Despre ruși ca popor, vină comună și izbăvire
Văd cu groază ce pot face rușii. Și, din ce în ce mai mult, adun argumente cum că nu trebuie să îl disociem pe Putin de poporul lui. Toți sunt la fel. Din păcate, în cazul lor mă văd obligat să generalizez.
Ce fel de om poți fi tu, chiar și soldat, să tragi cu tunul într-un om de pe stradă? Să îl pui să ridice mâinile și apoi să îl mitraliezi? Să împuști oamenii care stau la coadă la pâine ori să apeși pe butonul care trimite o bombă într-un spital? Te absolvă de vină ordinul primit? Nu cred, cu atât mai mult cu cât crimele amintite mai sus, mai mult ca sigur, nu s-au petrecut la ordinul cuiva, ci au fost pure porniri animalice. Asta mă determină să întreb, de fapt, ce fel de ne-om ești?
Am citit acum vreo 15 ani un studiu de psihologie în care se spunea argumentat că un război se câștigă cu oameni care care au „gena" crimei în comportamentul lor, ba, mai mult, că eroii sunt dintre cei mai mari psihopați, cei mai mari bolnavi psihici, fie că ucid mulți inamici, exacerbând și satisfăcând astfel instinctul criminal, fie jertfindu-se, acceptând așadar suicidul.
Asta, în condițiile în care, în mod normal, omul e făcut să se protejeze, să protejeze viața, să perpetueze viața, deci, în cazul eroilor și al soldaților, contrazicându-și menirea biologică în sine, nu doar umană. Și atunci, ce fel de ființe sunt astea?
Cât privește poporul, cum se poate ca el să susțină agresiunea? Pentru că, să nu vină cineva să îmi spună că rușii nu știu de fapt ce se întâmplă în Ucraina. Ba, știu. E ca în al doilea război mondial, când germanii de lângă lagăre vedeau fumul de la crematorii dar se prefăceau că nu știu ce se întâmplă după gardurile de sârmă ghimpată.
Iată, așadar, cum un popor, poporul rus, nu poate fi salvat de cultura sa, oricât de "mare" ar fi ea, deși, dacă am adus aminte de cultură, trebuie neapărat adusă o precizare, pentru că sunt unii care scuză voalat crimele Rusiei de acum prin faptul că această țară are o cultură uriașă, Ucraina una minoră, iar Bielorusia aproape că nu are niciun fel de cultură, în afară de ceva folclor.
Dar, această judecată este greșită fundamental, pentru că unul dintre principiile de bază ale multiculturalității spune că "Nu există culturi importante și culturi neimportante, toate sunt la fel". Și așa este.
Un popor poate avea o cultură mai bogată decât altul, dar, cu toată bogăția ei, nu poate fi mai importantă decât eventuala unică legendă a unui trib din pădurile amazoniene, pentru că și pentru un popor și pentru altul, fiecare cultură în parte are aceeași valoare.
Mai mult: Dacă cineva ar acuza că acest principiu vine de la globaliștii neocomuniști, să afle că, de fapt, ideea vine din Estetica lui Hegel. Ba, chiar mai mult! Ideea vine direct de la Iisus, acela care, prin deschiderea porților vieții veșnice către oricine se leapădă de păcat, prin pocăință, pune semnul egal între toți oamenii pământului!
De aici, ca o concluzie de etapă, putem spune că a accepta multiculturalitatea, adică, valoarea egală a celui din fața ta, este un gest creștinesc, pe când naționalismul (care nu trebuie confundat cu patriotismul!), este de natură potențial criminală. Pe această logică a naționalismului criminal se bazează întreaga istorie a poporului rus și de aceea, personal, cred că rușii sunt un popor marcat de crimă. O dovedesc chiar acum, chiar în zilele astea, chiar în orele, minutele și secundele astea.
De aici și uriașa dilemă: Să îl accept pe rus ca egal al meu sau nu? Dacă îl accept, înseamnă că îl iert. Așa e creștinește. Dar ca să îl iert, trebuie să își ispășească pedeapsa, prin pocăință. Și tot creștinesc e și lucrul ăsta, ca rușii să fie pedepsiți. E în dialectica izbăvirii, cum ar spune marxistul (sic!).
Articol din Cotidianul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu