Gavroche-ul politicii românești fuge pe turnată.

      Trebuie să fi pe fază când figuri mai noi sau mai vechi ale politicii românești fac declarații sau participă la diverse emisiuni TV. Dintr-o analiză rapidă a declarațiilor lui Dacian Cioloș, Gavroche - ul Politichiei din România și CiolacuIui, mai marele PSD-iștilor, tragi concluzii cu ce se pregătește pentru mulți români. Infatuatul Cioloș declară sus și tare că el se întâlnește și discută telefonic cu președintele României. Ce discută? Ca două babe la un colț de stradă. Cum să - i mai radă pe români. Vai de mama salariaților la stat și a pensionarilor! Politica partidului la putere și acoliților lui s-a calat pe reduceri drastice pentru popor și aruncă cu bani în diverși hoți, gen frații Micula. 


      În articolul de mai jos al Luanei Păvălucă sunt bine prinse ideile actualilor guvernanți și trepădușilor lor. 

Cioloș: Pensiile speciale ale parlamentarilor și primarilor trebuie eliminate, altele pot fi impozitate. Se poate angaja răspunderea

Dacian Cioloș, liderul PLUS, a declarat duminică seara la Digi24 că este nevoie despre o discuție pentru o reașezare a sistemului de pensii speciale. Unele dintre acestea, cum ar fi cele ale parlamentarilor și primarilor, pot fi eliminate, altele pot fi impozitate, dar în orice caz, trebuie luată o decizie chibzuită, pentru a evita situația ca aceste drepturi să fie eventual recâștigate în justiție, așa cum s-a mai întâmplat. Guvernul și-ar putea angaja răspunderea pe un astfel de proiect, dacă nu are majoritate în Parlament, este de părere fostul premier.

 „Sunt unele pensii speciale care trebuiesc eliminate clar și ar trebuie eliminate cât mai repede. Pe cele ale parlamentarilor, de exemplu, ale parlamentarilor, ale primarilor. Acelea clar ar trebui eliminate. Sunt altele pe care nu le-aș numi pensii speciale. Sunt pensii de serviciu, pentru că e vorba de un serviciu în interesul statului în situații speciale și cu anumite constrângeri, unde în foarte multe țări din lume există o abordare specială a pensiilor unor oameni cărora le impui niște costrângeri pe durata serviciului, a activității în serviciul statului. Îi scoți la pensie după o presiune foarte mare. Nu cred că e cazul să spunem presiunea care o trăiesc oameni care lucrează în Armată", a declarat Dacian Cioloș.

În privința magistraților, Cioloș spune că și aici e o discuție „până la un punct" și tocmai de aceea, în opinia sa, ar trebui să existe o discuție de fond legată de sistemul de pensii din România, „nu doar să cârpim pe ici, pe colo".

Sunt niște măsuri care ar trebui luate, dacă ar fi o majoritate în Parlament, sau guvernul și-ar putea asuma răspunderea pe un astfel de proiect, „ca să dea un semnal clar că acolo unde nu există dubii că nu au ce căuta pensii speciale pentru anumite categorii, acele pensii speciale sunt complet eliminate", a arătat Dacian Cioloș.

În ceea ce privește discuția despre alte categorii de pensii speciale, ea se poate referi la nivelul pensiilor, la vârsta de pensionare, o posibilă plafonare sau impozitare a lor.

„Apoi celelalte care ar rămâne, pentru că sunt justificate, și acolo cred că ar trebui să avem o discuție legată de nivelul lor, de vârsta la care se iese la pensie, o plafonare eventuală a lor. Acolo putem avea și o abordare legată de impozitare. De ce am vorbit și se vorbește de impozitare? Pentru că, chiar dacă vom elimina anumite pensii speciale, există riscul ca cei care le vor pierde să meargă în justiție și există și riscul să câștige în justiție pentru că au avut o lege favorabilă pe care au pierdut-o. Sunt astfel de situații. Și noi, în 2016, am plătit o grămadă de drepturi pe care le aveau funcționarii pentru că ei câștigau în justiției atunci când dădeau în judecată statul pentru astfel de modificări legislative intempestive, insuficient justificate. De aceea spun că trebuie să avem o discuție de fond pe acest dosar ca să putem lua decizii durabile", a explicat Dacian Cioloș.

Toată această discuție despre pensiile speciale și eventualele măsuri care se vor decide îi privesc pe viitorii pensionari, nu pe cei care sunt deja în plată. Există celebrul exemplu cu cea mai mare pensie din România, care este de  74.000 lei și care nu ar putea fi anulată. În aceste situații, crede președintele PLUS, este oportună discuția despre impozitare a pensiilor, de la un anumit nivel.

„Se pot impozita. Statul poate să decidă nivelul de impozite. Trebuie bine argumentate. La noi s-au făcut foarte multe legi pe picior. Cred că în 2016 de două sau de trei ori am atacat la CCR astfel de decizii care s-au luat în Parlament, astfel de legi care au fost decise pe picior în interes electoral, fără nicio considerație față de bugetul de stat, față de cheltuielile publice. Sigur, astfel de legi care sunt făcute superficial sunt făcute pentru imaginea publică a celor care le lansează. Domnule, noi am încercat dar nu vor ăștilalți. Exact jocul pe care îl joacă PSD acum și sunt convins că și oameni care ar putea beneficia de astfel măsuri înțeleg că acesta e un joc politicianist", a punctat Cioloș.

Pensiile și salariile trebuie crescute, dar trebuie să ai din ce, iar pentru asta trebuie dinamizată economia, să asiguri investiții și să oferi predictibilitate. „Noi vorbim foarte puțin în România despre antreprenori, de cei care creează locuri de muncă, de cei care au rezistat eroic la tot atacul acesta sistematic al PSD-ului împotriva oricărui om care vrea să trăiască cinstit din România și care risca să-și investească banii", a mai spus liderul PLUS.

Citiți și:  Sunt pensiile militare pensii speciale? Dialog între economistul Iancu Guda și fostul șef al Statului Major Ștefan Dănilă

Editor: Luana Păvălucă

Ilișka, un mincinos notoriu.

CTP: Cu Ion Iliescu nu mai fac alte analize, vă povestesc ceva rapid

Gazetarul Cristian Tudor Popescu a preferat să povestească la Digi24 o întâmplare pilduitoare cu Ion Iliescu, o experiență personală din anii 90, decât să comenteze o declarație controversată despre Rusia pe care fostul președinte a făcut-o săptămâna trecută într-un interviu acordat agenției de presă a guvernului rus, TASS.

Absent de ceva vreme de pe scena publică de la noi, fostul președinte Ion Iliescu a făcut în interviu bilanțul celor trei decenii de democrație cu următoarea concluzie: România ar trebui să-și îmbunătățească relațiile cu Rusia. 

„Cu Ion Iliescu nu mai fac alte analize, vă povestesc ceva rapid din propria-mi experiență cu dl. Ion Iliescu: scandalul Zaftra", a spus gazetarul Cristian Tudor Popescu în emisiunea „Cap limpede" de la Digi24.

„Zaftra e un ziar de scandal din Rusia. Acest ziar a publicat prin 1996-1997 un articol în care era vorba despre linia secretă fir roșu București-Moscova. După 1990! Nu înainte. La care, Ion Iliescu a fost întrebat: Domnule, există un fir roșu de la Cotroceni la Moscova, că uite ce scrie Zaftra? Ion Iliescu a dat o declarație: Nu e, domnule, nici vorbă de așa ceva, ce telefon, nu e nici verde, nici roșu, nici albastru, nu e nimic! Ăia sunt niște inventatori de știri!

Și întâmplarea a făcut că a venit la Adevărul dl. Iliescu, a doua zi după declarațiile astea", a povestit CTP.

„Și a trecut și pe la mine prin birou împreună cu Corina Crețu. Și acolo, am vorbit de una, de alta și i-am spus: Domnule președinte, pentru mine, pentru informarea mea, zic, nu folosesc lucrul acesta, dar vreau să știu eu cum stau lucrurile, există un astfel de fir? A fost vorba vreodată de așa ceva?

N-o să uit niciodată privirea pe care mi-a aruncat-o: Păi, cum să existe?! Nici vorbă, domnule Popescu! Nu vedeți ce scornesc ăștia?

Uitându-se în ochii mei cu o privire limpede, înțelegeți?", a rememorat CTP.

„Pentru ca nici 48 de ore mai târziu să fie nevoit să recunoască existența protocoalelor cu Moscova, care erau semnate în paralel cu negocierile cu NATO. Adică dl. Iliescu mergea la două capete, să vedem cu ce ne ține? Dacă nu ține cu NATO, e bună și Rusia!", a continuat gazetarul povestirea.

„Dar m-a mințit. M-a mințit de trei ori, asta e una dintre ele. M-a mințit fără să clipească, pe această temă. Asta e cu dl. Iliescu", a încheiat, în chip de concluzie, Cristian Tudor Popescu.

Ptiu Drace! Se spune ca această caricatură de om a fost Șeful unui Serviciu Secret!

Ce este Ayahuasca (DTM), substanţa din cauza căreia a fost arestat fostul şef DIPI: 'Cel mai puternic drog'

Fostul şef al DIPI (Direcţia de informaţii şi protecţie internă a Ministerului Afacerilor Interne) Gelu Oltean a fost arestat preventiv într-un dosar de trafic de droguri, alături de concubina sa şi un cetăţean britanic.

Gelu Olteanu ar fi organizat într-o casă din judeţul Dâmboviţa reuniuni de consum de droguri, inclusiv DMT, un drog puternic halucinogen şi considerat de mare risc, fiecare persoană participantă plătind în jur de 500 de euro. La aceste reuniuni de consum de droguri ar fi participat uneori şi zeci de persoane.

DMT este o substanţă psihoactivă endogenă care produce puternice halucinaţii vizuale. Amestecul shamanic Ayahuasca, folosit în anumite triburi amerindiene din Amazon şi nu numai, are ca substanţă de bază DMT-ul.

• CITEȘTE ȘI: Remedii pentru tensiunea prea mare: Trei băuturi preparate în casă, care te feresc de medic

Ayahuasca este un amestec de ierburi, folosit în trecut în scopuri religioase și șamanice în bazinul amazonian, cu toate că cercetările arată că a fost utilizat prima dată în secolul al XIX-lea. Potrivit rhrn.ro, Ayahuasca, cunoscut, în funcție de contextul cultural și sub denumirile de Caapi, Natema, Mihi, Yage, Santo Daime, sau La Purga face parte din familia Quechua, termen ce se traduce prin „spiritul viței de vie”. Ayahuasca este un amestec de mai multe plante ce se realizează prin fierbere la foc mic, pentru a obține o substanță concentrată ce se bea ulterior. Se prepară în modalități variate în funcție de cultură, dar întotdeauna conține Banisteriopsiscaapi și o plantă ce are în componență dimethyltryptamină (DMT), de obicei Psychotria viridis.

În general este consumată sub supravegherea unui șaman ce folosește și descântece, într-un mediu slab luminat, combinație ce produce câteva ore de halucinații profunde. Toate aceste elemente induc ideea că se poate comunica cu lumea spiritelor și se poate atinge vindecarea fizică, psihică și spirituală.

În urma consumului de ayahuasca pot surveni sentimente intense de frică, greață și chiar viziuni despre moarte. Toate acestea fac ca planta să fie folosită, de obicei, numai în scopuri ritualice sau terapeutice.

N,N-dimetiltriptamina sau DMT este un compus derivat triptaminei, o substanţă psihedelică ilegală, care se găseşte în cel puţin 60 de specii de plante din întreaga lume. În documentarul DMT: The Spirit Molecule (2000), Rick Strassman cataloghează drogul drept prima substanţă psihedelică endogenă”, iar într-un interviu din 2011, el afirmă că DMT „un produs aparent necesar pentru funcţionarea normală a creierului uman”. Terence McKenna, „a popularizat DMT-ul mai tare ca oricine prin seminarii, cărţi, interviuri şi înregistrări, până la nivelul fără precedent din ziua de azi,” spunea Strassman în 2000. În seminarul său din 1994, Rap Dancing Into the Third Millennium, McKenna descria DMT-ul ca „cel mai puternic halucinogen cunoscut omului şi ştiinţei” şi „cel mai răspândit halucinogen din întreaga natură.” El se întreba de ce teologia nu a integrat DMT-ul ca „dovada principală a prezenţei lumii de dincolo în cea umană”, notează vice.com.

Tot vice.com relatează experienţa unei persoane care s-a drogat cu această substanţă: "Mi-am petrecut noaptea de sâmbătă rostogolindu-mă pe podeaua unui apartament din cartierul Prenzlauer Berg din Berlin. Când nu mă rostogoleam, eram în baie și-mi băgam degetele pe gât sau pe veceu și mă căcam. Am plâns ca o mamă la nuntă. Am lovit aerul cu picioarele ca un cățeluș în somn și am dat din mâini ca un petrecăreț la ultima petrecere a verii.

Am făcut o mie de drumuri de pe podea la baie și invers. Mi s-a părut că a durat trei zile, dar de fapt, când am reușit în sfârșit să merg pe balcon și să fumez o țigară, am realizat că trecuseră abia patru ore. Ayahuasca, yagé, vinul adevărului, madre sau cum i s-o mai spune, e cel mai puternic drog pe care l-am încercat și mi-a oferit cea mai intensă experiență pe care am avut-o vreodată."

• Citește și: Nu ai idei de cadouri pentru Crăciun? Tradiția islandeză care te scoate din impas .

Practici curente în Ministerul de Interne

Cum primesc anual mii de funcţionari din Ministerul de Interne pensii de poliţişti

În fiecare an, cel puţin 1.000 de poliţişti, care toată viaţa au făcut muncă de birou, trec în rezervă cu pensii umflate artificial, printr-o manevră birocratică. Este vorba de cei cu pile la şefii de inspectorate. În ultimele şase luni de serviciu, aceştia sunt mutaţi pe hârtie la munca operativă,  care le oferă sporuri, ce se regăsesc ulterior într-o pensie mai mare. Practica a fost semnalată de poliţistul braşovean Marian Godină pe blogul lui şi confirmată de sindicaliştii din poliţie. „După o carieră de poliţist-şofer, plimbător de hârtii şi prin alte locuri călduţe, s-a trezit un nene că vrea să iasă la pensie. Dar ieşind la pensie de pe un astfel de post, pensioara ar fi fost una mai mică decât dacă ar fi lucrat undeva în stradă sau în condiţii mai grele, dacă ar fi avut omul ore de noapte, weekenduri lucrate şi plătite, sporuri etc. Astfel i-ar fi crescut salariul şi implicit pensia.

 

Aşa că, băieţii deştepţi s-au gândit să-l ajute şi, înainte cu câteva luni, să-i găsească omului un loc de muncă care să includă sporuri, ore de noapte şi de weekend. Şi au ajuns ei la concluzia că omul ar fi numai bun de SAS. Da, ştiu, e amuzant, dar în acelaşi timp trist de adevărat. Vă daţi seama cât de apt pentru Serviciul de Acţiuni Speciale e un om ajuns la vârsta pensionării? Şi ca să nu-l pună pe om în postura de a merge la vreo descindere şi să rămână atârnat cu nădragii în vreun gard, l-au «ascuns» la Compartimentul Pirotehnic. Acolo, cu bombe, explozibili etc. Acolo unde băieţii ăia au poate câteva zeci de cursuri în care au învăţat ce să facă în cazul unui atentat cu bombă", atrage atenţia Godină pe blogul său.

 

Cosmin Andreica, liderul sindicatului Europol, susţine că această practică a prins un caracter de fenomen la nivelul întregii ţări. 

 

„

Este o metodă prin care, pe ultima sută de metri, în ultimele luni de serviciu, este crescută serios pensia unor lucrători de poliţie. Este vorba de oameni care au pile la şeful inspectoratului sau care beneficiază de intervenţia unui om politic de prin judeţ. Până la apropierea vârstei de pensionare ei au avut posturi călduţe, de birou. Dar pentru a creşte baza de calcul a pensiei ei sunt trecuţi, pe hârtie, la munca operativă. Mai mult, formal, sunt pontaţi că au lucrat sâmbăta şi duminica cu toate că nimeni nu-i vede la faţă atunci prin inspectorate. Din acest motiv beneficiază, însă, de sporuri pentru respectivele zile lucrate, adică de o creştere a indemnizaţiei de 75 la sută. Aşa se ajunge că, nu de puţine ori, pe hârtie, aceşti oameni lucrează 30 de zile din 30 cu toate că în zilele de weekend, repet, nimeni nu îi vede la inspectorat. Apoi ei figurează, tot pe hârtie, evident, că au lucrat mai tot timpul de noapte şi mai primesc o creştere de leafă de 25 la sută. În fine, respectivii poliţişti, mai beneficiază de un spor important de salariu, care, procentual, se va vedea şi în pensie imediat după trecerea în rezervă. Este vorba de «Salariul de lucrări de excepţie», un spor care este, practic, dictat de şeful de inspectorat,  iar atribuirea acestuia nu poate fi contestată de nimeni. Acest spor mai aduce o creştere salarială de până la 50 la sută

", spune Cosmin Andreica.

 

Sindicalistul susţine că această metodă de creştere artificială a pensiei a intrat în cotidian în urmă cu zece ani. „Sunt cam 20 de indivizi în fiecare inspectorat care beneficiază de astfel de «proptele», în fiecare an. Nu de puţine ori printre ei o putem întâlni şi pe secretara şefului de inspectorat sau pe şefa popotei. Mai mult, uneori, fenomenul se regăseşte şi în aparatul central. Irina Alexe, de exemplu, fost secretar general al Ministerului Afacerilor Interne, a figurat şi ea, înainte de pensionare, cu zilele de sâmbătă şi duminică lucrate. În plus, în perioada respectivă, în documente ea a fost trecută că ar fi lucrat de noapte. Nu în ultimul rând, a beneficiat şi de «Salariul de lucrări de excepţie». Totul a avut ca urmare o pensie mai mare, în final", a precizat Cosmin Andreica, liderul sindicatului Europol. 

 

Chiar dacă astfel de transferuri în pragul pensionării nu sunt investigate de autorităţile competente, iar mecanismul exact prin care unii angajaţi reuşesc să obţină aceste beneficii nu este elucidat, suspiciunile de mită ori de favorizări nejustificate sunt mai mult decât întemeiate.

 

„

Este evident că prin anumite manevre semi-legale sau chiar făţiş ilegale nişte oameni încearcă să-şi îmbunătăţească salariul pentru a le creşte pensia – asta în condiţiile în care, oricum, pensia vine la mulţi dintre ei mult mai devreme decât ar trebui.

Sigur, se poate întâmpla să fie şi o promovare reală, pe merite, dar într-o instituţie normală şi sănătoasă nimeni nu e promovat înaintea pensionării pentru că o astfel de decizie nu prea mai are sens. Poate cu excepţia cazului armatei, când eşti trecut în rezervă cu un grad mai mare, simbolic, dar nu te promovează înainte cu şase luni înainte de a te pensiona. E clar că sunt formule utilizate cu un singur scop: creşterea pensiei", a observat sociologul Alfred Bulai. 

 

Dincolo de stimulente create pentru apariţia unor astfel de situaţii de modul în care sunt calculate pensiile speciale, la mijloc este vorba de o formă imposibil de ignorat de corupţie, mai observă Bulai. „Un şef al instituţiei nu decide transferul din mărinimie. Asta pentru că din punct de vedere managerial nu are niciun sens un astfel de transfer– să mut pe cineva în pragul pensiei, să-l avansez, e stupid. Se face, deci, din alte raţiuni, nu manageriale. Iar în aceste condiţii sunt suspiciuni de fraudă – cineva foloseşte un tertip pentru a avea tot restul vieţii o pensie mai mare, bănuiesc că e chiar o miză serioasă", a adăugat sociologul. 

 

Având în vedere datele prezentate de Cosmin Andreica, un calcul simplu ne arată că, în fiecare an, fiind trecuţi pe hârtie la munca operativă pe ultima sută de metri, în jur de 1.000 de poliţişti ies pe nedrept în rezervă cu pensii mai mari, după ce 25 de ani au ocupat funcţii călduţe de birou. Asta pentru că legea prevede că poliţiştii primesc o pensie a cărei valoare este de 85 la sută din media ultimelor 6 salarii încasate. Astfel, spun experţii, nu de puţine ori, respectivii piloşi au după trecerea în rezervă pensii mai mari decât salariile pe care le primeau atunci când făceau banala, dar lejera muncă de birou. Totul în urma unei manevre care poate avea şi unele consecinţe penale. 

 

Subiectul pensiilor speciale ale poliţiştilor a revenit în atenţia publică săptămână trecută, după apariţia unei propuneri de modificare legislativă prin care poliţiştii devin singurii angajaţi ai Ministerului Afacerilor Interne care vor dispărea de pe lista celor care beneficiază de pensii speciale. Angajaţii din penitenciare ar urma să piardă şi ei, alături de poliţişti, aceste beneficii, jandarmii, pompierii, ofiţerii SRI şi SPP rămânând în continuare pe lista beneficiarilor.

 Adevărul.ro 

Prostitutio in integrum!

Prostitutio in integrum! S-a dus totul pe apa sâmbetei! Corectitudine, disciplină militară, patriotism, dragoste de țară, de meseria pe care o faci etc.

Fostul şef al „Doi şi-un sfert“ Gelu Oltean, reţinut pentru trafic de droguri 15 decembrie 2019, 19:34

de George-Andrei Cristescu

Gelu Oltean, fost şef al al Serviciului secret al Ministerului de Interne (DGIPI), a fost reţinut sâmbătă de procurorii DIICOT Braşov pentru trafic de droguri, au declarat pentru G4Media surse judiciare. 

ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Cum a ajuns agent de Poliţie un traficant de droguri. Cultiva canabis ... VIDEO 

Flagrant DIICOT: un bărbat a fost reţinut când încerca să vândă ... Un băieţel de cinci ani s-a dus cu cocaină la grădiniţă: „Mă face să m... Acuzaţiile au legătură cu activitatea lui Gelu Oltean în cadrul clinicii de wellness Youness Clinic de lângă Bucureşti, unde pacienţilor li s-ar fi dat spre consum o substanţă considerată drog, sub pretextul unor aşa-zise tratamente. În acelaşi caz au mai fost reţinuţi Vanessa Youness, fondatoarea clinicii şi partenera de viaţă a lui Oltean, şi „şamanul“ clinicii, un cetăţean englez, Thomas Lishman, potrivit G4Media.    De altfel, Gelu Oltean vorbea într-un interviu din 25 februarie 2019 despre această substanţă, numită ”Ayahuasca”, despre care susţinea că ”este un tratament de purificare a sufletului, a minţii şi a corpului, care schimbă pe oricine, nu doar pe mine. Dar, într-adevăr, nu oricine are curajul să treacă prin asta”.   Procurorii DIICOT au cerut deja judecătorilor de la Tribunalul Braşov arest preventiv pentru Oltean.  

Citeste mai mult: /adevarul.ro/news/eveniment/fostul-sef-doi-si-un-sfert-gelu-oltean-retinut-trafic-droguri-1_5df66bee5163ec42710cbdd6/index.html

Limba străină

Din Republica. ro:

De-ale comunicării… Poți trăi și fără cunoașterea unei limbi străine, dar cu ea poți trăi mai bine

Foto Guliver/Getty Images

Într-o călătorie lungă pleci cu două valize, de obicei, una mai mare decât cealaltă. Una principală, cu lucruri de bază și cealaltă secundară, cu lucruri necesare, dar, de care, la o adică, te poți lipsi. Dacă viața noastră ar fi acea călătorie, am pune (nu?) limba nativă în valiza mare și limba străină în valiza mică, cea de accesorii. Poți trăi și fără cunoașterea unei limbi străine, dar cu ea poți trăi mai bine. Metaforic vizual, limba străină este ca o bijuterie pe o vestimentație. Bijuteria fără vestimentație este o frivolitate, iar vestimentația fără bijuterie lipsește personalitatea de harul afirmării sale.

Mai explicit, ar fi cam așa…

Ajunsesem destul de devreme în mica peninsulă Valletta, astfel încât, pe la 10 dimineața intram în holul hotelului, nu era aproape nimeni, decât o doamnă între două vârste, îmbrăcată „casual", pe tonuri pastelate, în armonie cu atmosfera solară malteză care-și răsfrângea culorile proaspete în aerul brizat de mare. Cu o notă subtilă de eleganță în machiaj și coafură, drăguța doamnă conversa cu recepționerul, majordomul tradițional britanic, evadat în realitate dintr-o ecranizare reușită a romanelor lui Jules Verne.

Ce-ar fi trebuit să fie o simplă conversație „de check-in", se dovedea a fi un șir de explicații poticnit, însoțit de gesturi largi și reluări de explicații în care frânturi din limba spaniolă mi-au ajuns la ureche în timp ce așteptam la o distanță decentă în spate. Doamna nu știa „o boabă" de engleză, iar recepționerul nu dădea semne că ar înțelege spaniola ei. Pentru că, din motive pragmatice voiam să-mi iau cât mai repede camera-n primire și pentru că preferam imaginea șarmantă feminină în locul uneia de ființă neajutorată, m-am băgat și eu în discuție, încercând să economisesc timpul tuturora. 

În următoarele zile ne-am împrietenit și doamna respectivă s-a dovedit a fi un cunoscut medic, avocat și militant pentru drepturile femeilor din El Salvador. Și, în particular, o companie deosebit de plăcută, pasionată de istoria mai puțin spusă a oamenilor obișnuiți, ceea ce nu se putea descoperi decât cunoscătorilor de limba spaniolă, frumoasa limba nativă a doamnei. În cele trei zile cât am stat în peninsulă am dus discuții pe teme variate, de la situația socio-politică a țării sale și premisele care au condus la aceasta, manifestările pentru drepturile femeilor la scară globală, până la culesul și calitatea cafelei sud-americane.

Acum, continuăm corespondența de la distanță și, cum era de ghicit, în avantaj reciproc, ea în engleză, eu în spaniolă.

Comunicarea ne înconjoară precum moda, nu o putem trece cu vederea atât timp cât ea mijlocește interacțiunea și conviețuirea cu semenii. Dar, ca orice modă, are și excentricități, fie că folosim limba nativă sau alta, dobândită mai târziu. 

Când te gândești că un curs de comunicare ți-ar prinde bine, se naște firesc întrebarea: la ce, mai exact? Ai nevoie de o dicție mai clară, de potrivirea tonalității în adresare, de adaptare a volumului? De modelarea limbajului corporal sau mai simplu cum să te exprimi firesc, potrivit caracterului tău, fără a copia clișee „la modă"? Sau ai vrea să deprinzi spiritul actoricesc, centrat pe efectul de scenă în a capta audiența și mai puțin pe veridicitatea mesajului?

Dacă te interesează construcția conținutului împreună cu nuanța de limbaj diplomatic sau meandrele negocierii, va trebui să cauți mai mult. Cursurile care-și propun acest lucru sunt prea puțin vizibile. În majoritatea lor, ele apar ca un „entertainment intelectual", un repaus activ și util. Participantul resimte o stare de bine dată de satisfacția lucrului împlinit prin exerciții practice ușoare și prin acea senzație de a deține cunoștințe „mai altfel". Încrederea în sine crește.

Mai putem conta și pe participările la conferințele pe variații ale temei „leadership și buna comunicare" sau la seminarele despre dezvoltarea personală sau „public speaking", etc. După ce prețul te-a cucerit prin „măreția" lui precum și impresionat de fluența cu care ți s-a vorbit cam două ore, realizezi că ti s-a dăruit o demonstrație de comunicare în engleză, „face-to-face", mai mult sau mai puțin „întruchiparea" fidelă a tuturor recomandărilor de la cursuri. Din acel discurs bogat cu detalii divagante și ramificații umoristice pentru a crea familiaritate cu audiența, ideea principală (dacă este vreuna) o poți exprima într-o frază, în cinci secunde cel mult. Pentru o fire mai titrată, cu imaginație, să spunem trei minute, dacă vreun curios te-ar asculta, dar, în nici un caz, două ore. Deseori această demonstrație de „storrytelling" (termen exagerat de vehiculat și atribuit oricărei povestiri cu un vocabular puțin „dincolo de uzanța cotidiană") apare ca un cadou în ambalaj strălucitor, promițător în descoperirea lui, dar dezamăgitor în conținut. 

În cazul discursului de scenă strălucitor, indiferent de domeniul abordat, inferența logică a unui mesaj concis este deseori estompată de acorduri erudit piperate cu buzzword-uri și termeni de argou ce dau culoare și relaxează audiența, dar, în efect paralel, diluează și seriozitatea ideii. Se induce confuzie sau plictiseală în rândul publicului, prin reformulări mai degrabă menite „să scoată la aer" bogăția lexicului vorbitorului. Dacă pronunțăm cuvinte nu înseamnă neapărat că enunțăm idei. Cei care îndrăznesc să ceară lămuriri se lasă păgubași, de teama de a nu fi luați sub reflector. Nu doresc să pară că n-ar fi înțeles. Dacă te afli printre cei câțiva insistenți, care încă cer lămuriri, ești invitat de o manieră diplomat explicită să renunți. Sigur formularea vă este familiară: I hope I answered your question. I’ll be pleased to continue the conversation with you during the break.

În ultimii doi-trei ani, tendința societății românești pe acest segment este de a fi mai selectivă în privința „coach-urilor" invitați, care au talentul de a transmite dincolo de tonul și melodia cuvintelor un mesaj clar, născut din experiența faptică, care poate fi util oricărui individ.

Acest fenomen interesant de a nu identifica mesajul din cauza ambalajului comunicațional prea baroc, nu este îngrădit de granițele uzanței vreunei limbi. Într-un interval de aproape un deceniu, la întâlnirile de lucru în cadrul inițiativelor europene, nativii vorbitori de limbi latine (cu precădere francezi, italieni, portughezi) își arătau accentul. În prezent, la mulți dintre aceștia, accentul limbii native este aproape insesizabil. Nu vorbesc de cei din statele nord-europene și nici de Malta sau Cipru, bine cunoscute ex-colonii engleze; îi preferam pe „latinii noștri" sau pe vecinii est-europeni când intervenția lor în discuții, mai poticnită, în ciuda unei fluențe nereușite de limba engleză, se construia din explicații fragmentate și, în cele din urmă, era clară și aliniată la cerințele dialogului. Acum, intervențiile sunt piperate, poate deranjant de mult, cu expresii colocviale, în trei fraze alambicate în loc de una simplă. Din păcate, acest exces de etalare lingvistică nu conferă mesajului mai multă consistență sau detalii lămuritoare. Si totuși, el câștigă priză la public. Sonoritatea cuvintelor și metalimbajul primează, în detrimentul informației utile. 

Să mă înțelegeți mai bine…

De multe ori la o discuție de masă rotundă, unde sunt așteptate intervenții constructive, audiența este captată nu (cum ar fi de așteptat) atât de logica argumentării, cât de frumusețea ordonării cuvintelor; mai mult, repetiția unei singure idei în diferite aranjamente lingvistice pe o intonație intenționat convingătoare distinge discursul unui nativ englez de celelalte. Acolo unde o singură frază poate fi răspunsul așteptat, o formulare nativ-englezească care-ți gâdilă frumos auzul cu accente “Downton Abbey", îi face până și pe cei mai nerăbdători să treacă cu vederea lipsa contribuției constructive. În schimb, dacă un non-nativ exprimă un punct de vedere cu un argument bine conturat, prin cuvinte potrivite, dar sărace în sonoritate și ieșite din „bilboard-ul" modernismului, mult mai puțini parteneri de dialog schițează vreun semn de captare a mesajului. Se întâmplă ca, deseori, mozaicul cuvintelor goale să supună argumentul logic al cuvintelor potrivite!

Fenomenul contagios al discursului golit de conținut, practicat și în sfera academică, cu precădere de generațiile tinere, a fost amintit cu îngrijorare de Gabriel Liiceanu în dialogul „Dereglări ale lumii contemporane" cu Andrei Pleșu, la începutul acestui an, în cadrul conferinței fundației Humanitas, „Despre lumea în care trăim“. Mai rar așa conversație autentică, antrenantă, amuzantă și ușor de urmărit!

Comunicarea, prin definiție, este un dialog care conduce la o schimbare de atitudine. Nu este suficient să trimiți un mesaj în eter. Trebuie să fii dispus să primești și să reacționezi și să-ți formezi instrumentele adecvate. Prin urmare, vorbim de acțiune și reacție în care ideile și opiniile se reflectă transformate, la fiecare luare de cuvânt.

„Comunicarea este ca un vals", spunea un trainer român în ale comunicării. Este măsura empatiei pe care o putem dezvolta și, de ce nu, în ultimă instanță, demonstrația asertivității, față de interlocutor, față de publicul care ne ascultă. 

Cât putem fi de concilianți cu acest bozgor naționalist care face pipi pe noi?

Dacă nu ştiaţi încă, aflaţi acum că totul în Revoluţia Română a început cu ungurii

Este menit să atragă atenţia asupra discursului pe care prim-ministrul Viktor Orban urmează să-l ţină în faţa mulţimii convocate la un eveniment organizat de Consiliul naţional al maghiarilor din Transilvania cu ocazia comemorării a 30 de ani de la Revoluţia Română “care a pus capăt catastrofalei dictaturi de 24 de ani a lui Nicolae Ceauşescu".

Textul nu este deloc o comemorare sau o cinstire a eroilor Revoluţiei Române şi trece rapid peste valoarea naţională românească pentru a rupe lumea comunistă şi a deschide drumurile parcurse mai apoi cu atâtea sacrificii înspre Uniunea Europeană şi NATO, organizaţiile lumii libere din care avem onoarea să facem parte împreună cu Ungaria. Tocmai pentru că acest drum nu a fost simplu nici pentru Ungaria, nici pentru România, tocmai pentru că am plecat împreună, vecini cum suntem, înspre orizonturile unei alte lumi şi dorind să împărtăşim alte experienţe.

Nu, textul acesta – vă rog să-l citiţi în linişte – vorbeşte despre aportul esenţial al unui singur personaj, pastorul Laszlo Tokes, “un om care nu era numai unul dintre cei mai aspri critici al comunismului, ci era şi preot şi – asta făcându-l o ţintă perfectă a regimului – un etnic maghiar". În jurul său, la Temesvar (Timişoara) – precizarea asta e făcută de două ori, ca să se înţeleagă despre ce oraş e vorba – comunitatea maghiară a făcut scut şi “lor li s-au adăugat rapid românii din oraşul multi-etnic Temesvar (Timişoara), fără să mai ţină seama de ce naţionalitate era preotul respectiv. Le era de ajuns să audă: “Securitatea vrea să ne ia preotul". Restul este istorie".

Mai pe scurt şi foarte concentrat, în două rânduri, avem sinteza  începutului Revoluţiei şi, în consecinţă. “tot restul e este istorie". Şi mai în rezumat, concluzia foarte rapidă pentru informare este că, pe fond, Revoluţia Română a început prin curajul şi capacitatea de revoltă a membrilor comunităţii maghiare. Iar eroul-simbolic este pastorul Tokes.

Ştiu foarte bine că pentru dvs. informaţia asta nu are niciun fel de valoare şi că, dimpotrivă, poate provoca ceva reacţii mai puţin conforme cu spiritul acestor zile de sărbătoare. Ceea ce (aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată până acum) vă face să ignoraţi valoarea excelentei operaţiuni de propagandă la care asistaţi. Procedeul este simplu, clasic şi înscris la loc de cinste în manuale de propagandă activă: se ia un personaj, este ridicat la rang de erou, este transformat în simbol colectiv care urmează în foarte scurt timp să aibă o imagine într-atât de puternică prin legitimările de care a avut parte pe plan naţional şi internaţional, încât devine curând el însuşi sursă de legitimare a oricărei informaţii legate de evenimentul respectiv.

Pe scurt (aveţi proba profesionist realizată şi în acest text), declaraţia că Laszlo Tokes împreună cu comunitatea maghiară din care face pare a fost motorul care a demarat Revoluţia înseamnă, logic, pentru orice auditoriu extern, că Revoluţia România nu numai că nu putea porni altfel, ci că se datorează diligenţelor excepţionale ale unui personaj trimis de pronia cerească pentru a ajuta cumva restul populaţiei, pe românii pe care a reuşit să-i salveze din întunericul opresiunii.

Pe cale de consecinţă, orice ar spune acest om despre România trebuie şi va trebui creditat la modul absolut, ca sursă primară de informaţii. O informaţie sau alta, un îndemn, o solicitare venite din partea sa pot deveni credibile, trebuie ascultate cu maximă atenţie, tocmai pentru că nici măcar cu omul Laszlo Tokes nu se mai vorbeşte, ci cu eroul Revoluţiei Române, laureatul, premiatul şi recunoscutul prin mari distuncţii internaţionale (sursa Wikipedia):

• Premiul Berzsényi (Ungaria, 1989)
• Premiul Bethlen Gábor (Ungaria, 1990)
• Nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace (1990)
• Premiul Roosevelt (Olanda, 1990)
• Doctor Honoris Causa al Regent University (Virginia Beach, USA, 1990)
• Doctor Honoris Causa al Academiei Teologice Reformate din Debreţin (Ungaria, 1990)
• Doctor Honoris Causa al Universităţii Hope College (Holland, Michigan, USA, 1991)
• Premiul Geuzenpenning (Olanda, 1991)
• Membru al Senatului de Onoare European (1992)
• Membru al Ordinului Cavalerilor Ioaniţi (1993)
• Premiul Pro Fide (Finlanda, 1993)
• Premiul Bocskay (Ungaria, 1995)
• Distincţia Moştenirea Maghiară (Ungaria, 1996)
• Premiul pentu Minorităţi al Centrului CIEMEN din Catalonia (Barcelona, Spania, 1996)
• Marele Premiu Leopold Kunschak (Austria, 1998)
• Premiul Fidelitate (Ungaria, 1999)
• Marea Cruce a Ordinului Republicii Ungare
• Cetăţean de onoare al oraşelor Sárospatak (Ungaria), Odorheiu Secuiesc (România), al comunei Sic (România), precum şi al sectoarelor V. şi XI. din Budapesta (Ungaria)

Ordinul Naţional Steaua României (17 decembrie 2009), restras definitiv în 2016

Nu mi-e ciudă decât că, în tribuna simbolică, România, în aceşti 30 de ani trecuţi de la Revoluţie, nu are pe nimeni să se constituie, în oglindă, ca o sursă de credibilitate românească. Drept care, să ascultăm azi cu atenţie discursul domnului premier Viktor Orban.

Pe cine am susținut aproape 30 de ani!

Tehnocrat a postat în site-ul Huhurez. com. Cât adevăr! Partidul parașutiștilor, PNL, dă cu tifla unui popor întreg :

"Am "rezolvat-o" și pe asta cu pensia cumulată cu salariul... Fostul meu coleg și prieten de la Adevărul, Vali Ivan a explicat-o cel mai bine in caricatura de mai jos! Va fi interzisă povestea asta pentru "toată lumea" mai puțin pentru JUDECĂTORII CCR și ALEȘII de toate felurile!

Deci aceste două categorii sunt peste popor. Judecătorul Curtii Constituționale e ăla care își dă cu părerea despre toate legile țării. Și le validează ori ba, după cum îl taie burta. Carevasăzică ăla poate lua 30.000 de Ron pensie cu o mână și vreo 25.000 de lei salariu cu cealaltă. Că doar mănâncă cu 2 guri magistrații...

Bomboana pe coliva legii inițiate de ministrul Muncii vine la final. Nici aleșii locali sau naționali nu vor avea problema înhățatului banilor din toate părțile. Violeta Alexandru explica vineri că o decizie a CCR ar face imposibilă această restricție la aleși.

Poate așa o fi, însă mizerie mai mare nu mi-a fost dat să văd! De ce trebuie sa fie "ăștia" mai cu moț decât noi poporul?! De ce trebuie sa îi hrănim noi, financiar, din toate părțile?! Care e problema dacă vor rămâne și ei cu un singur venit -oricum baban- pe perioada cât ne conduc?!

La final nu pot fi decât sceptic! Proiectul marii legi a cumulului pensie/salariu a pornit cu stângul. Aștept cu interes să văd și alte excepții și nuanțări ale poveștii, în așa fel încât la final să li se interzică doar oamenilor de rând, în vreme ce semizeii care sunt bine înfipți prin societate sa ne râdă în nas..."

O țară jefuită

https://www.facebook.com/100007658684539/posts/2453298694935396/

Vor cădea capete de ciumăfaie, politruci, gargaragii cu trese pe umăr.

Marcel Vela: Voi propune premierului schimbarea unor șefi ai Jandarmeriei / "Anumiți conducători din Jandarmerie au fost în relații directe cu politicieni"

Ministrul Afacerilor Interne, Marcel Vela, a declarat, joi seara, la Digi 24, că va propune premierului schimbarea anumitor șefi din Jandarmerie, după ce a citit raportul desecretizat al protestului Diasporei, din 10 august 2018.

• A fost o pregătire minuțioasa a intervenției, astfel încât să se creeze o stare de conflict. Democrația a avut de suferit în România.
  
• După o asemenea intervenție se pune problema dacă oamenii pot fi liberi să își exprime părerile fără să fie gazați, bătuți. (...)
  
• Jandarmii care au aruncat gaze lacrimonegene nu aveau măști la ei, situația fiind și pentru ei neplăcută, disperată. Când ești într-o situație de adrenalină maximă, gândești emoțional.
  
• În ziua de 10 și 11 august, anumiți conducători din Jandarmerie au fost în relații directe cu politicieni, sfătuindu-se, corectându-se, inițiindu-se unele decizii, decizii care au dus la o complicitate politico-administrativă."
• Au tras de timp până în ultima secundă a meciului. Dacă ar fi desecretizat imediat poate aș fi crezut că nu au nimic de ascuns. Ușurarea mea e că oamenii au ceva pe suflet și măsurile vor fi pe dimensiunea faptelor lor.
• Este evident ca nu mai am încredere (în anumiți șefi ai Jandarmeriei - n.red.). Voi propune premierului schimbarea unor șefi ai Jandarmeriei", a mai spus sursa menționată.

Ministrul de Interne Marcel Vela a cerut în urmă cu câteva săptămâni, conducerii Jandarmeriei Române, ca unităţile care au clasificat convorbirile prin sistemul radio de la protestul 10 august 2018 să le declasifice, iar volumul de comunicaţii din acea noapte a fost transmis procurorilor, potrivit Mediafax. Raportul 10 august al MAI este deja desecretizat și se află la dosarul de la DIICOT.

Despre posibilitatea demiterii lui Arafat:

• Mi-e foarte greu să răspund (dacă îl va demite - n.red.) pentru că în ultima perioadă s-au întâmplat lucruri care m-au dezamagit. De la comandamentele la care am participat se știa că la MAI nu am avut de la cine să preiau mandatul, în sensul că trebuie să semnez un proces de semnare primire mandat. Ca să respect legea, trebuie să fac un audit, ca să facă o demarcare între ce a făcut PSD și ce a făcut PNL.
  
• Am făcut prima dată la Jandarmierie și s-a constat că se suprapun unele sarcini. Sunt funcții și oameni care se suprapun. (...) La IGSU încă nu s-a făcut acest audit