Un diasporean întors acasă. Îmi umple sufletul acest român.

Tânărul român care s-a întors acasă şi munceşte pe salariul minim pe economie. În Danemarca era asistent universitar: „N-a plecat nimeni de drag din România“

 Andrei Ducu Predescu s-a născut în Târgu Jiu şi a urmat Colegiul Naţional „Tudor Vladimirescu“, profilul matematică-informatică.

 

„Nu că mi-a plăcut matematica sau informatică, ci am fost atras de tehnologie şi de artă şi am încercat să le combin. Colegii făceau glume pe seama mea, că eu desenam la orele de matematică “, spune Andrei. El a intrat în anul 2008 Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“, asta şi la sugestia unor colegi de liceu şi prieteni.

 

„Am stat un an la facultate şi am înţeles, cumva, că situaţia economică în România nu era la acel moment cea mai bună şi mi-am dat seama că perspectivele sunt destul de limitate în design-ul de interior, aşa că mi-am luat bocceluţa şi am plecat. Am stat o perioadă în Spania, iar oamenii de acolo sunt asemănători cu românii şi am zis că, dacă tot plec, să merg într-o ţară cu o cultură diferită. Scandinavia este diferită ca urmare a faptului că studiile pentru cetăţenii europeni sunt gratuite şi asta a contat foarte mult în luarea deciziei, pentru că nu am fost un copil ţinut în puf. Am muncit din prima zi de când am ajuns în Danemarca, pentru a putea să studiez acolo. Am început de la spălat vase şi a durat cam trei ani până când am intrat într-un birou de arhitectură“.
 

Andrei a studiat Academia de proiectare şi tehnologie din Copenhaga. 

 

Andrei Ducu Predescu a lucrat până în anul trei de facultate, când a trebuit să urmeze un stagiu de practică. A fost primit la o companie importantă de la nivel internaţional. „Am intrat acolo ca practicant. Am stat cam şase luni acolo. A fost o dezamăgire. Venind de la facultate, am avut anumite aşteptări, dar am intrat în maşinăria corporatistă, unde constaţi că nu eşti mare lucru. A fost, totuşi, o experienţă foarte bună. Apoi am început să lucrez pentru o altă companie, în timp ce îmi concepeam şi lucrarea de dizertaţie pentru absolvire. Facultatea a durat trei ani şi jumătate şi am obţinut licenţa în tehnologia arhitecturală şi managementul construcţiei, la specializarea «Design consultancy»“. 

 

Tânărul s-a specializat în „Building Information Modelling“ (BIM), un fel de proiect tehnic al clădirii care permite atât la construcţia clădirii, cât şi la asigurarea mentenanţei un clădiri într-un mod mai facil. În Danemarca, acest sistem este obligatoriu la toate clădirile care depăşesc valoarea de 1 milion de euro. După ce am terminat facultatea, Andrei a fost angajat ca BIM manager. „Cred că eram cel mai tânăr BIM manager la compania „ARROW Architects“ din Copenhaga. Am lucrat la o clădire mare în Vilnius (n.r. - capitala Letoniei)“, ne relatează tânărul gorjean. 

 

După aproximativ doi ani, Andrei s-a gândit să îşi continue studiile şi a început cursurile de master. După şase luni a fost cooptat ca „Student Assistant“ în cadrul universităţii din Aalborg. Studiile masterale au durat doi ani „Am obţinut la master nota 12, care este maximă“, explică Andrei. A urmat, apoi, o experienţă în Olanda. Andrei a lucrat ca designer în cadrul companiei MVRDV, din Rotterdam. Mai multe clădiri la care a lucrat alături de alţi colegi au fost premiate la competiţiile de profil. „Lucram la proiecte care intrau în competiţie. Era o muncă cruntă. Intram în birou la ora 10 dimineaţa şi plecam la 3-4 dimineaţa, asta timp de două luni“, ne mărturiseşte Andrei.
 

S-a întors în Danemarca şi i s-a propus să ocupe postul de asistent universitar la Universitatea Aalborg, unde a predat „Design-ul iluminatului inteligent“, la care s-au adăugat diferite proiecte. Unul dintre acestea a constat în transformarea unei zone din Danemarca în „capitala europeană a luminii“. Andrei a continuat să studieze, în paralel, şi a urmat un alt master la Universitatea Lund din Suedia, unde a studiat „Climatic Design“. 

 

Andrei a aflat de diferite programe de finanţare atunci când a venit la întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului şi atunci s-a înfiripat ideea de a se întoarce acasă pentru a încerca ceva pe cont propriiu.

 

„Au fost mai mulţi factori care m-au influenţat în luarea deciziei de a studia în România. În primul rând îmi doream foarte mult să lucrez pentru mine şi să aduc în România o serie de lucruri noi. Am zis că tot acest know-how să-l aduc acasă şi să-l împărtăşesc. Am venit acasă la întâlnirea de zece ani şi au început să-mi povestească de diferite forme de finanţare. I-am lăsat mamei mele temă să se intereseze şi m-a sunat în toamna anului trecut să-mi spună despre posibilitatea de a accesa proiecte prin Start-Up Diaspora. Ce a constat mai mult în decizia de a mă întoarce a fost dorinţa de a încerca să fac ceva în România, unde mediul de bussines este destul de liber, în sensul că este loc pe piaţă“, ne povesteşte tânărul român.
 

Andrei ne mărturiseşte că şi dorul de casă l-a determinat să ia decizia de a se întoarce în Târgu Jiu: „Dorul de casă a fost mereu în sufletul meu. Nu a plecat nimeni de drag din România. Normal că ţi se face dor, inclusiv de vorbirea în limba ta. Am crescut în Târgu Jiu, mergeam la căţărat pe munţii, iarna la schi la Rânca şi la Rusu. Poate de asta am decis să vin la Târgu Jiu. Nu e adevărat ceea ce spun unii că nu s-a schimbat nimic în România în 30 de ani. Doar dacă nu stai aici poţi să vezi aceste schimbări“.
 

S-a izbit de birocraţia din România şi asta îl nemulţumeşte cel mai mult: „Inclusiv deschiderea firmei a fost o aventură. Ca să deschizi o companie în Copenhaga durează cinci minute“.  În schimb, târgujianul se bucură de faptul că tinerii din România sunt din ce în ce mai implicaţi, iar „generaţia mea, de 30-35 de ani, are un spirit civic şi doar aşa se poate schimba ceva“.
 

A început să vină în România din luna mai, pentru a-şi amenaja atelierul „Tataie Studio“, care a început să funcţioneze din luna septembrie. Valoarea proiectului lui Andrei este de peste 150.000 de lei. „Este un studio de design, care încearcă să folosească design-ul digital în joncţiune cu tehnicile tradiţionale, cum ar fi smălţuirea, care se face manual. Cu timpul sperăm să ne extindem şi în alte modalităţi, nu doar printare 3 D, cum ar fi CNC, decupare laser şi aşa mai departe. Îmi doresc să fac din «Tataie Studio» un brand de genul «Hei», ceea ce înseamnă un produs de calitate. care este relativ accesibil. Visul meu ar fi ca în România să ne gândim la sustenabilitate, la a cumpăra produse care ne ţin zeci de ani, cu estetică modernă“, a precizat Andrei Ducu Predescu. Acesta este angajat pe salariul minim pe economie în cadrul firmei sale. 

 

 

În atelierul său, Andrei realizează produse din ceramică (ceainice, ulcioare, căni), lampadare, vaze , insigne, etichete din porţelan. Târgujianul a reuşit să-şi vândă produsele în Copenhaga şi în cadrul unor vernisaje, dar şi prin comenzi speciale venite online. „Planul următor este de a realiza mobilier. Este nevoie de o altă aparatură, dar tehnica este aceeaşi“, ne explică Andrei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Gândurile unui prieten din America

Mai  multă  lumină ...

Mai multă speranță...

Iubire  d i v i n ă ...

Și exuberanță !..

L a   m u l ț i   a n i    c u    s ă n ă t a t e   și   bucurii !..

În Iarna cu ger, locală,

Sub ”încălzirea globală,”

Un gând bun, de sărbătoare,

C-un TᴕNI© din lumiamare:)

PS1:

Filmul clipelor tăcute,

Neștiute , nevăzute . . .

Învie c-un simplu click!

Dintr-o lume de nimic !.¡

( pdf Catrene_2019, attached;     https://anitescu.blogspot.com/  )

                  PS2:

”Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima. Arată prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine.” (Gabriel García Márquez)

Mulțumesc prietenilor pentru ”rezonanță”. (pdf  Gânduri în rezonanță_2019, attached)

                 PS3:

Respirați ușurați! Acest ”al 8-lea volum” de ”gânduri catrenite” s-ar putea să fie ultimul (cele 2 cincinale au fost împlinite înainte de termen 😉)

Am în lucru un proiect din vremea când (re)citeam Luceafărul... 

Pi_curând, dacă nu curge!

Bravo Diaspora! Bravo români !

Solidaritatea românilor: ca să nu stea singuri prin parcări de Sărbători, șoferii de TIR sunt aşteptaţi în casele conaționalilor din Diaspora

Peste 200 de voluntari români din toată Europa care sunt gata să primească la masa de Crăciun șoferii români de TIR care își petrec sărbătorile de iarnă departe de casă, scrie Alba24.ro.

Inițiativa românilor din DIaspora s-a viralizat pe grupul de Facebook Voluntari în Europa, același grup pe care la alegerile prezidențiale s-au organizat sute de șoferi care au dus românii la vot în DIaspora.

Grupul e condus de Adriana Mureşan, şi ea şoferiţă de TIR, care munceşte şi trăieşte în Spania. Femeia are 52 de ani şi ştie exact ce înseamnă să fii singur în parcare de Sărbători.

Foto: Adriana Mureșan (Voluntari în Europa)

Citește tot articolul pe Alba24.ro

Fără ruși nu se putea la comemorare

Gelu Voican Voiculescu, însoțit la comemorarea Revoluției de soția sa, ziaristă la Sputnik, organul de propagandă al Kremlinului. Voican, acuzat de procurori că a fost implicat în chemarea armatei sovietice în decembrie 1989

Gelu Voican Voiculescu, judecat pentru crime împotriva umanității în dosarul Revoluției, a indignat opinia publică prin participarea sâmbătă și duminică la ceremoniile publice de comemorare a Revoluției din 1989. El a fost însoțit la ambele evenimente de soția sa, Georgiana Arsene, care semnează periodic articole în Sputnik, organul oficial de propagandă al Rusiei.

Imaginile din Piața Universității, unde sâmbătă Voican Voiculescu a fost huiduit și lovit în cap cu o cârjă, și din Piața Revoluției, unde a participat la o slujbă religioasă, îl arată pe fostul vicepremier alături de Georgiana Arsene, cu care s-a căsătorit în acest an.

VIDEO Georgiana Arsene, alături de Voican Voiculescu în Piața Revoluției

Georgiana Arsene este o prezență permanentă pe site-ul Sputnik, printre articolele semnate numărându-se și editorialul "De ce să ne temem de Rusia?", în care denunță o presupusă propagandă anti-rusă răspândită în Occident și România și susține că "e momentul ca noi toţi să ne trezim şi să abandonăm rusofobia, pentru a coopera în mod natural cu Rusia împotriva terorii".

Gelu Voican Voiculescu, acuzat de procurori de trădare pentru că a fost implicat în chemarea trupelor sovietice la Revoluție

Procurorii arată în Dosarul Revoluției că toți cei din rețeaua Iliescu, inclusiv Gelu Voican Voiculescu, au negat constant faptul că ar fi chemat trupele sovietice și au încercat să-și ascundă filosovietismul, dar și colaborarea cu serviciile secrete ale URSS.

"Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice ( Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt. Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. Prin prisma acestei realităţi, prin raportare şi la probele administrate, în mod firesc se evidenţiază un liant, o continuitate logică, între consemnările din capitolul I (contextul internaţional), filosovietismul evident al componenţilor „grupului Iliescu", acceptarea noii puteri din România de către URSS, reactivarea unor militari de o anumită factură şi (nu în ultimul rând) uciderea lui Ceauşescu Nicolae", arată procurorii.

Context. Reamintim că Gelu Voican Voiculescu a fost unul dintre participanții activi la evenimentele din timpul Revoluției din decembrie 1989. El a participat ca delegat al Frontului Salvării Naționale, alături de Victor Atanasie Stănculescu și de Virgil Măgureanu, la procesul intentat lui Nicolae Ceaușescu din 25 decembrie 1989 și la execuția liderului comunist. Tot el s-a ocupat și de înhumarea soților Ceaușescu. După Revoluția din decembrie 1989, el a deținut funcția de viceprim-ministru în primul guvern provizoriu și responsabil cu controlul serviciilor secrete (28 decembrie 1989 – 28 iunie 1990).

Printr-un decret semnat în 26 decembrie 1989 de către Ion Iliescu, Direcția Securității Statului era trecută în componența Ministerului Apărării Naționale. În data de 31 decembrie 1989, imediat după arestarea gen. Iulian Vlad și a apropiaților acestuia, președintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit pe Gelu Voican Voiculescu, la acea dată viceprim-ministru în Guvernul provizoriu, în funcția de comandant al structurilor fostului „Departamentul al Securității Statului".

Foto: Gelu Voican Voiculescu alături de Georgiana Arsene, este agresat de persoane prezente la Troita de la Universitate cu ocazia comemorării a 30 de ani de la Revolutia Romana, in Bucuresti, sambata, 21 decembrie 2019 (Inquam Photos / George Calin)

Un adevăr incontestabil.

Iohannis, despre Revoluţia din 1989: Vrem ca vinovaţii să fie aduşi în faţa justiţiei

Preşedintele Klaus Iohannis a spus duminică, la Ateneul Român, că vinovaţii de la Revoluţia din decembrie 1989 trebuie să fie aduşi în faţa justiţiei, şi a făcut un apel către toţi românii „să vorbească clar şi răspicat despre Revoluţia din decembrie 1989", potrivit Agerpres.

„Fac astfel un apel către toţi românii, cu ocazia marcării Zilei Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii, să vorbim clar şi răspicat despre Revoluţia din Decembrie 1989. Revoluţia anticomunistă a existat, la fel cum şi regimul comunist a mutilat destinul acestei ţări! Să lăsăm adevărul să iasă la lumină şi să nu îl ocolim! De o parte a fost iubirea de ţară, apărată de eroii şi martirii noştri, iar de cealaltă parte au fost ura şi tirania în mâinile unui dictator şi ale acoliţilor săi", a spus şeful statului.

El le-a vorbit despre importanţa justiţiei în cazul elucidării evenimentelor din decembrie 1989. „Doar asumând cu claritate ce a fost bun, dar şi ce a fost rău, vom putem construi o ţară dreaptă. Am spus deseori că vrem să ştim adevărul despre Decembrie 1989, vrem ca vinovaţii să fie aduşi în faţa justiţiei. Vrem dreptate!", a punctat şeful statului.

Klaus Iohannis a amintit despre provocările din prezent, subliniind că „darurile libertăţii sunt nepreţuite". „Mai ştim cu toţii că democraţia are propriile vulnerabilităţi. Cum pot fi însă libertăţile apărate de fiecare dintre noi? Pentru a răspunde la această întrebare, am ales cuvintele unei femei de o putere uluitoare, un simbol al luptei anticomuniste. Doina Cornea a spus cândva: cum poţi rezista demn în faţa pericolului din jurul tău: ‘Ceea ce am de făcut e să-mi păstrez, cu orice preţ, calitatea interioară şi să fac să trăiască în mine valorile originare'", a spus el, citat de Agerpres.

Expoziţia „Revoluţia română. 30 de ani de libertate", de la Ateneul Româna, cuprinde fotografii din arhiva AGERPRES, ce documentează evenimentele din decembrie 1989. Vernisajul a fost urmat de un concert susţinut de Orchestra şi Corul Filarmonicii „George Enescu".

Foto: InquamPhotos / Octav Ganea

Minoritari, uiguri pătimesc sub regimul din China.

Manifestație în Hong Kong în semn de susţinere a uigurilor, minoritatea musulmană vânată de regimul comunist chinez: ”Noi suntem următorii”

Manifestanţi în favoarea democraţiei de la Hong Kong s-au adunat duminică după-amiaza în semn de solidaritate faţă de uiguri, comparându-şi soarta cu cea a acestei minorităţi musulmane din China, vânate și prigonite de regimul comunist de la Beijing, relatează News.ro.

Forţele de ordine au intervenit pentru a dispersa manifestaţia după ce mai mulți protestatari au încercat să dea jos un steag chinez de pe o clădire guvernamentală din apropiere.

Crearea unui vast sistem de supraveghere şi închisori în regiunea locuită de uiguri, victime ale epurărilor, torturilor și asasinatelor politice, este urmărită cu o îngrijorare deosebită în Hing Kong, teatrul din iunie al celei mai grave crize politice de la retrocedarea sa în 1997.

Foto: Twitter / Ataraxis

Citește tot articolul pe News.ro

Colindatorii ne trec pragul, bradul este împodobit.

Ne pregatim pentru Crăciun

Un platou de pește, pregătit de bunicul la cuptor pentru copii si nepoți, stropit cu țuică fiartă, bere si o tămâioasă.

In

Revoluție 30

REVOLUŢIE 30: Evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la Bucureşti şi din alte oraşe ale ţării

Revoluţia din decembrie 1989 s-a născut ca o explozie de revoltă populară împotriva unei dictaturi totalitare aflate în criză terminală, scrie politologul Vladimir Tismăneanu în cartea sa "Despre 1989. Naufragiul utopiei" (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009). "Ceauşescu era izolat pe plan internaţional şi detestat de o populaţie disperată. Revolta de la Timişoara din 15 decembrie 1989 a fost momentul inaugural al seriei de acţiuni care aveau să culmineze la Bucureşti şi în alte oraşe în zilele de 21 şi 22 decembrie şi care au constituit efectiv o revoluţie ca modalitate de întemeiere a libertăţii (…) Născut din violenţă şi brutalitate, regimul pierea în chip violent şi brutal. Îşi dovedea, încă o dată, deficitul total de legitimitate şi proba natura ilegală, criminală, a existenţei sale", arată Vladimir Tismăneanu în lucrarea sus-menţionată.

În noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 Comitetul Municipal PCR hotărăşte organizarea la Bucureşti, în Piaţa Republicii (Piaţa Palatului) din faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist Român, a unui mare "miting popular" care să condamne "acţiunile huliganice" de la Timişoara, se arată în lucrarea "România. Date şi fapte. 1989-2009", editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES (2010).

În ziua de 21 decembrie 1989 autorităţile se confruntau cu o criză în creştere, pe măsură ce tulburările din Timişoara se extindeau. În această zi tulburările au izbucnit şi în Capitală "care, din acel moment, a devenit principalul punct al demonstraţiilor", se arată în volumul "Revoluţia română din decembrie 1989", de Peter Siani-Davies (apărută în versiunea românească la Editura Humanitas, Bucureşti, 2006).

Mitingul uriaş din Piaţa Palatului, care urma să fie transmis în direct la radio şi televiziune, trebuia să demonstreze publicului din România sprijinul larg de care continua să se bucure regimul şi, în consecinţă, să legitimeze reprimarea demonstraţiilor de la Timişoara. "Dată fiind tensiunea în creştere, aceasta era o strategie foarte riscantă (…) Dar Ceauşescu nu a văzut-o astfel deoarece continua să creadă cu tărie că beneficia de sprijinul maselor de muncitori", arată Peter Siani-Davies, specialist în istorie modernă sud-est europeană, conferenţiar la University College din Londra.

La 21 decembrie 1989 la sediul Comitetului Central al PCR din Bucureşti s-a desfăşurat o şedinţă a Comitetului Politic Executiv în cadrul căreia s-a discutat situaţia de la Timişoara. Nicolae Ceauşescu a propus cu acest prilej mărirea unor retribuţii şi ajutoare sociale. În jurul orei 12.00 a început marele miting din Piaţa Palatului. Participanţilor le-au fost distribuite numeroase pancarte prin care erau condamnate manifestaţiile de la Timişoara şi se exprima solidaritatea cu conducerea de partid şi de stat. Desfăşurarea mitingului era transmisă în direct de televiziune şi radio.

La balconul Comitetului Central al PCR se aflau Nicolae Ceauşescu şi soţia sa, Elena, înconjuraţi de mulţi dintre conducătorii de partid. Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu a fost întreruptă de grupuri de protestatari, constituite spontan. S-au auzit huiduieli, s-a creat panică, iar cea mai mare parte a manifestanţilor s-a dispersat din Piaţa Palatului. Panica s-a generalizat, iar Nicolae Ceauşescu a părăsit microfonul şi a plecat din balconul de la care vorbea. Transmisia mitingului la radio şi televiziune a fost întreruptă.

Momentul este descris şi în cartea "Revoluţia română din decembrie 1989", de Peter Siani-Davies, astfel: "(…) Ceauşescu s-a apropiat de microfon şi a început să vorbească. Era ora 12.31. Abia apucase să spună câteva fraze când a fost întrerupt de o mişcare a mulţimii şi de ţipete ascuţite. Imediat a fost oprită difuzarea în direct prin radio şi tv, nu înainte însă ca grimasa de uluire de pe faţa lui Ceauşescu să fie surprinsă de camera de luat vederi, rămânând întipărită în memoria telespectatorilor din întreaga ţară. Saluta mulţimea, agitând mâna abia perceptibil, şi mulţi români îşi amintesc acel moment ca fiind punctul de cotitură în care au realizat fragilitatea puterii lui Ceauşescu şi posibilitatea răsturnării lui". Sursa tulburărilor nu a fost niciodată stabilită cu precizie. S-a avansat ideea că zgomotul puternic ar fi fost cauza, dar tot nu se ştie dacă acest lucru a fost produs printr-un act deliberat. "Dar, indiferent care ar fi fost originea sa, zgomotul a provocat panică în rândul mulţimii, care era deja tensionată şi răvăşită de zvonuri, iar în învălmăşeala care a urmat au fost rănite 15 persoane", aminteşte Peter Siani-Davies în cartea sa.

După câteva momente, Nicolae Ceauşescu a reapărut în balconul Comitetului Central şi a reînceput cuvântarea, transmisiile de televiziune şi radio fiind reluate. Nicolae Ceauşescu a promis luarea unor măsuri de îmbunătăţire a nivelului de trai şi protecţie socială. Spre sfârşitul discursului, a fost din nou întrerupt de scandări neclare, astfel încât mitingul s-a terminat mai devreme decât fusese planificat. Mulţimea s-a grăbit să plece, piaţa s-a golit, iar pe pavaj au rămas grămezi de pancarte. Totodată au început primele desfăşurări de trupe.

Pentru prima dată în 24 de ani de când se afla la conducere, Ceauşescu fusese huiduit în timpul unui discurs, se menţionează în lucrarea "România. Date şi fapte. 1989-2009". După spargerea mitingului, pe străzile din jur mii de oameni manifestează pentru democraţie şi împotriva dictaturii. Se aud lozincile: "Democraţie!", "Libertate!", "Ieri în Timişoara, azi în toată ţara!", "Jos Ceauşescu!". La ora 14.00 în centrul oraşului apar primele blindate şi autoamfibii.

După sosirea întăririlor, forţele de ordine au făcut uz de gaze lacrimogene şi de bastoane pentru a dispersa manifestanţii, care au fugit pe străzile laterale. Dispersarea demonstranţilor din spaţiul strâmt al Căii Victoriei a fost relativ simplă, dar s-a dovedit mult mai dificilă în Piaţa Universităţii. "Piaţă şi, în egală măsură, punct de intersecţie a două bulevarde, această zonă se întinde sub geamurile hotelului Intercontinental, clădire turn în care se cazau în mod tradiţional mulţi dintre vizitatorii străini ai României comuniste. Acesta avea să devină punctul central al revoluţiei din Bucureşti" ("Revoluţia română din decembrie 1989", Editura Humanitas, Bucureşti, 2006). Faţă în faţă cu protestatarii din Piaţa Universităţii erau scutieri, în spatele cărora erau dispuse mai multe vehicule de pompieri şi transportoare blindate cu soldaţi înarmaţi. Spre seară, au sosit noi întăriri militare.

În cursul serii, demonstranţii, majoritatea tineri, se concentrează în faţa hotelului Intercontinental, unde ridică o baricadă în faţa dispozitivului de intervenţie. Forţele de ordine primesc ordinul să "cureţe zona". În cursul nopţii se trage asupra demonstranţilor de la Intercontinental şi din Piaţa Universităţii, căzând numeroşi morţi şi răniţi. Mai mulţi tineri au fost ucişi în faţa Sălii Dalles. Numeroşi manifestanţi, majoritatea tineri, sunt arestaţi şi încarceraţi la închisoarea Jilava, din apropierea Bucureştilor, unde sunt torturaţi cu cruzime. După ce manifestanţii sunt alungaţi, unităţi de salubrizare spală asfaltul de sânge. Bilanţul nopţii de 21/22 decembrie 1989 de la Bucureşti fost de 49 de demonstranţi morţi, 463 răniţi şi 698 arestaţi.

Tot în ziua de 21 decembrie 1989, la Timişoara au avut loc manifestaţii pentru a şasea zi consecutiv. Muncitorii au părăsit lucrul şi s-au îndreptat spre Piaţa Operei, unde s-au adunat zeci de mii de oameni. S-a constituit Frontul Democratic Român din Timişoara, care a difuzat o "Declaraţie-Program". La Braşov câteva zeci de mii de oameni s-au adunat în faţa Comitetului judeţean PCR, iar la Sibiu, unde prim-secretar al Comitetului Judeţean PCR era Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae Ceauşescu, au ieşit în stradă câteva mii de manifestanţi.

În data de 22 decembrie 1989, la primele ore ale zilei, marile uzine bucureştene şi-au încetat activitatea, iar grupuri masive de muncitori de la "Griviţa Roşie", "Vulcan", "23 August", "Pipera", "Republica", Întreprinderea de Maşini Unelte şi Ansamble Bucureşti au părăsit locul de muncă şi s-au îndreptat spre centrul Capitalei. Înaintarea lor a fost oprită de baraje formate din trupe de miliţie, securitate şi armată la câteva sute de metri de sediul Comitetului Central al PCR. Zecile de mii de manifestanţi au produs o enormă presiune asupra dispozitivului militar care a rezistat, fără a riposta.

În jurul orei 10.00 are loc o şedinţă la care participă unii membri ai CPEx al PCR. Nicolae Ceauşescu anunţă că generalul Milea, pe care-l califică drept trădător, s-a sinucis. La ora 10.59 postul de radio anunţă că prin decret prezidenţial se instituie "starea de necesitate" pe întreg teritoriul României. Anunţul a fost urmat de ştirea: "Informăm că ministrul forţelor armate a acţionat ca un trădător împotriva independenţei şi suveranităţii României şi, dându-şi seama că este descoperit, s-a sinucis". Amintind despre "tensionatul anunţ referitor la sinuciderea generalului Milea, în care se vorbea insistent despre comportamentul trădător al acestuia", Peter Siani-Davies menţionează faptul că, ulterior, "circumstanţele morţii lui Milea au fost mult timp subiect de dezbatere".

Vestea sinuciderii generalului Vasile Milea s-a răspândit imediat. La aflarea veştii, mii de cetăţeni au pornit spre centrul oraşului. După ora 11.00, în condiţiile fraternizării armatei cu demonstranţii, generalul Victor Atanasie Stănculescu ordonă ca aceasta să se retragă în cazărmi. ("Istoria României în date", Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). Sutele de mii de manifestanţi scandează "Armata e cu noi!" şi invadează Piaţa Palatului. O parte din manifestanţi forţează intrările şi pătrund în Comitetul Central.

La ora 12.06, Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu, însoţiţi de Manea Mănescu, Emil Bobu, generalul Marin Neagoe şi două gărzi de corp au părăsit clădirea CC al PCR la bordul unui elicopter. Elicopterul a ajuns mai întâi la reşedinţa prezidenţială de la Snagov, de unde, după o scurtă escală, a decolat din nou, de data asta doar cu cuplul Ceauşescu şi cu gărzile lor de corp, apoi a aterizat pe un câmp aproape de Titu. De acolo, soţii Ceauşescu au ajuns cu o maşină în apropiere de municipiul Târgovişte, unde, în jurul orei 15.30, au fost arestaţi. Cei doi au fost ulterior transferaţi la Unitatea Militară 01417 din Târgovişte.

După fuga lui Ceauşescu din Bucureşti, mulţimii care ocupa Piaţa Palatului i s-au alăturat zeci de mii de cetăţeni, care au ieşit din case şi au invadat largile bulevarde ale oraşului. Mulţimea a năvălit în clădirea Comitetului Central. Protestatarii au urcat în balconul clădirii, de unde au început să se adreseze mulţimii din Piaţa Palatului, în timp ce manifestanţii scandau "Libertate!", "România!", "Nu plecăm!".

În acelaşi timp, oamenii au început să se adune în jurul sediului Televiziunii. La radio se transmiteau în direct evenimentele. Postul de televiziune îşi începe emisiunea având în platou un grup de manifestanţi în frunte cu actorul Ion Caramitru şi poetul Mircea Dinescu, cunoscut disident. Acesta din urmă anunţă în direct populaţia că "dictatorul a fugit", strigând "Victorie! Fraţi români, am învins!".

Între orele 14.15 şi 16.00 unităţi ale armatei sunt trimise să asigure paza unor obiective importante din Capitală: Televiziunea Română, Casa Scânteii, sediul Comitetului Central, Banca Naţională, Radiodifuziunea Română, Palatul Telefoanelor, alte instituţii şi unităţi de interes strategic. Blindatele arborează tricolorul, iar militarii poartă brasarde tricolore.

În seara zilei de 22 decembrie 1989 se constituie noul organism al puterii de stat – Frontul Salvării Naţionale (FSN), având drept scop "instaurarea democraţiei, libertăţii şi demnităţii poporului român". La posturile de radio şi televiziune a fost transmis "Comunicatul către ţară" al Consiliului FSN, în care se arăta: "Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul FSN".

A fost făcut cunoscut, totodată, un program vizând democratizarea vieţii politice şi sociale în România. Programul cuprindea deziderate precum abandonarea rolului conducător al unui singur partid politic şi statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în luna aprilie; separarea puterilor în stat; elaborarea unei noi Constituţii; promovarea liberei iniţiative în economie; sprijinirea micii producţii ţărăneşti; democratizarea învăţământului şi culturii; respectarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor naţionale; respectul deplin al drepturilor şi libertăţilor omului; integrarea în procesul de construire a unei Europe unite etc. În Consiliul FSN au fost desemnaţi provizoriu ca membri Ana Blandiana, Doina Cornea, Dumitru Mazilu, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes, Dan Deşliu, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Dan Marţian, Cazimir Ionescu, Domokos Geza, Ion Iliescu şi alţii.

În după-amiaza zilei de 22 decembrie a apărut "Libertatea", primul ziar al Revoluţiei române, iar seara au apărut primul număr al ziarului "Tineretul Liber", precum şi, în ediţie specială, ziarul "Scânteia Poporului".

Televiziunea a transmis în direct evenimentele din Piaţa Palatului din 22 decembrie 1989. Spre seară apar relatări despre focuri izolate de armă, care apoi se înmulţesc, odată cu lăsarea întunericului. Se răspândesc zvonuri alarmiste, unele făcând referire la existenţa unor terorişti. Cei aflaţi în balconul Comitetului Central lansează constant apeluri la calm.

După orele 18.00 şi în tot cursul nopţii de 22 spre 23 decembrie 1989 elemente diversioniste necunoscute deschid focul simultan în mai multe puncte din Bucureşti. Se înregistrează victime în rândul armatei şi populaţiei civile. Sediul Televiziunii este atacat în forţă, şi pentru puţin timp emisia este întreruptă. Se trage şi în Piaţa Palatului, fiind vizat sediul Comitetului Central. În schimbul de focuri din Piaţa Palatului, trăgându-se din clădirea fostului Palat Regal (ce adăpostea Muzeul de Artă) spre clădirea CC al PCR şi asupra mulţimii din piaţă, este incendiată clădirea Bibliotecii Centrale Universitare.

Demonstraţii şi confruntări armate au avut loc în zilele de 21 şi 22 decembrie 1989 şi în celelalte oraşe mari ale ţării – Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Sibiu, Braşov, Iaşi, Craiova. La Timişoara, în 22 decembrie populaţia oraşului a fost pentru a şaptea zi în stradă. Spre seară, grupuri de diversionişti au declanşat atacuri asupra locaţiilor strategice din oraş şi asupra unităţilor militare. Şi la Sibiu obiective strategice din oraş au fost atacate spre seară de grupuri de diversionişti.

Bilanţul victimelor din timpul evenimentelor din decembrie 1989 a fost de 1.104 morţi (dintre care 160 înainte de 22 decembrie) şi 3.321 răniţi (dintre care 1.107 până la 22 decembrie), potrivit volumului "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).

***
Materialul are la bază lucrările: "România. Date şi fapte. 1989-2009", editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES (2010); "Istoria României în date" (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003); "Revoluţia română din decembrie 1989", de Peter Siani-Davies (Editura Humanitas, Bucureşti, 2006); "Despre 1989. Naufragiul utopiei", de Vladimir Tismăneanu (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009).

Sursa: Agerpres

Foto: Radio Europa Liberă

Îmbogățiții, realitate crudă.

Ascensiunea miliardarilor din Europa de Est, apăruți de sub ruinele comunismului când prăbuşirea economiei centralizate a deschis calea pieţelor libere şi a creşterii decalajului între venituri

Deţin iahturi şi echipe de fotbal, se implică în politică şi controlează averi imense şi, uneori, viitorul naţiunilor lor. Oligarhii, miliardarii şi magnaţii au început să reprezinte Europa de Est la fel de mult ca şi stepele nesfârşite, blocurile din prefabricate de beton şi renumitul instalator polonez, scrie Bloomberg News.

În urmă cu o generaţie aceşti miliardari nu existau, ei apărând de sub ruinele comunismului când prăbuşirea economiei centralizate a deschis calea pieţelor libere şi a creşterii decalajului între venituri.

În 1989 a devenit clar că nu mai este cale de întors. În urmă cu exact 30 de ani românii s-au revoltat iar dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu a fost executat iar fostul disident Vaclav Havel a devenit preşedintele Cehoslovaciei. În ultimele zile ale anului preşedintele Poloniei a semnat un nou program economic care a deschis calea capitalismului şi a devenit un model pentru transformarea restului regiunii.

După ce cătuşele comunismului au căzut, ţările din fostul bloc estic s-au grăbit spre minunata lume nouă a pieţelor libere. Odată cu asta a părut o generaţie de magnaţi şi miliardari din Alma-Ata şi până în Praga, din Moscova şi până în Zagreb. Mulţi dintre ei au devenit legende pentru stilul lor de viaţă extravagant sau influenţa lor politică. Însă chiar şi după 30 de ani, lista celor mai bogaţi oameni ai regiunii are în continuare o nuanţă sovietică.

„Mulţi dintre cei care aveau putere în perioada comunistă şi-au menţinut-o în noua structură. Diferenţa este că într-un sistem orientat spre piaţă unii din foştii membri ai aparatului de stat nu s-au putut adapta la noul regim şi au dispărut în timp ce au apărut unii noi antreprenori tineri" spune Mark Mobius, investitorul care anul trecut a înfiinţat Mobius Capital Partners LLP după ce a petrecut trei decenii la Franklin Templeton Investments.

Potrivit Bloomberg, jumătate din cei mai bogaţi oameni din Europa de Est provin dintr-un grup care era apropiat de zona puterii la finele comunismului, care a beneficiat de pe urma privatizărilor sau ambele. Miliardarii care să fi reuşit de unul singur sunt foarte rari, mai săraci şi provin în principal din ţările cu resurse mai puţine şi de asemenea au o putere politică mai redusă.

Ascensiunea, şi uneori decăderea, miliardarilor spune povestea transformării Europei de Est în ultimii 30 de ani. Povestea lor oferă o privire în această perioadă unică a istoriei.

Un exemplu este Petr Kellner, cel mai bogat om din Cehia cu o avere estimată la 12,8 miliarde dolari. Născut în Cehoslovacia, în 1964, Kellner a studiat economia şi vinde fotocopiatoare Ricoh după revoluţia de catifea din 1989. Viaţa lui Kellner s-a schimbat când noul stat capitalist a început privatizările pe baza unui sistem de vouchere ce puteau fi schimbate pentru acţiuni la companii. Pentru a profita de acest sistem, Kellner şi partenerii săi au înfiinţat în 1991 ceea ce a devenit ulterior grupul de companii PPF Group, la care controlează în prezent aproximativ 99% din acţiuni.

Utilizând voucherele şi un împrumut, PPF a început să acumuleze active şi treptat a acumulat o participaţie de 20% la Ceska Pojistovna, cea mai mare companie de asigurări din Cehia, pe care ulterior o făcut-o profitabilă şi în 2013 a vândut-o către grupul italian Generali într-o tranzacţie de 3,3 miliarde dolari.

În prezent operaţiunile grupului PPF acoperă finanţele, telecomunicaţiile, biotehnologia, sectorul imobiliar şi ingineria. Kellner apare foarte rar în public şi într-un interviu pe care la acordat în urmă cu 17 ani a descris lumea post-comunistă drept „o oportunitate care nu va mai apărea niciodată. Am putut să găsesc oameni capabili, să evaluez riscurile şi să fac sacrifici pe termen scurt pentru proiecte pe termen lung".

Pentru primele guverne democratice de după 1989 vânzarea activelor statului către investitorii privaţi a devenit temelia programelor lor economice. Toate aceste guverne aveau nevoie de valută, idealizau know-ho-ul occidental şi doreau să scape de costurile subvenţionării industriilor în pierdere. Acestă situaţie a dat naştere unui val fără precedent de acumulare de active private care a luat multe forme, de la oferte directe şi până la listări la bursă.

Ulterior, în perioada 1990-2000, economiile anterior închise şi-au deschis porţile pentru bunurile şi investitorii străini şi au permis celor care fugiseră anterior în Vest să revină acasă. Venirea companiilor occidentale a fost sărbătorită ca o validare a politicilor guvernamentale, drept cel mai rapid drum pentru modernizarea industriilor în pierdere şi crearea unui culturi de business. Între timp aceste puncte de vedere s-au schimbat, iar unii au început să îi vadă pe investitorii străini drept colonişti interesaţi doar de mâna de lucru ieftină şi extinderea bazei de consumatori.

Începând din 2000, pe măsură ce în Rusia structura de putere era modificată de apariţia lui Vladimir Putin, foştii aliaţi din Europa de Est şi-au îndreptat privirile spre Vest şi au făcut eforturi pentru a adera la Uniunea Europeană şi NATO. În diferite valuri, între 2014 şi 2013, 11 state fost comuniste au aderat la UE iar cinci dintre ele au adoptat şi moneda euro. Economiile mai deschise şi mai flexibile precum şi un acces mai uşor la o piaţă de 500 de milioane de consumatori au ajutat la apariţia miliardarilor care s-au ridicat singuri.

A urmat însă criza mondială din 2008, care a făcut mai mult decât să distrugă averi, a distrus şi multe iluzii cu privire la capitalism. Deziluziile şi problemele economice au dat naştere unui nou tip de politician: populistul est-european. În frunte cu premierul ungar Viktor Orban, aceşti politicieni s-au poziţionat drept cei care vor îndrepta greşelile deceniilor precedente, în parte şi prin redistribuirea avuţiei.

Exemplu este Lorinc Meszaros, cu o avere de 1,5 miliarde dolari. Fost prieten de şcoală cu Viktor Orban, Meszaros a înfiinţat în anii 90 o mică companie care instala conducte de gaze în oraşul lor natal Felcsut. Necunoscut la nivel naţional, Meszaros a cunoscut o ascensiune explozivă după ce fostul său prieten de şcoală a devenit prim ministru în 2010, astfel că a urcat pe primele poziţii în topul celor mai bogaţi oameni din Ungaria. Meszaros a spus odată că ascensiunea sa rapidă se datorează faptului că este mai deştept decât Mark Zuckerberg dar ulterior a recunoscut că averea sa se datorează lui Dumnezeu, norocului şi lui Orban. Meszaros este preşedintele uni academii de fotbal pe care premierul Orban a construit-o în apropiere de casa sa de vacanţă, iar afacerile sale, consolidate sub umbrela holdingului Opus Global, variază de la construcţii la media şi câştigă frecvent licitaţiile pentru contracte cu guvernul.

Sursa: Agerpres