Ocupanții Irakului, fie ei americani, fie iranieni, tot forțe colonialiste se numesc

CNN: Operațiunea SUA din Irak ar putea avea un final stânjenitor. Puterea Iranului nu va face decât să sporească

Din articol

Oficialii din Parlamentul irakian, unde sunt grupuri puternice care au legături indestructibile cu Teheranul, au început procedura prin care să pună capăt prezenței trupelor străine în țară, într-o mișcare clară de ripostă la adresa SUA, după ce americanii l-au ucis la Bagdad, la începutul anului, într-un atac cu dronă, pe influentul comandant iranian Qasem Soleimani.

Ca urmare a acestui atac, operațiunile comune SUA-Irak împotriva ISIS au fost suspendate, iar premierul interimar al Irakului a declarat că retragerea trupelor americane este singura modalitate de a-i proteja „pe toți cei de pe pământul irakian", în ciuda faptului că săptămâna aceasta a precizat că decizia finală va aparține viitorului guvern irakian.

Însă o retragere americană ar putea aduce, de fapt, și mai multe necazuri, sunt de părere experți citați de CNN. ISIS își continuă atacurile în țară, iar fără SUA și celelalte trupe străine, gruparea teroristă își va recăpăta suflul. Concomitent, Iranul va putea să-și extindă puterea pe care și-așa o are la Bagdad.

Teheranul și Washingtonul se luptă pentru influență în Irak încă de la invazia americană din 2003, iar în această bătălie Iranul pare a fi deja câștigător. Strategia consistentă și coerentă, cărora americanilor le-a lipsit, i-a permis Teheranului să pătrundă ușor-ușor în viața de zi cu zi în Irak. Iranul a capitalizat anii de război și ocupație formând miliții care au devenit facțiuni oficiale ale armatei irakiene, iar din punct de vedere econnomic, furnizează o pună parte din importurile pe care se bazează Irakul. Iranul s-a asigurat că Irakul este dependent energetic de el și este a doua sa piață pentru exporturi, după China. Iar la vârful guvernului irakian și în parlament are propriii oameni.

Ca urmare, decizia parlamentului irakian de a fi de partea Iranului după atacul asupra lui Soleimani nu este surprinzătoare. Dar riposta este în avantajul obiectivului pe termen lung al Iranului: să scoată SUA din regiune.

„Iranul este cel mai influent stat în Irak, acum. Iar această putere nu va face decât să crească, dacă SUA se retrag", spune Fawaz Gerges, profesor de relații internaționale la London School of Economics and Political Science.

Pentru Irak, cea mai mare provocare acum nu este ISIS, ci reconstruirea unei națiuni funcționale - luptând împotriva corupției, schimbând modul sectar de formare a guvernului într-unul bazat pe cetățenie, profesionalizând armata. Iranul nu este interesat de aceste obiective, spune Gerges, iar o retragere americană îi va impulsiona influența în Orientul Mijlociu.

Astfel, în timp ce Iranul și-a făcut loc constant în guvernul și armata irakiană, obiectivele SUA în Irak s-au schimbat de așa de multe ori, că au devenit neclare. Cu fiecare nouă administrație americană, Irakul a primit mesaje diferite. Iar de la președintele Donald Trump, cu atât mai multe. Șeful diplomației, Mike Pompeo, se străduiește să transmită mesajul că SUA sunt în Irak pentru a lupta cu ISIS, în timp ce atacurile asupra iranienilor și comentariile lui Donald Trump arată altceva. Anul trecut, într-un interviu, Trump recunoștea că vrea să păstreze o bază în Irak pentru că dorește „să se uite un pic la Iran, întrucât Iranul este adevărata problemă".

În ciuda faptului că a obținut schimbarea de regim pe care o dorea în Irak, odată cu capturarea și executarea lui Saddam, SUA au plecat din Irak în 2011 fără a se asigura că există un guvern stabil. N-au avut de ales și au trimis militari înapoi să se ocupe de problema ISIS, care începea să se extindă. Și Iranul a luat parte la lupta anti-ISIS, dar a continuat să se infiltreze și să-și consolideze influența în Irak.

Iranul a dat greș într-o singură privință-cheie: nu a câștigat cu adevărat inimile oamenilor. În înregistrări video, protestatarii care inițial au ieșit în stradă pentru a spune că s-au săturat de sărăcie, nepotism și corupție au fost auziți strigând și împotriva Iranului, și împotriva SUA. De obicei, sunt tinerii care vor asta: să scape de amândoi ocupanții. 

Redactor: Luana Păvălucă

O formă de ajutor excepțională pentru studenții amărâți din Amsterdam, Olanda

Amsterdam cumpără datoriile tinerilor, pentru a-i ajuta să o ia de la capăt

Creşterea îndatorării printre tinerii olandezi – un trend observat de asemenea în toată Europa – se presupune că stă în calea acestora către piaţa muncii sau completarea studiilor superioare.

Oraşul Amsterdam a venit aşadar cu un proiect pilot prin care o bancă municipală va negocia cu creditorii pentru a cumpăra datoriile tinerilor. Aceia care vor beneficia de schemă vor primi un împrumut pe care îl vor rambursa în funcţie de puterile lor.

Creditorii vor primi un stimulent de 750 de euro pentru a transfera datoria către banca municipală. Tinerii vor beneficia de o datorie anulată mai mare dacă vor participa la traininguri sau programe educaţionale.

„Datoriile cauzează mare stres, iar în cazul tinerilor datoriile de obicei le determină viitorul. Majoritatea acestor tineri au început viaţa îndatoraţi şi, datorită ghinionului sau ignoranţei, s-au regăsit într-o situaţie din care nu au mai putut ieşi fără ajutor. De aceea noi îi vom ajuta acum, pentru ca ei să o ia de la capăt", a declarat viceprimarul din Amsterdam, Marjolein Moorman.

Proiectul privind transferul datoriei va demara în februarie. Fiecare persoană participantă la schemă va primi un „antrenor" cu care va pregăti un „plan de orientare". Oraşul consideră că, de multe ori, tinerilor cu venituri instabile le este aproape imposibil să îşi restructureze finanţele şi să facă rambursările necesare.

Mai mult de o treime (34%) dintre locuitorii din Amsterdam cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani au datorii, potrivit cifrelor oficiale. Datoria medie a studenţilor din Olanda a crescut de la 12.400 euro în 2015 la 13.700 euro în 2019. Numărul persoanelor cu datorii studenţeşti a crescut de asemenea, cu 388.000, ajungând la 1,4 milioane.

Șef de poliție prins afumat de vaporii tăriilor, acum un pensionar fericit, pensie cel puțin 10.000 lei

Şeful din Poliţie care a refuzat să sufle în etilotest „din motive medicale“ s-a pensionat la 51 de ani

Surse din cadrul Poliţiei Câmpia Turzii au declarat, vineri, pentru Mediafax, că Fodorean urma să fie schimbat oricum din funcţie în urma cercetării disciplinare, după ce a fost prins băut la volan.

„Şeful Poliţiei Câmpia Turzii, Dorel Fodorean, este pensionar începând cu data de 15 ianuarie, şi-a depus actele de pensionare după ce a fost prins băut la volan şi i s-a suspendat permisul de conducere. Dosarul său penal este, încă, în lucru, iar când se va întoarce de la procuror, se va lua măsura sancţionării contravenţionale. Oricum, după incident, urma să fie schimbat din funcţie, deoarece, prin gestul său, a adus atingere uniformei de poliţist şi a afectat imaginea Poliţiei", au spus sursele citate.

La comanda Poliţiei Câmpia Turzii a fost numit adjunctul lui Fodorean, Sebastian Vasile Rus.

Şeful Poliţiei municipiului Câmpia Turzii, comisarul Dorel Fodorean, este acuzat că a condus sub influenţa alcoolului, după ce, pe 9 ianuarie, la un control de rutină în trafic a refuzat să sufle în aparatul etilotest „din motive medicale". Bărbatului i-au fost recoltate probe biologice, din care a rezultat că avea o îmbibaţie alcoolică sub 0,80 mg/l alcool pur în sânge.

Fodorean are 51 de ani şi lucrează în sistem din anul 1990. A fost numit pe funcţia de şef al Poliţiei municipiului Câmpia Turzii în anul 2017.

Ion Creangă, un mâncău și un fustangiu

Legendara poftă de mâncare a lui Ion Creangă: „Familia, vecinii sau cunoscuţii îi ştiau de frica mâncatului“

Despre autorul celebrelor „Amintiri“ s-a scris enorm, unii ocupându-se de opera sa, alţii de lucruri mai puţin ştiute din viaţa acestuia sau despre prietenia cu Mihai Eminescu. 

 

Aşa s-a aflat că marele povestitor a fost autor de abecedar, unul apreciat şi folosit în toate şcolile din Moldova mulţi ani, că îl chema Ion Ştefănescu, luând apoi numele mamei, că socrul a încercat să-l sugrume, deoarece l-a acuzat de

înşelăciune la zestre, că soţia l-a părăsit pentru un călugăr sau că a avut mari probleme cu superiorii bisericii. 

 

Însă, Ion Creangă era şi un straşnic mâncău, mesele lui fiind impresionante, ştiind gustul adevărat al bucatelor. 

 

O descriere elocventă despre gurmandul povestitor din Humuleşti a lăsat-o George Călinescu în „Vitejiile lui Creangă“. 

 

„După ce-şi puse, ca Ştefan a Petrei, curechi în putină, şi muşchi afumat de porc în podul şindrilit al casei, mâncă bucate humuleştene, însă mai ales sarmale şi plăcinte, cu poale-n brâu făcute cu julfă. Hâlpavul care în sat făcea ochi dulci fetelor fecioare, înveselindu-le cu dinţii de fasole şi barbă de lână, spre a le mânca purceii fripţi şi alivencile, mânca asemeni unui lup flămând. Spre a se deosebi de «fârlifuşii de pe la târguri, crescuţi în bumbac», ca adevărat românaş, face isprăvi nemaiauzite, de basm, care-i dădură o faimă de Flămânzilă“, scrie Călinescu.

 

Academicianul lasă să se înţeleagă despre omul Ion Creangă că nu se-ncurca cu mâncatul, înfulecând cât pentru cinci oameni, dacă nu mai mult. „Nu-şi pierde vremea cu o zămoreală. El nu se-ncurcă,

asemeni boierilor sfrijiţi, rupând cu degetele-i groase picioarele subţiri ale racului. El trage tot castronul cu raci înainte-i, vâră mâna păroasă în el, scoate pumnul plin, ducându-l la gură, apoi ronţăie racul, zvârlind cojile afară, cum aruncă râşniţa pleava. El mănâncă o dată zece ouă, o strachină cu prune, o oală cu porumb fiert, doar pentru deschiderea poftei de mâncare. Îi place aidoma oricărui mâncăcios, să amestece mâncărurile şi râde de simandicoşi cu menu-uri sau dietă. Ca şi Flămînzilă el mistuie în cinci grătare, cît capacul de ceaun, toată carnea birtaşului înspăimântat, după care ţipă că-i e foame. El înfulecă toate mâncărurile aduse de ospătar, înghiţind câte două fierturi, mai multe soiuri de fripturi, pe lângă nenumărate alte bucate, şi pe urmă, bând o carfă de vin şi o cofiţă de apă rece, se scoală uşurat de la masă, aproape zglobiu. „Creangă se aşează pe vine, în faţa unei mămăligi pântecoase, o descântă din priviri, apoi o înghite cu brânză, udând-o iarăşi cu vin şi apă rece de izvor“.

 

George Călinescu, tot în „Vitejiile lui Creangă“, m-ai spune că autorul „Amintirilor“ n-avea probleme de nici un fel chiar dacă mânca pe îndelete fel de fel de bucate, chiar dacă gustase copios dintr-o ciulama cu bureţi nebuni şi că mulţi îi „ştiau de frica mâncatului“.

 

„Vara, după vreun scăldat în pielea goală, mănâncă tot ce se găseşte la hanul din apropiere. De la o ţărancă bea o oală de lapte dulce, de la un ovrei mănâncă un ceaun de păpuşoi fierţi, hangiului îi dă iama prin cămări,

apoi se întoarce la iaz şi se aruncă în apă din nou foarte mulţumit. Unui prieten îi vine leşinul de această privelişte nemaivăzută ! Crapul pus de cuscri pe masă îl înfulecă tot. Familia, vecinii sau cunoscuţii, fie

ei şi mai literari, îi ştiu de frica mâncatului...“.

 

Criticul literar poveşte apoi o păţanie de-a lui Creangă la Mănăstirea Neamţ, acolo unde poposea adesea pentru că era aproape de Humuleştiul natal. La mănăstire a colindat pădurile dimprejur şi strânge bureţi, pe care îi aduce la trapeză, cerând călugărilor să prepare o ciulama.

 

„În cele din urmă, se apucă de mâncat singur, fără să invite pe nimeni, spre a nu i se împuţina porţia. Abia după ce şi-a umplut burdihanul, le lasă monahilor restul din oală. A doua zi, toţi dau semne de otrăvire.

Creanga cheamă doctorii de la spital cu fluierul, strângând vardiştii din târg, duce baiatul în cârca la spital, e deznădăjduit, dar la stomac se simte bine“.

 

Că Ion Creangă era gurmand vestit reiese şi din fragmentul în care George Călinescu ne descrie cu ce se ospăta povestitorul acasă, la bojdeuca din Iaşi: „Doar acasă hâtrul dă semne de «cumpătare», stârnind hazul vreunui junimist ce îl vizita, arareori, în bojdeucă“.

 

Aşadar, Creangă nu mânca mai mult decât o oală cu găluşte, făcute cu păsat de mei şi cu bucăţi de slănină, după care îşi ostoia foamea cu găină friptă pe ţiglă de lemn şi unduită cu mujdei de usturoi, iar pe deasupra punea acoperiş mâncatului cu o strachină de plăcinte moldoveneşti, însă ca băutură se mulţumea cu doi litri de vin amestecat cu apă rece. Cam puţin, nu?

 

„Vitejiile lui Creangă“ se termină cu autorul prezentându-ne efectele ospeţelor asupra constituţiei gurmandului:

 

„Către patruzeci de ani trupul lui Creangă începe să se umfle. Subţirele diacon de altădată, cu ochii albaştri

pătrunzători şi bărbiţă mătăsoasă de faun, se puhăveşte la faţă şi capătă ochi mici osânzoşi. Părul, încă lung, dat popeşte pe spate, şi hainele groase de şeiac îi dau înfăţişarea greoaie de matahală. Cu pălăria mare pe ceafă, cu băţul cioturos în mână, el merge drept“.

 

Dacă aceasta a fost povestea despre nemaipomenita poftă de măncare a lui Creangă, despre el s-a spus că îi plăcea şi şpriţul. Mai ales în compania prietenului Eminescu, colindând birturile şi cârciumile oraşului de sub Copou.

Adevărul. ro 

Poliție locală, un student amărât.

Cum a reuşit un student „sămânţar“ să scape de o amendă de 1.500 de lei. Un poliţist local l-a prins scuipând coji pe jos

Un tânăr din Arad a reuşit să convingă magistraţii Judecătoriei Arad să-i transforme în avertisment amenda de 1.500 de lei primită pentru că a mâncat seminţe şi a aruncat resturile pe jos. Tânărul a arătat în faţa instanţei că în data de 16 august 2019 s-a întâlnit într-un parc din Arad cu un fost coleg de şcoală generală şi au sărbătorit intrarea la facultate stând de poveşti la „o sămânţă".

Proaspătul student le-a spus judecătorilor că el şi prietenul său „au desfăcut o pungă cu seminţe şi povestind fiecare ce au mai făcut în aceşti patru ani de liceu mai mâncau şi câte o sămânţă, iar o parte din coji le adunau într-o pungă, dar cele mai mărunte le mai arunca şi pe jos".

Tânărul a mai povestit în instanţă că în momentul în care el şi prietenul lui au fost luaţi la întrebări de agenţii de la Poliţia Locală le-a spus că nu sunt copii cu probleme de comportament, nu fac gălăgie, „dar unul dintre poliţişti cu atitudine arogantă nu i-a înţeles". Studentul a mai arătat în cererea de anulare a amenzii că el şi prietenul lui „erau dispuşi să meargă acasă după o matură să facă imediat curăţenie (nu erau foarte multe coji pe jos), însă au primit imediat amendă fără să primească mai întâi avertisment". Studentul s-a mai plâns că abia a intrat la facultate, nu lucrează şi nu are nici un venit deocamdată, iar situaţia financiară nu-i permite să achite această amendă într-un timp atât de scurt.

Poliţia Locală Arad a cerut menţinerea amenzii invocând faptul că „în condiţiile în care organul deliberativ a prevăzut că săvârşirea unei astfel de contravenţii se sancţionează cu aplicarea unei amenzi cuprinse între 1.501 lei şi 2.000 lei, înseamnă că şi pericolul social în cazul unei astfel de fapte nu poate fi decât unul mare, agentul constatator prin atribuţiile ce i-au fost delegate este obligat să aplice prevederile legale".

Judecătoria Arad a dispus transformarea amenzii în avertisment arătând că studentul „a recunoscut fapta, conştientizând abaterea comisă, este student, nu obţine venituri din muncă şi nu este cunoscut cu antecedente contravenţionale (nefiind probate acestea)". „În aceste condiţii, aplicarea unui avertisment este o sancţiune suficientă, în măsură să atingă scopul educativ – preventiv al sancţiunii contravenţionale şi să determine petentul să adopte în viitor o conduită în conformitate cu prevederile legale", se mai arată în sentinţa Judecătoriei Arad.

Sentinţa nu este definitivă, fiind atacată cu apel la Tribunalul Arad, unde procesul se află pe rol.

Tragedie la Buzău

Tragedie: Pentru că iarna nu i-a luat prin surprindere, sute de mii de români trebuie să muncească

 Tragedie: Pentru că iarna nu i-a luat prin surprindere, sute de mii de români trebuie să muncească

Obișnuiți ca în fiecare an să fie luați prin surprindere de iadul alb, de viscol și urgie, sute de mii de români s-au trezit anul acesta că din cauza încălzirii globale vor trebui să muncească în mod normal, fără întreruperi cauzate de lipsa curentului sau a căilor de acces.

“E inuman ce se întîmplă, iar autoritățile nici nu se sinchisesc de noi", crede Robert Boscolescu, supranumit și “Damigeană" printre prieteni. “N-am mai avut un viscol, un crivăț sau o ploaie înghețată de peste un an, iar noi, buzoienii, ne bazăm pe aceste fenomene naturale extreme ca să nu trebuiască să mergem la serviciu sau să facem lucruri prin casă. Păi, acum doi ani era zăpada pînă la acoperiș, iar acum uitați-vă și dumneavoastră: n-avem zăpadă și se vede că casa n-a fost zugrăvită. În ritmul ăsta o să trebuiască să muncim și toată luna ianuarie, și toată luna februarie. Nu știu ce ne facem dacă Guvernul nu ia măsuri să ne înzăpezească de urgență. Probabil o să trebuiască să intrăm în grevă."

O situație similară se înregistrează și în alte zone ale țării unde soarele și vremea bună i-au făcut pe oameni să uite de alcoolism: “E insuportabil! Nici măcar nu mai poți să cazi într-un șanț și să îngheți peste noapte. Ați distrus planeta!".

Mișustin, poate dai o fugă pe la ANAF

Omul din umbră al lui Putin. Cine este Mihail Mişustin, noul premier al Rusiei. Șef al Fiscului pentru 10 ani, a creat “unul dintre cele mai bune sisteme de colectare a impozitelor din lume”

Un funcţionar de rang înalt necunoscut marelui public, Mihail Mişustin, numit miercuri premier de către Vladimir Putin conduce de zece ani serviciul de impozite la şefia căruia şi-a construit o reputaţie de om eficient.

Acest moscovit în vârstă de 53 de ani, de formaţie inginer, îl înlocuieşte pe Dmitri Medvedev, care a anunţat demisia Guvernului în urma unor anunţuri ale lui Vladimir Putin cu privire la reforme constituţionale majore.

La şefia Fiscului rus, acest bărbat chel şi cu o faţă robustă, are câteva reuşite, potrivit presei publice.

"El a creat cel mai bun sistem de colectare a impozitelor din lume

", potrivit postului public de televiziune Rossiya-24 în minutele imediat următoare nominalizării, scrie

News.ro.

Indiferent că această afirmaţie este exagerată sau nu, fapt este că Mişustin a organizat reşezarea digitală a Fiscului, o enormă birocraţie mult timp ineficientă, din care a făcut o agenţie temută.

Absolvent la sfârşitul anilor '80 alunei universităţi tehnologice din capitala rusă, el şi-a făcut intrarea în administraţia rusă în 1998, ca vicepreşedinte al serviciului de impozite, în paralel cu un post de adjunct al ministrului însărcinat cu acest dosar.

Urmează o carieră de funcţionar de rang înalt în mai multe agenţii guvernamentale - începănd din 2004 la serviciul federal de cadastru, iar apoi, trei ani mai târziu, însărcinat cu gestionarea zonelor economice speciale în vederea atragerii de investiţii străine.

După trecerea la şefia unui fond de investiţii - UFG Asset Management -, el se întoarce în 2010 la serviciul rus de impozite cu misiunea de a-l modeniza în profunzime.

O misiune reuşită, ar fi spus el în noiembrie 2019 într-un interviu acordat ziarului Kommersant, revendicând un "decalaj TVA" (diferenţa între veniturile aşteptate din TVA şi cele efectiv încasate) mai mic de 0,6%, în contextul în care acesta este aproximativ 10% în Europa.

"Ei ne iau ca exemplu, oameni vin să ne studieze", adăuga el.

Pentru a face acest lucru, Mihail Mişustin a devenit bardul digitalizării economiei ruse. La sfârşitul lui 2018, serviciul de impozite a anunţat, astfel, "în vederea îmbunătăţirii eficienţei", crearea unei baze de date centralizate alcătuite din toate datele existente despre cetăţenii ruşi şi accesibilă tuturor administraţiilor.

Apreciat de Vladimir Putin, funcţionarul de rang înalt s-a afişat în mai multe rânduri alături de acesta, şi anume jucând hochei pe gheaţă - el este membru al Consiliului de Supraveghere al Clubului de Hochei CSKA Moscova - la meciul de gală la care participă anual preşedintel rus la Soci (sud).

Însă este "prea devreme" ca el să fie considerat un posibil succesor al lui Vladimir Putin, declară pentru AFP politologul Ekaterina Schulmann, care apreciază că Mihail Mişustin "este o figură ideologic neutră".

Potrivit mai multor analişti, el este însă un apropiat al fostului ministru al Finanţelor Aleksei Kudrin, una dintre cele mairespectate figuri în Rusia din clubul "liberalilor", spre deosebire de clanul "siloviki"-lor, proveniţi din serviciile de securitate.

Căsătorit şi tată a trei copii, şeful impozitelor apărea în 2015 în poziţia 54 în rândul celor mai bine plătiţi funcţionari din Rusia, potrivit revistei Forbes, cu venituri în valoare de 183,31 de ruble (2,7 milioane de euro la nivelul actual).

Se construiește într-o veselie

Construcțiile din România au înregistrat cel mai mare avans din UE, în noiembrie

Lucrările de construcţii în România au înregistrat o creştere de 24% în luna noiembrie 2019, comparativ cu luna noiembrie 2018, acesta fiind cel mai mare avans înregistrat în rândul statelor membre UE, arată datele publicate vineri de Eurostat.

Comparativ, atât în zona euro cât şi la nivelul Uniunii Europene lucrările de construcţii au înregistrat o creştere de 1,4% în ritm anual.

În rândul statelor membre UE, lucrările de construcţii au înregistrat cele mai mari creşteri în România (24%), Ungaria (6,8%) şi Germania (4,8%) iar cele mai semnificative scăderi au fost înregistrate în Slovacia (minus 9,6%), Slovenia (minus 8,4%) şi Spania (minus 3%).

În schimb, de la o lună la alta, noiembrie 2019 comparativ cu luna octombrie 2019, România este ţara UE unde lucrărilor de construcţii au înregistrat cel mai mic ritm de creştere, 0,1%. Comparativ, în Uniunea Europeană lucrările de construcţii au crescut cu 1,1% de la o lună la alta, în timp ce în zona euro a fost înregistrat un avans de 0,7%.

Conform datelor prezentate anterior de Institutul Naţional de Statistică, în România, volumul total al lucrărilor de construcţii a crescut, în noiembrie 2019 comparativ cu octombrie 2019, ca serie brută, cu 4,3%. Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, volumul total al lucrărilor de construcţii a crescut cu 0,1%.

De asemenea, în noiembrie 2019 comparativ cu noiembrie 2018, volumul total al lucrărilor de construcţii, ca serie brută, a crescut cu 24,1%. Ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu 29,2%, potrivit INS.

Starurile imobiliare, 2019

Surpriză: Oraşele din România care au devenit starurile din imobiliare

Interesul dezvoltatorilor pentru centrele regionale din România au fost în creştere în 2019, pe măsură ce aceştia doresc să intre pe noi pieţe în vederea expansiunii.

În premieră şi Oltenia intră pe radarul marilor investitori într-o tranzacţie estimată la circa 24 de milioane de euro.

„Oraşele star au fost Craiova, care a dat cea mai mare tranzacţie a anului - NEPI-Rockcastle care a cum­pă­rat în Balta Craioviţei 17 ha, tran­zacţie intermediată de Colliers, şi Timi­şoa­ra unde au fost câteva tran­zacţii de referinţă, prin jucătorii im­plicaţi sau poveştile din spatele terenurilor.

În Cluj-Napoca şi Iaşi, deşi au existat mult interes şi negocieri interesante, nu s-au înregistrat tran­zac­ţii notabile“, a declarat Sînziana Oprea, director land agency în cadrul Colliers International.

Tranzacţiile cu terenuri pentru dezvoltări imobiliare s-au ridicat în 2019 la peste 400 de milioane de euro, potrivit datelor companiei de consul­tanţă imobiliară Colliers International România. Cifra nu include terenurile agricole, pentru dezvoltări industriale sau păduri.

În ceea ce priveşte evoluţia pre­ţu­rilor, în medie au urcat cu 10-15% în 2019, potrivit estimărilor Colliers, în special în Bucureşti, însă au existat şi scăderi pentru anumite locaţii. De partea cealaltă, în centrele regionale preţurile au rămas relativ stabile.

„ A fost un an extrem de activ şi cu mult apetit de achiziţie în oraşele mai mici, dar multe tranzacţii urmează să se închidă în 2020 sau 2021, pentru că depind de finalizarea unor negocieri complexe (cu multe părţi implicate) şi obţinerea autorizaţiilor de construi­re“, a subliniat Sînziana Oprea.

V-ar plăcea ca în Japonia.

Cea mai corectă ţară. Aici, dacă iţi pierzi portofelul cu bani, nu il ia nimeni şi îţi este adus acasă de către poliţie

Cu o populaţie care se apropie rapid de 14 milioane de oameni, milioane de produse sunt pierdute an de an pe străzile oraşului Tokio. Dar un număr uluitor dintre ele îşi găsesc drumul înapoi spre casă şi spre posesori. În 2018, peste 545.000 de cărţi de identitate au fost returnate proprietarilor lor de către Poliţia Metropolitană din Tokyo - 73% din numărul total de documente pierdute. De asemenea, 130.000 de telefoane mobile (83%) şi 240.000 de portofele (65%) şi-au găsit drumul înapoi. Adesea aceste articole au fost returnate în aceeaşi zi, scrie BBC.

„Când locuiam în San Francisco, îmi amintesc o ştire despre cineva din Chinatown care şi-a pierdut portofelul şi altcineva l-a dus la poliţie", spune Kazuko Behrens, psiholog la SUNY Polytechnic Institute, New York, SUA. „A fost un caz atât de rar, încât cel care găsise portofelul a fost intervievat pe canalul local de ştiri şi a primit titlul <Om onest>. În Japonia însă, aceste acte de integritate nu sunt o raritate. Pentru japonezi e ceva obişnuit să înnapoieze sau să predea la poliţie un lucru găsit", adaugă el.

Ce îi determină totuşi să predea obiectele? Se pare că nu este vorba de o recompensă. Dintre cele 156.000 de telefoane mobile care au fost înmânate în anul precedent, niciunul nu i-a fost oferit găsitorului sau păstrat de către stat. (Cele 17% cărora nu le-a fost găsit proprietarul au fost distruse.)

„Predarea unui articol pierdut sau uitat este ceva care se învaţă la o vârstă fragedă", spune Masahiro Tamura, un avocat şi profesor de drept la Universittatea Sangyo din Kyoto. „Copiii sunt încurajaţi să predea obiectele pierdute poliţiei indiferent de valoarea acestora. Se întocmeşte un raport, iar produsul este luată în custodia poliţiei. Dar, dacă e vorba, de pildă, de o monedă de câţiva penny, poliţiştii uneori i-o oferă copilului care a adus-o drept recompensă."

Într-un studiu care a comparat telefoanele şi portofelele abandonate din New York şi Tokyo, 88% dintre telefoanele „pierdute" au fost aduse la poliţie de către rezidenţii Tokyo, faţă de 6% dintre cele „pierdute" în New York. De asemenea, 80% din portofelele de la Tokyo au fost predate, comparativ cu 10% în New York.

Ofiţerii din secţiile de poliţie de cartier din Japonia, numite kōban, sunt foarte prietenoşi – de multe ori, de pildă, ajută bătrânii să treacă strada. În Tokyo există 97 de secţii la 100 de kilometri pătraţi, comparativ cu 11 staţii de poliţie la 100 de kilometri pătraţi în Londra) ceea ce înseamnă că ofiţerii îţi pot veni oricând în ajutor. Atât de apreciaţi sunt aceştia, încât au făcut obiectul unei celebre serii de benzi desenate numită Kochikame: Tokyo Beat Cops, care a fost difuzată timp de 40 de ani.

Ofiţerii din secţiile de poliţie de cartier din Japonia, numite kōban, sunt foarte prietenoşi – de multe ori, de pildă, ajută bătrânii să treacă strada. În Tokyo există 97 de secţii la 100 de kilometri pătraţi, comparativ cu 11 staţii de poliţie la 100 de kilometri pătraţi în Londra) ceea ce înseamnă că ofiţerii îţi pot veni oricând în ajutor. Atât de apreciaţi sunt aceştia, încât au făcut obiectul unei celebre serii de benzi desenate numită Kochikame: Tokyo Beat Cops, care a fost difuzată timp de 40 de ani.