Democrația cu toporul în China? Pentru cei care suferă de amnezie comunistă.

Prima manifestație din 2020 la Hong Kong. 1 milion de participanți, 400 de arestați

Peste un milion de persoane au participat la manifestaţie, potrivit organizatorilor. "Participarea totală a depăşit 1,03 milioane din 9 iunie", data primei manifestaţii de amploare care a marcat începutul mişcării de protest, a estimat Frontul civil al drepturilor omului (FCDH).

Fosta colonie britanică traversează din luna iunie cea mai gravă criză de după retrocedarea sa către Beijing în 1997. În aproape şapte luni, mişcarea pentru obţinerea reformelor democratice a fost marcată de mari marşuri paşnice, dar şi de confruntări violente între poliţişti şi manifestanţi.

Miercuri, autorităţile au cerut organizatorilor să pună capăt marşului mai devreme decât fusese prevăzut din cauza confruntărilor. Autorizat, el debutase paşnic în cursul după-amiezii, dar confruntările au izbucnit în timp ce coloana parcurgea cartierul Wan Chai.

"Aproximativ 400" de manifestanţi au fost arestaţi, în special pentru "reuniune ilegală şi deţinere de arme", a anunţat un responsabil al poliţiei din Hong Kong.

Vizată de cocteiluri Molotov, poliţia antirevoltă a făcut uz de gaze lacrimogene şi de gaz cu piper.

"Poliţia ne-a cerut să dispersăm marşul", i-au anunţat pe manifestanţi organizatorii prin megafon. "Vă rugăm, plecaţi imediat în calm şi linişte!".

În scene devenite familiare, poliţia antirevoltă a ocupat poziţii în zona unde avea loc manifestaţia, inclusiv în staţia de metro Wan Chai. Manifestanţi mascaţi şi îmbrăcaţi în negru s-au adunat pentru a construi baricade şi unităţi comerciale au fost vandalizate. Aceste confruntări au fost totuşi minime, comparativ cu episoade precedente haotice.

Manifestaţia avea scopul să exercite presiune asupra executivului local pentru ca acesta să dea curs cererilor protestatarilor de a institui un sufragiu universal real, o anchetă independentă asupra comportamentului poliţiei şi amnistierea persoanelor arestate din iunie - circa 6.500 dintre care aproape o treime având vârste sub 20 de ani.

"Este trist că revendicările noastre din 2019 trebuie reluate în 2020", şi-a exprimat regretul Jimmi Sham din FCDH, adresându-se mulţimii înainte de plecarea în marş. "Noi ne aşteptăm la mai multă represiune în viitor. Trebuie să ne pregătim activ pentru luptă", a spus el.

Mulţi participanţi arborau pancarte care aminteau principalele revendicări.

"Statul de drept, drepturile omului şi libertatea Hong Kong-ului au fost erodate progresiv", declară un manifestant mascat, într-un discurs susţinut în faţa protestatarilor. "Locuitorii Hong Kong-ului au fost împinşi spre o situaţie disperată. Acesta este motivul pentru care trebuie să ieşim în stradă astăzi", a adăugat el.

Marţi seara, mii de persoane se adunaseră în tot oraşul pentru a aştepta venirea Anului Nou, numărând în cor:"Zece!Nouă! Eliberaţi Hong Kong-ul, revoluţia acum!".

În cartierul Mong Kok, grupuri mici au incendiat baricade şi poliţia a făcut uz de gaze lacrimogene pentru prima oară în 2020.

Puţin mai devreme în cursul zilei de marţi, mii de manifestanţi formaseră lanţuri umane de mai mulţi kilometri în oraş. Ei au intonat "Glorie Hong Kong-ului!", imnul mişcării de contestare şi au agitat pancarte care invitau la continuarea în 2020 a bătăliei pentru democraţie.

Suscitată iniţial de un proiect de a autoriza extrădările spre China continentală, abandonat de atunci, mişcarea de contestare s-a extins ulterior pentru a denunţa controlul exercitat de Beijing asupra oraşului.

Mişcarea a cunoscut o acalmie după victoria zdrobitoare la sfârşitul lunii noiembrie a taberei prodemocraţie în cursul alegerilor locale percepute ca un referendum asupra gestionării crizei de către guvernul local susţinut de Beijing.

Dar manifestanţii au jurat să-şi continue lupta pentru mai multe libertăţi. Până în prezent revendicările lor au fost respinse de executivul hongkonghez condus de Carrie Lam, aliniat poziţiei Beijingului.

Academician doctor inginer, codoiul (CO2) chimiei românești

Incredibil! Câţi bani câştiga Elena Ceauşescu în fiecare lună şi cum îi folosea


Autor: Bogdan Ungureanu1

 ianuarie 2020



În ciuda faptului că nu a iubit şcoala şi a rămas repetentă în clasa a IV-a, Elena Ceauşescu a ajuns la vârful politicii româneşti în perioada comunistă. Ea deţinea mai multe funcţii, care-i aduceau un venit frumos în fiecare lună.


Elena Ceauşescu (născută Petrescu) nu a iubit prea mult şcoala. A urmat trei clase primare, iar în clasa a IV-a a fost declarată repetentă. A renunţat la şcoală, a lucrat o vară-două la câmp, iar în final și-a părăsit satul natal pentru București, unde a stat cu fratele ei Gogu și soția acestuia, Adela.


În Capitală şi-a găsit primul serviciu ca muncitoare necalificată într-o fabrică de produse farmaceutice. Mai târziu, cu ajutorul relațiilor pe care le avea fratele ei, Elena s-a angajat pe un post de ucenică la fabrica de textile Jaquard. După război, ea a devenit laborantă la un laborator chimic.


Odată cu intrarea în Partidul Comunist, viaţa ei a început să se schimbe. În 1945, Elena Ceaușescu  s-a angajat ca secretară la Ministerul de Externe însă a fost demisă pentru incompetență. Tot datorită Partidului Comunist l-a cunoscut şi pe Nicolae Ceauşescu, cu care s-a căsătorit în 1947.


Elena Ceauşescu, doctor în chimie şi vicepremier


Fiind soţia unui personaj de seamă al conducerii PCR, situaţia Elenei trebuia să se schimbe. Drept urmare, s-a dat ordin să se înfiinţeze, în cadrul Facultății de Chimie Industrială, la Institutul Politehnic din București, un curs fără frecvență pe care Elena Ceauşescu l-a urmat pentru a deveni inginer chimist. Ulterior, ea a devenit chiar doctor în chimie, cu teza „Polimerizarea stereospecifică a izoprenului”.


Elena Ceauşescu s-a putut astfel angaja cu acte în regulă la ICECHIM (Institutul de Cercetări Chimice din București), unde a devenit ulterior director general. Salariul încasat aici de soţia dictatorului era de 6.000 de lei/lună, scrie click.ro.


Nu era însă singurul post care-i aducea venituri Elenei Ceauşescu. În 1983, ea a devenit vicepremier în Guvernul României, condus pe atunci de Constantin Dăscălescu. Salariul primit în această postură era de 15.000 de lei.


Ce făcea soţia dictatorului cu banii


Elena Ceauşescu câştiga 21.000 de lei/lună, însă nu avea neapărat nevoie de ei, pentru că tot luxul îi era asigurat de stat. Istoricii spun că toţi banii erau depuşi la CEC pe numele celor trei copii ai cuplului Ceauşescu şi al nepotului, fiul lui Valentin.


”La început făcea depunerile personal, după care a început să-l trimită ba pe șoferul personal, ba pe coafeză sau pe menajeră”, declară profesorul universitar Lavinia Betea.


Averea Elenei Ceauşescu a dispărut după Revoluţia din 1989. Nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu aceşti bani sau cu bijuteriile, blănurile, pantofii şi gențile de firmă ale soţiei dicatorului

Chiar ne-am țicnit? Guvernanți reacționați că de aia existați!

ROMÂNIA A FOST ÎNLOCUITĂ CU WALLACHIA PE GOOGLE

De Viorel Paraschiv | 22 Dec 2019 | Special

Un fenomen ciudat are loc în aceste zile pe Google, când, la o simplă căutare, la adresele tuturor instituțiilor fundamentale ale Statului Român, printre care Guvernul și Administrația Prezidențială, capitala României, București, este prezentată ca și capitala Wallachiei, respectiv numele vechii provincii românești, folosit doar ca regiune istorică înainte de Marea Unire de la 1918. În zilele noastre, denumirea se referă exclusiv la zona geografică din sudul României moderne, dintre Dunăre, Carpați și râurile Milcov, Putna și Siret. Același lucru se poate remarca și la orașe precum Ploiești, Pitești, Râmnicu Vâlcea spre deosebire de restul orașelor din Nord-Vestul țării care sunt localizate în România.

Potrivit Constituției României:

ARTICOLUL 1
(1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica.

ARTICOLUL 14
Capitala României este municipiul Bucureşti.

Până la acest moment nu există o reacție oficială din partea instituțiilor fundamentale ale ROMÂNIEI, cu privire la acest aspect.

UPDATE: gazeta-roamana.ro a solicitat un punct de vedere oficial din partea companiei Google cu privire la acest aspect.

UPDATE, 22.12.2019:  La descrierea locației a rămas doar București, România continuă să lipsească din descriere.

Foto ilustrativ: romaniadacia.wordpress.com

Plugușorul lui Tetelu

Lovitură pentru India

Capitala Indiei, New Delhi, s-a confruntat luni cu cea mai scăzută temperatură de peste un secol, pe fondul unui val puternic de frig în partea de nord a ţării, informează marţi BBC.

O ceaţă groasă a cuprins oraşul luni, în condiţiile în care temperatura maximă a scăzut la 9,4 grade Celsius, iar poluarea a atins niveluri record.

Înregistrarea temperaturilor a început la New Delhi în 1901, iar recordul anterior data din 2 ianuarie 2013, când au fost înregistrate 9,8 grade Celsius, potrivit Departamentului de meteorologie.

Cele circa 200 de adăposturi de noapte din Delhi au fost arhipline, în condiţiile în care temperaturile minime s-au situat constant între 1- 3 grade Celsius în ultimele zile.

Spre deosebire de oraşele europene şi americane, unde majoritatea clădirilor sunt echipate cu încălzire centrală, casele din unele dintre oraşele indiene unde se înregistrează cele mai scăzute temperaturi nu sunt pregătite pentru iernile reci.

Cererea de încălzitoare creşte înainte de lunile de iarnă, când retailerii încep să ofere reduceri, însă milioanele de indieni săraci nu-şi permit costul acestora, fiind nevoiţi să se bazeze pe metode tradiţionale de încălzire cum ar sticlele de apă caldă şi păturile groase.

Jachetele groase de iarnă sunt, de asemenea, o raritate în India, unde oamenii obişnuiesc să iasă afară purtând un pulover gros şi un şal.

Vremea rece a bulversat şi vacanţele, în contextul în care 30 de trenuri şi peste 450 de zboruri către şi dinspre Delhi au fost întârziate luni, din cauza vizibilităţii scăzute. Mai multe zboruri au fost, de asemenea, anulate.

Vizibilitatea slabă a afectat şi traficul rutier din oraş.

Indicele privind calitatea aerului din New Delhi a depăşit nivelul "sever" de 450 pe o scară cu un nivel maxim de 500.

Valul de frig a lovit, de asemenea, zone vaste din statele nordice Uttar Pradesh, Haryana şi Punjab, în multe locuri temperaturile maxime scăzând sub 10 grade Celsius

Tradiții

Obiceiuri şi superstiţii de Anul Nou la români: Pluguşorul şi Sorcova, bani în buzunar, vâsc şi dansuri în aer liber

Superstiţiile spun că Anul Nou trebuie întâmpinat alături de familie şi prieteni, iar pentru ca în următoarele 12 luni să fim sănătoşi să dansăm în aer liber. Un obiect vestimentar de culoare roşie, bani în buzunar, vâsc, masa îmbelşugată, mersul cu Pluguşorul şi Sorcova se numără între superstiţiile şi obiceiurile românilor la trecerea dintre ani.

Pluguşorul, Mersul cu Buhaiul, Jocul Caprei şi Jocul Ursului aducătoare de fertilitate şi Umblatul cu Sorcova pentru a transmite sănătate şi tinereţe celor colindaţi marchează datina românească la trecerea dintre ani.

Potrivit unor superstiţii ale românilor, pentru a avea noroc şi belşug în noul an pe masă se pun struguri şi smochine.

Perioada cuprinsă între Crăciun şi Bobotează a amestecat vechi sărbători păgâne (Dionisiacele câmpeneşti, Brumulia, Saturnalia, Dies natalis Salis invictis) reinterpretate în perspectivă creştină, ţărănească şi teologală, potrivit cercetătorului Şerban Anghelescu, care vorbeşte în „Sărbători de iarnă" despre colindele din ultimele zile ale anului.

„În practică, formele de colindat ocupă aproape întreg teritoriul celor douăsprezece zile. În Moldova şi Muntenia se umblă cu Capra de Anul Nou, iar în Transilvania de Crăciun, fără să fie o regulă absolută", explică acesta, descriind pe zone care sunt simbolurile colindătorilor la sfârşit de an.

Foto: MTR

Vlad Manoliu scrie în „Sărbători româneşti" că „între Crăciun şi Bobotează (în unele zone, doar în cele trei zile de Crăciun) copiii umblă cu Steaua. Ei sunt numiţi «stelari», «colindari», «crai». Steaua este făcută de obicei din lemn. Partea centrală, «văcălia», este rotundă (de obicei o sită veche). În ea se înfig 6-8 sau chiar 12 «coarne» triunghiulare învelite în hârtie colorată între care se atârnă hârtii cu ciucuri. Văcălia are sus un clopoţel, iar jos băţul lung".

Tradiţii şi obiceiuri de Anul Nou

Odinioară, luna decembrie era numită şi Undrea, dar şi Luna lui Cojoc, Ningău sau Luna lui Andrei. În lumea satului românesc, tradiţiile, obiceiurile şi datinile păstrate reprezintă tezaurul naţional nescris şi înţelepciunea populară.

Lista tradiţiilor şi a obiceiurilor româneşti cuprinde, pe lângă colinde, jocuri cu măşti, alaiuri, teatru popular şi dansuri specifice finalului de an.

Pluguşorul este un obicei practicat de români, încă din cele mai vechi timpuri, de sărbătoarea Anului Nou.

„Uratul cu plugul sau cu pluguşorul practicat de copii şi de feciori în grupuri separate implică uneori prezenţa fizică a plugului. Textul, o istorie versificată a facerii de pâine (colac), întruneşte trăsăturile necesare mitului. Recitat în timp sacru, pluguşorul povesteşte despre naşterea pâinii la care participă succesiv aproape toţi membrii comunităţii, iar în cele din urmă colacul este împărţit tuturor. Satul întreg se adună în colacul care îi conţine simbolic pe toţi şi se desface apoi în bucăţile împărţite egal. Trupul pâinii va trăi identic în fiecare dintre actorii şi martorii ritului", scrie Şerban Anghelescu în „Sărbători de iarnă".

Obicei agrar, structurat după modelul colindelor, Mersul cu Buhaiul este o datină păstrată de sute de ani în satele româneşti. Obiceiul Buhaiului se practică în ajunul Anului Nou, între asfinţit şi miezul nopţii. Obiectul buhai este o bărbânţă (putină) cu unul dintre capete acoperit de o bucată de piele de oaie foarte bine întinsă, din centrul căreia atârnă o slimnă (coamă) din păr de cal, ce produce un sunet grav, ciudat şi nemuzical, care aminteşte de mugetul unui taur.

Uneori buhaiul este împodobit şi i se pun coarne de berbec învelite în hârtie colorată şi ciucuri. Grupurile de urători poartă costume tradiţionale, căciuli împodobite, bice şi clopoţei, fiind răsplătiţi de gazde cu mere, nuci, covrigi şi colăcei.

Un alt obicei arhaic care se petrece în seara Anului Nou este Jocul Ursului, un joc popular cu măşti, cu caracter augural, format din urători deghizaţi. Masca-costum este lucrată din blana unui animal întreg şi este împodobită la cap cu doi canafi (ciucuri) de culoare roşie. Jocul Ursului este aducător de fertilitate, iar sunetele fluierului, ale tobelor şi ale tălăngilor vor avea ca rezultat scoaterea căldurii din pământ şi astfel solul va fi mai productiv.

Jocul Caprei este un obicei străvechi, ce se păstrează încă la români şi face parte din tradiţiile de iarnă. În ziua de Anul Nou, prin teatrul folcloric pe care Jocul Caprei îl prezintă trecând printr-un ciclu de „transformări" (moarte, înmormântare, bocete, înviere), participăm în fapt la un ritual dramatic împletit cu elemente de cult.

Potrivit tradiţiilor româneşti, mersul cu Capra, cât şi primirea urătorilor în fiecare casă de creştini aduc noroc şi belşug în gospodărie, fiind totodată un obicei important şi pentru agricultorii care considerau Jocul Caprei o chemare a forţei divine pentru atragerea roadelor bogate. Animal de cult, în vechime, capra a fost asociată cultului fertilităţii. Actul ritual al acestui joc simbolizează înmormântarea anului vechi şi renaşterea anului nou.

Colindători Foto: MTR

Potrivit cercetătorului Şerban Anghelescu, capra şi jocul ei reprezintă un ritual care compune o imagine fioroasă şi comică în acelaşi timp. „O construcţie simplă şi ingenioasă de lemn sau, în mod excepţional, din fire şi bare metalice constituie suportul, coloana vertebrală a caprei care susţine capul cornut cu maxilarul superior mobil. Mânuitorul caprei ascuns sub o pânză de care atârnă fâşii de hârtie colorată sau fire vegetale face să clămpăne fioros, ritmic, botul caprei, ameninţându-i pe spectatori. Salturile acrobatice ale jucătorului de capră, zgomotul fălcilor lovite, sunetul clopoţelului atârnat de maxilar, sclipirea oglinzilor fixate deseori pe blana textilă a caprei, compun o imagine voit ţipătoare, fioroasă şi comică în acelaşi timp, în care preoţii vedeau poate pe drept cuvânt figura diavolului".

Textele rostite de purtătorii caprei sunt complet neînsemnate faţă de comportamentul actual al măştii.

„Moartea simulată a animalului şi bocetul parodic al însoţitorului care comandă jocul i-au determinat pe unii cercetători să creadă în originile dionisiace ale ritului. Ei văd în jocul caprei şi în cel al ursului dramele rituale străvechi în care divinităţile mureau pentru fecunditatea pământului", sunt concluziile istoricului.

Un alt obicei de Anul Nou, Umblatul cu Sorcova este practicat mai cu seamă de copii. Etimologia cuvântului „sorcova" vine din bulgară, de la cuvantul surov, care înseamnă "verde crud" şi face referire la ramura verde îmbobocită pe care o foloseau urătorii în vechime. Pentru urător, Sorcova ţine loc de baghetă magică şi are calitatea de a transmite sănătate şi tinereţe celui colindat.

Superstiţii

Unele dintre cele mai cunoscute superstiţii respectate de români sunt legate de bani, noroc şi roade.

În noaptea dintre ani, se spune că este bine să avem bani în buzunar, dar şi că nu este bine să dăm bani pe 31 decembrie şi 1 ianuarie, ca să nu rămânem fără bani tot anul ce vine. În unele zone ale ţării, femeile coc o pâine în care ascund bani, iar cel care găseşte monedele va avea noroc de bani tot anul.

Pentru atragerea norocului, se consideră că este bine să avem vâsc pe masă, în noaptea de Revelion, dar şi struguri şi smochine, pentru belşug.

O altă superstiţie legată de belşug, pe care mulţi o şi respectă, spune că este bine ca prima persoana care intră în casă în prima zi a Anului Nou să fie un bărbat brunet (se spune că blonzii şi roşcaţii sunt aducători de ghinion, iar femeile de asemenea). Musafirul trebuie să intre în casă cu o crenguţă de vâsc, pâine şi sare.

În noaptea dintre ani se spune că este bine să purtăm ceva roşu, iar pe 1 ianuarie să avem haine noi, pentru noroc.

Din bătrâni se ştie că nu e bine să fie agăţat calendarul anului nou înainte ca cel în curs să se fi sfârşit, pentru că aduce ghinion.

O altă superstiţie este legată de faptul că cine va dormi în ziua de Sfântul Vasile va fi leneş tot anul.

În prima zi a anului nu este bine să aruncăm nimic, nici măcar gunoiul, pentru că dăm cu piciorul norocului. Se mai spune că în noaptea dintre ani nu se găteşte mâncare din carne de pasăre, deoarece, aşa cum găina scormoneşte pământul şi îl împrăştie, tot aşa se risipesc norocul şi bunăstarea casei.

În prima zi din noul an nu se mătură, nu se spală, pentru a nu atrage sărăcirea casei.

O canalie, cândva consiliată de securiști, acum se teme de securiști.

Pentru cine nu te cunoaște ar pune botul la ce scrii pe Facebook! Prin anii '90 te-am cunoscut în bârlogul tău și știu bine ce-ți poate pielea. O mai știu și alții! 

Sorin Ovidiu Vîntu acuză SRI din penitenciar: Au descins (SRI) la spitalul la care era internat, după care a fost transferat la un alt penitenciar, chiar în ziua de 30 decembrie.

„O generoasă propunere de armistițiu

 
Intenționam ca la acest sfârșit de an să le transmit cititorilor mei de pe FB doar obișnuitele urări de sărbători dar, nedorind să împărtășesc destinul tragic al celui care a fost domnul Adamescu, am decis să propun public un armistițiu securiștilor patronați de domnul Hellvig. Iată care sunt termenii pe care îi propun: eu promit ca pană la rezolvarea problemelor mele de sănătate, voi scrie la superlativ despre distinsul domn președinte. Nu voi mai scrie că este un grandoman lipsit de creier, nu voi mai scrie că, având toata puterea în Romania, nu-i capabil să ofere populației altceva decât zăngănit de cătușe și măsuri economice desprinse din filmele cu proști. Voi scrie doar că e un tip minunat, voi scrie că din poziția de profesor de fizica a trimis sute de copii la olimpiadele de profil, iar din postura de președinte al țării, nu le-a plătit americanilor miliarde de dolari din bugetul țarii, pentru a le obține sprijinul în vederea realegerii în funcția supremă, ci că acest sprijin i-a fost acordat dintr-un uriaș respect pentru anvergura lui politică, intelectuala și profesională. Evident că voi extinde aria superlativelor și la adresa guvernului pe care îl conduce, afirmând că acolo găsim niște profesioniști minunați.

10 LUCRURI pe care NU le STIAI despre ANTARCTICA
Voi începe prin a-i ridica o statuie domnului Cîțu, contrazicându-i pe toti cei care au afirmat că nici cel mai iscusit șterpelitor n-ar fi reușit să fure banii pe care i-a pierdut România în urma afirmațiilor publice făcute de domnul ministru.

De asemeni, voi aplauda decizia domnului Predoiu de a desființa SIIJ-ul, chiar dacă prin adoptarea acestei decizii, securiștii vor pune din nou șeaua pe judecători și procurori care își permit să aibă idei personale în spețe juridice de interes politic.

Dat fiind faptul că acest armistițiu vă este propus vouă, băi securiștilor, mi se pare normal să îl tămâiez și pe ilustrul vostru șef, onorabilul domn Hellvig. Promit să nu scriu că porcăriile care mi s-au făcut în timpul acestui Crăciun la spitalul la care am fost internat i se datorează și nici că porcăria uriașă care mi-a fost făcută ieri la penitenciarul Rahova i-ar aparține.

Voi pune aceste porcării pe seama uneia dintre numeroasele grupuscule mafiote din cadrul prăvăliei pe care cu onor o conduce, afirmând că sărmanul director al SRI, habar nu are ce se întâmplă sub conducerea domniei sale. Voi spune că habar n-a avut de „descinderea" pe care au făcut-o securiștii la spitalul la care eram internat, băgând o asemenea groază în personalul medical de acolo (un personal de altfel extrem de bine calificat și civilizat), încât le tremurau mâinile asistentelor pe perfuzii, iar unul dintre medicii care mă aveau sub observație și tratament post operatoriu, mai avea puțin și s-ar fi oferit să le facă bocancii gardienilor care mă supravegheau, în încercarea lașă și neghioabă de a arăta că el este de partea „forțelor binelui".

Tot pe seama unui grupuscul voi pune și decizia, că în ciuda stării mele de sănătate, la doar două zile de la externare, adică pe data 30 decembrie 2019, să fiu pus pe „cursă" și transferat la alt penitenciar. Eram singurul deținut din România care era musai să fie transferat, în rest toate transferurilor făcându-se după data de 6 ianuarie 2020.

Dacă sunteți de acord cu această ofertă, băi securiștilor, voi mă lăsați să-mi rezolv problemele de sănătate, iar eu vă voi livra ceea ce v-am promis. În final vă urez să aveți parte de sărmăluțe bine fierte, vinuri de soi și amante sau amanți, bolnavi de sifilis.

​A tout a l’heure, canaliilor!

P.S. Iar ție generație îți urez ca în anul 2020 să ai parte din belșug de bani, dragoste și sex! La mulți ani!!, scrie Sorin Ovidiu Vîntu pe contul său de socializare.

Faceți educație financiară copiilor voștri!

Unde ne-au dus cei 7 bani de acasă: 95 la sută dintre tineri spun că au primit din familie „educație financiară”

Foto Guliver/Getty Images

Potrivit OECD, educația financiară este procesul prin care, în baza informării, instrucției și/sau consilierii acordate în mod obiectiv, consumatorii:

- își dezvoltă deprinderile și gradul de încredere, astfel încât să conștientizeze riscurile și oportunitățile de ordin financiar;

- își îmbunătățesc capacitatea de a înțelege produsele financiare, inclusiv riscurile asociate acestora, de a face alegeri în cunoștință de cauză, de a ști unde să se adreseze pentru sprijin, de a întreprinde orice alte acțiuni, în mod eficient, cu scopul final de a obține bunăstare, echilibru și protecție financiară.

În România, educația financiară este la un nivel foarte scăzut. De exemplu, conform unui studiu Standard & Poor’s, gradul de educație financiară în România este la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană. Astfel, România a obținut un scor de 22%, față de 52% cât este media Uniunii Europene, sau 71% în Danemarca și Suedia. Germania a obținut un scor de 66%, iar Marea Britanie de 67%.

De ce este inportantă educația financiară?

Cu cât o persoană are un grad de educație financiară mai ridicat și este mai bine informată, cu atât va lua decizii (financiare) mai bune. Cu cât o parte cât mai mare dintr-o societate ia decizii bune, cu atât societatea în ansamblul său se dezvoltă mai puternic.

Astfel, conform aceluiași studiu, cu cât gradul de educație financiară este mai ridicat, și țara respectivă este mai dezvoltată (în termeni de PIB/locuitor).

Nivelul scăzut de educație financiară din România este strâns corelat cu:

- gradul redus de bancarizare (active bancare în PIB) - unul dintre cele mai reduse din Uniunea Europeană.

- participarea redusă a publicului pe piața de capital -conturile individuale de tranzacționare deschise pe Bursa de Valori București sunt pe un trend descendent, deși acțiunile cotate pe Bursa de Valori București au înregistrat randamente consistente.

- Utilizarea redusă a instrumentelor alternative de investiții și economisire. De exemplu, investițiile în fonduri mutuale, deși pe un trend de creștere, sunt încă reduse dacă ne raportăm la resursele disponibile în economie. De asemenea, participarea la Pilonul III de pensii este redusă, în pofida facilităților fiscale disponibile. 

Mai mult, chiar conceptul de educație financiară este înțeles greșit: 75% dintre români confundă educația financiară cu un comportament moderat din punct de vedere financiar, respectiv obiceiul de a împrumuta bani doar dacă sunt siguri că îi pot înapoia. Iar sursa educației financiare pentru 95% din tineri este familia (conform unui studiu Erste), în vreme ce numai 9% își iau informațiile de la școală.

Consecința în ceea ce privește obiceiul de economisire și investire pe termen lung, respectiv pentru vârsta pensionării, este că doar 15% dintre românii chestionați depun eforturi în această direcție.

Lipsă educației financiare, precum și a comportamentului de economisire sistematică conduce la dependența oamenilor de alte surse de sprijin financiar, cum sunt statul sau copiii. Însă, din cauza trendurilor demografice (migrație, spor natural negativ) precum și a îmbătrânirii populației, sistemele publice de pensii bazate pe beneficii definite vor avea probleme din ce în ce mai mari de sustenabilitate. Această situație este deja vizibilă la nivel internațional și are ca efecte majorarea vârstei de pensionare, creșterea taxelor de asigurări sociale pentru a putea susține sistemele publice de pensii, precum și reîntoarcerea în câmpul muncii, din lipsă de venituri, a multor persoane pensionate.

La începutul lunii septembrie, CFA Society România a lansat inițiativa Generația I – Generația Independentă, inițiativă prin care dorește ca, împreună cu partenerii programului, să ofere resurse de educație financiară către public. 

Mulți români toacă banii într-o veselie! Excursii peste hotare, unii câte patru, cinci pe an. Chiolhanuri peste Chiolhanuri! Cheltuieli cu nemiluita! Apoi, plâng ca nu au bani, au venituri mici.

             Secretul evreului:  "Nu împrumuta bani niciodată de la o bancă, împrumută tu banca! Se găsesc destui nechibzuiți care se împrumută la bancă ! Te vor finanța și pe tine, creditorul bancii." 

               Secretul românului : "Doar o viață avem!" Cât mai multe case, palate cât Casa Republicii, azi Parlament, mașini cât mai scumpe și cât mai multe, cât mai multe excursii în țări exotice, în marea majoritate a cazurilor-totul pe datorie. 

„Vai, nu știu ce să mai facem, câștigăm 2000 de euro pe lună și cheltuim 2500“. Cadoul pe care ni-l putem face la final de an

Un dialog avut cu 4-5 ani în urmă, în ziua de Crăciun, mi-a atras atenția. În spiritul sărbătorilor, o atmosferă frumoasă, cu multe feluri de mâncare - altfel nu se poate la noi, nu-i așa?- , totul roz și cu atmosferă pozitivă. Dar la un moment dat vine momentul plângerii: „Vai, nu știu ce să mai facem, câștigăm 2000 de euro pe lună și cheltuim 2500“. Nu am luat acest dialog ca pe o laudă, ci ca pe un eșec legat de gestionarea cheltuielilor. Nu sumele mi-au atras atenția, ci diferența dintre venituri și cheltuieli. Micul rumeniu aproape că mi s-a oprit în gât și am întrebat: „Cum așa? V-ați gândit vreodată că ați putea economisi, gestionând veniturile și cheltuielile astfel încât să nu rămâneți niciodată datori, eventual să și economisiți?“. 

Răspunsul primit mi-a pus un zâmbet larg pe față: „Du-te, bă, băiatule de aici, că o viață avem“. 

În urma acestei răbufniri am renunțat să continui discuția, căci de fapt totul era o laudă legată de câți bani câștigăm și pe unde ne mai plimbăm. Neinteresant. 

Anii au trecut și excursiile exotice, cheltuielile efectuate fără niciun fel de argument rațional nu au dat nicio șansă creditelor pentru nevoi personale ce trebuiau returnate cu dobânzi consistente, chiar dacă veniturile lunare ale respectivilor erau unele deloc de neglijat.

În România avem o gravă problemă atât în ceea ce privește gestionarea cheltuielilor, dar și cu economisirea. Românii nu economisesc, mulți spun că nu au de unde, dar din propriile spuse afli ce cheltuieli efectuează sau motivele pentru care se împrumută și conștientizezi că totul se rezumă la lipsa educației financiare, iar în multe cazuri la educație, în general.

A scădea cheltuielile la zero este imposibil și nici nu este de dorit așa ceva. Însă ne putem gestiona cheltuielile astfel încât, la final de lună, să avem mereu o balanță de venituri și cheltuieli pozitivă. Adică să cheltuim mai puțin decât am câștigat. Acest lucru se poate face și implică organizare, planificare, obiective. Poate părea complicat, dar nu este.

Cea mai simplă metodă de a realiza economii este cea clasică. Deschizi laptop-ul, apoi într-un fișier excel, pe două coloane, treci veniturile lunare în partea stângă și chetuielile în dreapta. Apoi realizezi diferența dintre ele. Cu suma rezultată decideți ce faceți. O cheltuiți integral, decideți să economisiți o parte din ea sau considerați că trebuie să vă împrumutați pentru a satisface cheltuielile în luna respectivă?

Scopul acestui exercițiu este de a afla cât cheltuim și pentru ce. Datele din tabel trebuie să fie reale și complete.

Dacă veniturile sunt, în mare parte, pentru cei mai mulți dintre noi, salariale, cheltuielile se împart în fixe și variabile. Cele fixe sunt reprezentate de plata chiriei sau a ipotecii, întreținere, electricitate, plăți efectuate pentru rate (credite consum personal), telefonie, cablu tv, gaz, taxe și impozite. Acestea sunt ușor de gestionat, nu sunt o surpriză și știm că au loc lunar sau la intervale cunoscute.

Dacă cheltuielile fixe sunt greu de optimizat, cheltuielile variabile sunt cele ajustabile, optimizabile, iar aici includ cheltuielile efectuate pentru mesele la restaurant, cumpărarea de haine, achiziția de electronice și electrocasnice, efectuarea de concedii, achiziționarea de mobilier etc.

Cel mai simplu mod de a economisi este stabilirea unor obiective generoase, anume achiziția unei case ori achiziția unui autoturism sau dorința de a asigura copiilor plata cursurilor unei școli de prestigiu în viitor. Gândiți în perspectivă, think big!

Contează pentru voi să impresionați un anturaj sau să vă câștigați independența dând valoare banilor voștri? Dacă nu doriți să impresionați prin efectuarea unor cheltuieli inutile, atunci puneți în pratică cele de mai sus. Dacă doriți să impreionați neapărat, procedați exact la fel, punând în practică cele de mai sus și la un moment dat vă veți atinge acel obiectiv grandios. Fiți inteligenți, fiți calculați și nu vă mai împiedicați de scuze puerile pentru a nu economisi.

Dacă vă este greu să puneți în aplicare un plan precum cel de mai sus, unul banal de altfel, atunci din veniturile lunare încercați să economisiți 100-150 de euro lunar. La o valoare medie economisită, de 125 euro/lună, veți avea în cont după doar 3 ani, suma de 4.500 euro.

De asemenea, imaginați-vă că a intervenit o urgență și că brusc aveți nevoie de o sumă consistentă de bani. Echivalentul a 2000 de euro, de exemplu. Aveți posibilitatea de a vă suna toți amicii și de a asculta toate scuzele din lume pentru care aceștia nu vă pot împrumuta sau de a merge la bancă. Ambele situații sunt consumatoare de timp, iar în cazul unui credit bancar veți plăti dobânzi.

Nu ar fi fost mai relaxant să aveți o plasă de siguranță?

Problema gradului redus de economisire nu pleacă doar de la consumatori, ci și de la comercianți. Pentru a-și maximiza profiturile, pentru a-și crește vânzările, cifra de afaceri, aceștia ne bombardează continuu cu reclame pe toate canalele media, dar nu numai, 

Dacă mergeți într-un mall veți observa o ciudățenie permanentă. Toate magazinele, dar absolut toate, afișează mereu reduceri. 20%, 30%, oferta de primăvară, oferta de vară, oferta de toamnă, uraaa, oferta de Crăciun. Toate produsele sunt comercializate în permanență la ofertă.

Nimic nu mai are preț normal, ci sunt mereu oferte, la absolut toate produsele. Nu vi se pare nimic ciudat?

De fapt fiecare dintre noi are un tipar psihologic pe care comercianții îl bombardează cu mesaje. Comercianții focalizează grupuri de clienți, tipare de consumatori, scopul fiind să atragă mereu clienți noi și să-i fidelizeze pe termen lung.

În piață nu este doar o luptă permanentă între comercianți, pentru a câștiga o cotă de piață cât mai mare, ci și între comercianți și potențialii clienți.

Cum putem să rezistăm cheltuielilor emoționale? Este simplu. Ne vom transforma planurile pe termen lung în priorități și vom da sens acelor cheltuieli ce pot da valoare vieții noastre, diferențiindu-le de cheltuielile care ne vor oferi bucurie pe termen scurt.

Totul stă în puterea voastră. Dar gândiți-vă la OPO, anume: Organizare, Planificare, Obiective.

P.S. Peste câteva zile trecem în noul an. Încercați să puneți un plan de economisire în practică, faceți-vă acest cadou. La mulți ani!

Plătiți prost? Forță de muncă ioka!

Cheltuielile lunare ale tinerei care a avut „obrăznicia” să ceară la angajare un salariu de 500 de euro pe lună. 3 povești despre motivarea angajaților

Foto: Guliver/ Getty Images

Acum vreun an și jumătate un reportaj Pro Tv relata despre criza de ciobani de pe piața muncii, prezentând problema în felul următor:

„Epoca tehnologiei lovește în oierit. Proprietarii de stâni se confruntă cu o mare problemă din cauză că nu mai găsesc oameni dispuși să lucreze ca ciobani. Aceștia susțin că sunt dispuși să ofere chiar și 2.000 de lei pe lună, plus mâncare și chiar băutură și țigări. Cu toate acestea, nu există doritori, unii dintre posibilii ciobani refuzând pentru că nu există Internet."

Reportajul prezenta în continuare și eforturile de recrutare făcute de bacii de prin țară:

„Caut cioban, pe perioade mai lungi, oferim mâncare, tigări, cafea și să fie foarte serios. Se dau și țuică și vin, cu moderație", suna un anunț dat pe Internet de proprietarul unei stâne. 

Un fermier cu 400 de oi arăta că avusese ciobani, „dar au plecat la muncă în Italia, pe 1.000 de euro pe lună, tot la stână".

Un alt baci dădea vina crizei de ciobani pe dificultatea slujbei: „Nu mai vine nimeni, că e cea mai grea meserie. Ziua le păzești, te plouă, te ninge, te bate vântul, noaptea iar le păzești, că vine ursul, vine lupul. Salariu cel mai mic să fie 20 de milioane, cel mai mic, mâncare și condiții, ca să mai vie ciobani".

„Obrăznicia" de a cere un salariu de 500 de euro

Cu vreo jumătate de an în urmă am văzut pe o rețea de socializare postarea unei tinere absolvente de facultate care povestea experiența pe care o trăise participând la o selecție pentru un post. Când a venit momentul omniprezentei întrebări „Ce așteptări salariale aveți?", tânără a avut obrăznicia să ceară nici mai mult nici mai puțin de 500 de euro. Obrăznicie la care recruiter-ul i-a replicat că nici nu poate fi vorba de un asemenea salariu pentru o persoană cu o experiență redusă ca a ei. Postarea tinerei a atras o serie de comentarii. O parte dintre ele o încurajau, urându-i succes în găsirea unui job bun, în timp ce altele o apostrofau, subliniind că mulți tineri fără experiență au tupeu și emit pretenții salariale exagerate înainte de a demonstra ceva în plan profesional.

Postarea nu semnala vreo situație ieșită din comun, ci una destul de des întâlnită în selecțiile la care participă tinerii absolvenți din România. Ceea ce o făcea deosebită era replica dată de tânără la apostrofările primite. A explicat că obrăznicia ei era cauzată de situația cheltuielilor lunare:

⦁ Chirie, întreținere și utilități: aprox. 300 de euro;

⦁ Internet, telefon, transport, produse de igienă și ceva haine: aprox. 100 de euro;

⦁ Ceva de mâncare: suta de euro rămasă.

Tot cam acum vreo șase luni, în cadrul unei conferințe de presă, un om de afaceri (destul de prezent de-a lungul timpului pe la emisiuni tv de stimulare a spiritului antreprenorial sau prin conducerile a diferite asociații patronale) a avut o sclipire de geniu și a găsit explicația crizei forței de muncă din economia românească:

„Avem o problemă cu forţa de muncă, fără doar şi poate, dar nu suntem singurii. Germania are o problemă şi mai mare cu forţa de muncă. Eu cred că principalii vinovaţi pentru această chestiune sunt oamenii de afaceri, nu statul. (...) Un tânăr sau un om care iubeşte pleacă pentru că primeşte ceva mai mulţi bani în altă parte? Nu, nu pleacă! Când eşti îndrăgostit, rămâi. Acum vin şi îi întreb pe antreprenorii români: îi facem pe oamenii ăştia să-şi iubească meseria? Profesorii din România îi fac pe copii să-şi iubească şcoala, să-şi iubească învăţătura? Oraşele şi-au pus problema dacă oamenii iubesc oraşul?"

Și autocritica nu se oprește aici, continuă lăsând să se întrevadă și posibilele soluții care dacă nu au fost aplicate în trecut ar putea să mai salveze probabil ceva prin aplicare în viitor:

„Noi, prin modul în care am înţeles să ne comportăm în general în ultimii 30 de ani, suntem prima generaţie de antreprenori a României. Noi am făcut oamenii să-şi iubească într-adevăr compania? Să-şi iubească meseria? Eu vă spun că nu. Noi nu am făcut lucru ăsta. Ne-am dus noi către şcoli active să facem sistem dual, către profesori? Nu. Stăm acasă şi aşteptăm să ni se dea forţă de muncă. Mentalitatea antreprenorului român, de regulă, este că eu ştiu totul, eu fac totul, eu sunt şi menajeră, şi contabil, iar tu să faci, tu să faci, tu să faci ! Acest lucru nu generează iubire şi atunci am o problemă destul de gravă cu mentalitatea noastră".

După care omul de afaceri a continuat manifestându-și nemulțumirea față de majorările salariului minim pe economie și impactul negativ al acestor majorări asupra afacerilor din turism.

Încă de actualitate, în ciuda unor limite, și cu o largă aplicabilitate în motivarea pentru muncă, Piramida Trebuințelor, cunoscută și sub denumirea de Piramida lui Maslow, după numele psihologului american care a elaborat teoria, este destul de prezentă și în foarte multe dintre training-urile de management sau de motivare a angajaților de pe piața românească. Nu atât de prezentă încât să fi auzit de ea și bacii din primul caz prezentat mai sus, dar suficient de prezentă încât să fi auzit cei care o apostrofau pe tânăra din exemplul al doilea și persoana care dă lecții de management și antreprenoriat, din exemplul al treilea.

Iată cum arată teoria lui Maslow într-o ilustrare grafică care redă categoriile de trebuințe, principalele trebuințe aferente fiecărei categorii, ordinea manifestării (de la bază către vârf) și ierarhia funcție de impactul asupra activității (maxim la vârf):

Cum ar putea fi redată cât mai simplu teoria lui Maslow din punct de vedere al motivației pentru muncă?

În primul rând oamenii se duc la muncă pentru că este principala modalitate legală prin care pot obține banii necesari pentru satisfacerea nevoilor fiziologice și de securitate pe care le resimt ei și (după caz) membrii familiilor lor. În al doilea rând, atunci când sunt sătui, sănătoși, odihniți, îmbrăcați, au un acoperiș deasupra capului și se simt în siguranță față de ziua de mâine, oamenii muncesc pentru a conserva toate aceste lucruri, dar încep s-o facă și pentru că munca este o activitate care le satisface nevoia de relaționare socială și de a dobândi stimă și diverse statute în diferite grupuri și în societate în general. În al treilea rând oamenii pot ajunge (sau nu pot, nu e obligatoriu) să muncească din iubire pentru profesie și/sau pentru că prin muncă și prin rezultatele obținute în plan profesional simt că se realizează în viață și se simt împliniți ca personalitate.

Desigur că sunt și persoane pentru care primele patru niveluri au o importanță minoră, necesitând o satisfacere extrem de redusă și pentru care motivația reală pentru muncă o constituie trebuințele de la nivelul din vârful piramidei. Dar aceste persoane constituie o excepție și de cele mai multe ori ele nu muncesc în firme și nu realizează activități economice ci în alte tipuri de organizații și în cu totul alte domenii ale activității umane.

Ce au în comun cele trei cazuri prezentate mai sus din punctul de vedere al Teoriei lui Maslow?

Toate trei sunt despre satisfacerea prin muncă doar a trebuințelor de la baza piramidei, resimțite de cei care ar presta munca respectivă. Și nici măcar nu vizează satisfacerea lor la un nivel de saturație ci la unul minimal, de supraviețuire.

Vorbim despre ciobani care trebuie să muncească 16 ore pe zi, șapte zile pe săptămână, în niște condiții extrem de grele pe care le subliniază chiar unul dintre potențialii angajatori, de o tânără care pentru a debuta în profesie și pentru a-și satisface celelalte niveluri ale motivației pentru muncă (pe care sunt convins că le resimte din plin) vrea doar să aibă unde dormi noaptea și să mănânce de 3.3 euro/zi și despre cameriste și alte tipuri de angajați din turism care muncesc de la răsăritul și până la apusul soarelui, în zi de vară, pentru salariul minim pe economie.

Toate trei cazurile se soldează cu același rezultat: ciobanii au emigrat deja, angajații pe care-i are sau cei pe care și i-ar dori antreprenorul emigrează în ritm susținut și foarte probabil tânăra debutantă în profesie va alege să debuteze cu un salariu de vreo 1500 de euro într-o țară în care nu va fi apostrofată pentru că a avut vreodată pretenția de a trăi modest din propria muncă.

Ce le diferențiază din punct de vedere al Teoriei lui Maslow?

Proprietarii de oi nuanțează trebuințele fiziologice și în mod abil pun accentul în campaniile de recrutare pe satisfacerea viciilor potențialilor angajați.

Persoanele care o apostrofează pe tânără e posibil să creadă că aceasta se va căli dacă va resimți aceleași frustrări pe care le-au resimțit ei la începutul carierei, iar angajatorul la care aplicase tânăra duce pragul motivării debutanților sub nivelul traiului decent, probabil pentru că nu înțelege suficient de bine relația dintre motivația pentru muncă, satisfacerea ei și performanță.

De departe abordarea antreprenorului de succes (care se vrea abilă dar nu e) este cea care tăvălește Piramida Trebuințelor până reușește s-o răstoarne cu vârful în jos și pune dragostea pentru profesie mult înaintea necesității satisfacerii unor trebuințe vitale. E posibil să fie o incapacitate de a recunoaște că angajații îl părăsesc nu din lipsă de respect și iubire față de meserie ci pentru că sunt insuficient plătiți. Sau poate pur și simplu e vorba doar de viziunea romantică despre motivația pentru muncă a unei persoane care a depășit de mult timp nivelul de la baza piramidei.

Ce e îngrijorător dacă ne uităm la viitor?

Că proprietarii de oi par a fi mai conștienți de problemele pe care le au cu motivarea salariaților decât recruiter-ul și firma care făceau selecția la care participase tânăra sau decât antreprenorul cu notorietate națională care amestecă problema forței de muncă din România cu cea din Germania (deși sunt complet diferite, iar sensul migrației e către Germania și nu invers) și crede că angajații pot supraviețui doar cu pasiunea pentru meserie.