politici europeni, nu mai spun de cei din UK, vor fi în favoarea acestui tip de limbaj".

Vom vedea cine a estimat corect situaţia, dar valiza naţionalismului feroce, când a luat foc, a mai provocat tragedii cumplite în Europa. Tot la asta ne întoarcem? Aţi văzut cum au reacţionat spaniolii. Cum va reacţiona oare populaţia din Scoţia sau Irlanda de Nord în cazuri similare, dat fiind că există un echilibru precar între opţiunile pro şi contra? Ce va favoriza UE: demersul strict constituţional sau sprijinirea dorinţei de libertate şi independenţă, exprimate inclusiv prin revolta împotriva prevederilor legale existente?

Vorbim azi despre Scoţia, dar iată peisajul european din 2020 cu mişcările independentiste active:

Citiți cu atenție! Miniglaciațiune 2020-2053.

Previziune sumbră pentru omenire! Se vorbește despre îngheț global

Autor: Oana Nicolae2 februarie 2020

În următorii 30 de ani, soarele va intra într-o perioadă de hibernare. Pământul se apropie de o „mini Eră Glaciară”, spun unii experți.

STIRI CALDE

• 12:00 - Ce se întâmplă în PNL? Cinci miniștri ar putea părăsi Guvernul

• 11:53 - Antrenorul lui Ianis Hagi, cuvinte de laudă la adresa internaționalului român

• 11:45 - Noul star al tenisului românesc. „Am fi putut rămâne oriunde în lume

• 11:38 - Shakira și J-Lo au făcut senzație la Super Bowl. Fanii au fost în delir. Video

• 11:30 - Scandalul de la Ditrău se extinde. Inspectorii de la ITM au ajuns la brutărie

• 11:23 - Ce mai fură românii prin Italia. Polițiștii s-au îngrozit când au văzut

• 11:15 - Atacatorul de la Londra, terorist islamist! Fusese eliberat recent din închisoare...

• 11:08 - Polițiștii au făcut prăpăd în 24 de ore. Amenzi de peste 4 milioane de lei

• 11:00 - Gata primăvara! ANM lansează alerta: Vânt puternic, ninsori, ploi și frig

• 10:53 - Dumitru Dragomir s-a angajat, dar nu este plătit. „Corleone” trăiește din pensie. „Mi-am a

• 10:45 - Legea „turnătoriei obligatorii”, schimbare radicală. Ce urmează în Parlament

Valentina Zharkova, om de știință la Universitatea Northumbria din Marea Britanie, spune că acest fenomen va duce la o răcire climatică, care va avea multe efecte majore. Printre ele se numără o criză uriașă de alimente, la nivelu global.

„Soarele se apropie de perioada de hibernare. Mai puține pete solare se vor forma pe suprafața Soarelui și astfel mai puțină energie și radiații vor fi emise către planete și Terra. Putem doar spera că această mini eră glaciară nu va fi la fel de severă precum Minima Maunder (n.r. între anii 1645 și 1715).

Ar afecta dramatic recoltele la latitudini medii, deoarece legumele și fructele nu vor avea suficient timp pentru a se coace și a fi recoltate”, spune experta.

NASA a anunțat că anul 2020 va avea cea mai redusă activitate solară din ultimii 200 de ani. Totodată, NASA afirmă că până în anul 2053, când Soarele își va reveni la normal, vom avea parte de intervale reci și veri umede.

Canada și Islanda vor resimți cel mai puternic aceste schimbări. Minimele vor ajunge la -50 de grade. Înghețul global ar urma să lovească în 2025, informează The Sun.

Dacă aveți nevoie de bani, deschideți larg ușa să se reverse fluviul de mărunțiș german și la voi!

Cea mai mare economie a Europei deține numerar record. Băncile germane nu mai au spații unde să depoziteze banii

Băncile germane îşi umplu seifurile cu numerar pentru a contracara costurile dobânzilor negative, iar unele dintre ele nu mai au spaţii unde să depoziteze banii, transmite Bloomberg.

Potrivit datelor publicate vineri de Banca centrală a Germaniei (Bundesbank), deţinerile de numerar ale băncilor germane au atins un nivel record de 43,4 miliarde de euro în luna decembrie 2019, adică de aproape trei ori mai mult decât la finele lunii mai 2014, atunci când Banca Centrală Europeană a anunțat  începe să perceapă comisioane pentru depozitele constituite de băncile comerciale.

"În zilele astea e mai bine să păstrezi fondurile în numerar decât să le depozitezi la BCE. Aceasta în pofida riscurilor, costurilor cu asigurărilor şi problemelor logistice pe care le implică o astfel de opţiune. Este o demonstraţie ridicolă a consecinţelor politicii BCE în domeniul dobânzilor",

a declarat Andreas Schulz, care conduce o bancă de economii în apropiere de Berlin, scrie

Agerpres.

În prezent nu există spaţii suficiente pentru numerarul pe care multe bănci vor să îl păstreze. Pro Aurum, un trader de metale preţioase din Munchen, a primit mai multe solicitări de la bănci care voiau să stocheze numerar în seifurile sale. Cu toate acestea, firma a fost nevoită să refuze astfel de solicitări pentru că nu avea spaţiile libere necesare.

"Dobânzile negative practicate de BCE fac atractivă păstrarea numerarului. Acesta este doar începutul. Dacă lucrurile continuă vom vedea un boom pentru producătorii de seifuri şi companiile de securitate", susţine Frank Schaeffler, parlamentar german din partea Partidului Liber Democrat, de opoziţie.

Acceptarea de depozite cu care să finanţezi creditele este în centrul industriei bancare însă în prezent băncile europene sunt inundate cu lichidităţi şi susţin că nu pot să transfere aceste lichidităţi sub forma creditelor. În aceste condiţii, băncile trebuie să se descurce cu cantităţi de numerar în valoare de miliarde de euro pe care trebuie să le depoziteze la BCE sau să găsească altă soluţie pentru ele.

Germania este afectată în mod deosebit de acest fenomen pentru că cetăţenii săi sunt campioni în Europa când vine vorba de economisire şi evită produsele bancare mai riscante. Potrivit economiştilor de la Deutsche Bank, în anul 2017 rata de economisire în Germania a fost de aproximativ 10%, dublu comparativ cu media din zona euro. De asemenea, potrivit DZ Bank AG, anul trecut germanii păstrau doar 21% din activele lor financiare în valoare de 6.600 miliarde dolari sub forma fondurilor de investiţii, acţiuni certificate şi obligaţiuni.

Germanii erau renumiţi şi înainte pentru dragostea lor pentru banii fizici. Până în 2017, numerarul era responsabil pentru mai mult de jumătate din numărul total al tranzacţiilor, potrivit Bundesbank. Acest fapt explică de ce băncile nu sunt singurele care stochează numerar. Indivizii înstăriţi recurg şi ei din ce în ce mai mult la stocarea de numerar, posibil pentru a evita comisioanele la băncile lor.

"Asistăm la cerere în creştere pentru cutiile noastre de valori, în mod frecvent pentru stocarea de bani. Acest nivel ridicat de cerere durează de câteva luni şi ne extindem în mod constant capacităţile", a declarat Markus Weiss, director operaţional la Degussa Goldhandel, o companie care vinde aur şi oferă clienţilor spaţii în care să îşi depoziteze obiectele de valoare.

Statul în palmă, barbă în cot! Vai și amar de nepoți! Nouă să ne fie bine!

Statul împrumută peste 5 mld. lei în februarie, pentru finanțarea datoriei publice și deficitului

Ministerul Finanţelor Publice (MFP) a planificat, în luna februarie 2020, împrumuturi de la băncile comerciale de peste 5 miliarde de lei.

MFP a anunțat că la suma de 4,4 miliarde de lei, din care 300 milioane de lei vor fi atrași printr-o emisiune de certificate de trezorerie cu discount şi 4,1 miliarde de lei prin şapte emisiuni de obligaţiuni de stat, se poate adăuga suma de 615 de milioane de lei prin sesiuni suplimentare de oferte necompetitive, aferente licitaţiilor de obligaţiuni.

Suma este identică cu cea programată pentru luna ianuarie şi va fi destinată refinanţării datoriei publice şi finanţării deficitului bugetului de stat.

Pe 20 februarie este programată o licitaţie pentru certificate de trezorerie cu discount, în valoare de 300 de milioane de lei, pe o perioadă de 364 de zile, data scadenţei fiind la 22 februarie 2021.

De asemenea, Finanţele au programat şi şapte emisiuni de obligaţiuni de tip benchmark, cu o valoare totală de 4,1 miliarde de lei, urmate a doua zi de o sesiune suplimentară de oferte necompetitive, cu o valoare de 15% din valoarea iniţială a emisiunii de obligaţiuni (615 milioane de lei în total). Emisiunile vor fi de 700 de milioane lei (trei emisiuni), 600 de milioane lei, 500 milioane lei (două emisiuni) şi 400 milioane lei.