duminică, 22 mai 2022
sâmbătă, 21 mai 2022
La ceasurile dimineții. Simfonia florilor. Poienarii Rali.
Agricultura și neștiință
Cu ce „stropesc” vecinii mei, țăranii, pomii și culturile și apoi se miră că nu „s-au făcut prunele”
Foto Getty Images
Să produci cantități mari de fructe sau legume fără să folosești pesticide este o misiune grea, aproape imposibilă, de cele mai multe ori. La fel este și în cazul producției zootehnice, unde riști să dai faliment dacă nu administrezi niciun antibiotic.
Dar, în textul ăsta, am ales să vorbesc despre o situație ușor diferită, mai exact desprea realitatea de care m-am lovit în primăvara asta.
Pe la începutul lui mai, mi-am luat în spate vermorelul electric ca să scap de dăunători mica livadă pe care am plantat-o în primăvara asta. Pomii tineri, lipsiți de flori și livada proaspăt cosită mi-au permis utilizarea unui insecticid puternic, știind că nu pun în pericol albinele.
Din păcate, nu la fel gândesc și vecinii mei.
Întors de la livadă, mi-au văzut aparatul și m-au chemat să-i ajut cu stropitul pomilor. Nu pot să-mi refuz vecinii, mai ales atunci când timpul îmi permite să-i ajut.
Primul vecin, la care am intrat, are peste 100 de pomi, iar perii îi erau în plină floare, în timp ce prunii încă nu erau complet scuturați de petale, iar merii în faza de „buton floral".
Cum intru in curte, vecinul se grăbește să scoată „artileria grea": două fungicide și un insecticid sistemic (remanență de 2 săptămâni). Îl întreb dacă insecticidul e selectiv, dacă nu afectează albinele. Răspunsul lui a venit în grabă:
- D-apoi, io nu mai am albine. Hai să-i dăm bice. Îi bună rețeta, mi-a recomandat-o mie un inginer.
Nu cunoșteam produsul, așa că am încercat să citesc de pe ambalaj. Nicăieri nu am găsit nimic referitor la albine, prin urmare, am mers pe mâna lui și ne-am apucat de treabă. De abia seara, ajuns acasă, am intrat pe internet și am aflat că în ziua aia am condamnat la moarte mulțime de albine.
A doua zi mă mai solicită niște vecini, ba să le împrumut „șprițul electric", ba să vin să le stropesc cartofii cu erbicid. Aparatul nu-l împrumut, dar merg și îi ajut.
Fiecare folosește un alt tip de erbicid pentru mica lui cultură de cartofi. Când să preparăm soluțiile, mi-am amintit ce zicea un coleg despre micii producători și despre marfa lor, plină de otravă. Eu obișnuiam să-l contrazic, spunându-i că exagerează. De fapt, cam avea dreptate.
Un nene, pe la vreo 50 de ani, îmi propune o concentrație cu 30 ml/10 l de apă. Citesc de pe flacon, fac un calcul cu „trei simplă" și îi spun că, de fapt, trebuie doar 20 ml/10 l de apă. Răspunsul lui nu m-a mai mirat:
- Doamna de la magazin mi-a zis 25 ml/ 10 l, dar eu îi dau mai tare, să fiu sigur că moare buruiana.
Concluzia a fost următoarea: doamna de la magazin vrea să vândă cât mai mult, de aceea recomandă concentrații mărite. În primul rând, omul cumpără mai mult, pe de altă parte, vânzătoarea vrea să se asigure că erbicidul își va face efectul și că acel client va mai reveni.
Deci, cu 5 ml de la vânzătoare, plus 5 ml de la gospodar, se ajunge la o concentrație a soluției de erbicidat cu 50% mai mare decât cea recomandată de producător.
Alt aspect care m-a intrigat a fost faptul că vecinii ăștia, cărora le-am combătut buruienile din culturile de cartofi, cultivă cartof pentru nevoile familiei, pe suprafețe de câte 300-500 mp.
Termin de stropit cele câteva rânduri de cartofi din grădina unei vecine, după ce trec de două ori pe aceași suprafață (10 litri de soluție era mult prea mult pentru mica ei parcelă așa că „dă-i, dă-i încă odată, dacă tot am preparat soluția"), iar la urmă tot mai erau câțiva litri în vermorel.
Vecina, recunoscătoare pentru ajutor, vrea să-mi lase mie restul de soluție, ca să-mi erbicidez cartofii. I-am spus că eu dau cu sapa și i-am cerut un pet in care să golesc ce a rămas. Am văzut-o cum zâmbea. Parcă îi era milă de mine, când i-am zis că eu dau cu sapa. În același timp, poate că mă crede și un pic nebun.
Dacă tot stai la țară, dacă tot vrei să mănânci din grădină, oare așa de greu e să faci două prașile manuale pe 500 mp?
Nu mă consider neapărat un împătimit al ecologiei, dar nici nu pot să rămân nepăsător la fenomenul ăsta.
Revenind la pomii fructiferi, literatura de specialitate recomandă amplasarea a 4 familii de albine/ha livadă.
Producția unei livezi polenizate doar de către bondari și albine sălbatice poate să fie, uneori, cu 60% mai mică decât producția unei livezi cu 4 stupi amplasați la fiecare hectar de plantație pomicolă, de unde reiese, orientativ, importanța insectelor polenizatoare.
Dacă tot nu creștem albine și mai omorâm din insectele sălbatice care ne ajută, măcar să nu ne mai mirăm că „nici anul ăsta nu s-au făcut prunele".
N-am scris textul ăsta pentru cei care obișnuiesc să cumpere marfa micilor producători.
Mi-ar plăcea ca textul să fie citit tocmai de către cei care încearcă să facă agricultura la scară mică.
În același timp, mă gândesc la vreo două idei care, cred eu, ar trebui să devină lege:
1. vânzarea pesticidelor în cantități mici să se facă doar sub formă de fiole: 1 fiolă/10 litri de apă (flacoanele de 40, 80, 100 sau 150 ml, destinate unor concentrații diverse, induc în eroare utilizatorul ocazional);
2. toate pesticidele care dăunează albinelor să aibă, obligatoriu, o imagine sugestivă, vizibil amplasată pe ambalaj.
Articol din Republica
Iudaica, Nicolae Iorga
Din păcate, această figură luminată a plătit cu viața pentru ideile sale.
Si se supără oficialii romani când un parlamentar a afirmat că 8 milioane români au plecat din țară!
Piaţa muncii are nevoie de lucrători, statul nu ştie ce fac 1,5 milioane români. Şeful ANOFM: „Figurează ca inactivi“
Afirmaţia conform căreia 1,5 milioane persoane de vârstă activă nu se regăsesc pe piaţa muncii, însă nu pot fi identificate nici în evidenţele altor instituţii, a făcut-o vineri, 20 mai, într-o conferinţă de presă desfăşurată la Slatina, şeful Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Florin Cotoşman.
„Din statistici, există un milion cinci sute de mii de persoane pe care nu le regăsim nicăieri. Nu-i regăsim nici în rândul celor angajaţi, nu-i regăsim nici în bazele de date ale ANOFM. Acest 1,5 milioane de persoane figurează ca inactivi. Nu-i regăsim nicăieri. Nu există date. Posibil să fie persoane plecate“, a afirmat şeful ANOFM.
Pentru a da de urma acestor români despre care instituţiile statului nu pot preciza cu certitudine nici unde se află, nici ce fac şi nici măcar câţi sunt din mediul rural şi câţi din urban, ar urma să fie implementat un proiect finanţat din fonduri europene, iar bazele de date ale mai multor instituţii să fie corelate.
„Urmează să finanţăm un proiect tocmai pentru a identifica, prin împerecherea unor baze de date, ce se întâmplă cu aceste persoane la un moment dat. Să le urmărim din momentul în care finalizează cursurile, sau finalizează şcoala, tot parcursul lor, să avem o explicaţie. Am avut şi acceptul Comisiei Europene şi au confirmat că au voie să finanţeze“, a mai spus Cotoşman.
Şeful ANOFM nu a exclus posibilitatea ca o parte dintre persoanele care nu se regăsesc în evidenţele instituţiilor menţionate să lucreze, fie legal, fie „la negru“, insclusiv în străinătate.
Autorităţile române şi-au pus problema „inventarierii“ forţei de muncă şi în contextul în care angajatorii români solicită creşterea numărului de lucrători străini, cifră care se aprobă anual. Pe piaţa muncii din România patronii nu mai găsesc forţă de muncă, astfel că sunt nevoiţi să importe la costuri peste cele pe care le au cu angajaţii români.
„Vin din ce în ce mai multe solicitări ale angajatorilor pentru forţa de muncă din străinătate. Pentru a aduce angajaţi din afară angajatorul plăteşte de la 3.000 lei în sus, net. El este dispus să plătească, numai că în România, din păcate, nu mai există forţă de muncă. Şi nu ştim ce se întâmplă, efectiv, şi de asta se şi caută soluţii“, a întărit ideea şi şeful AJOFM Olt, Constantin Câtu.
Discuţia despre problemele pieţei muncii a fost purtată în contextul organizării Bursei generale a locurilor de muncă. În toată ţara au participat la bursă peste 1.800 angajatori, care au venit cu oferte pentru mai mult de 31.000 locuri de muncă vacante. La Slatina angajatorii au anunţat peste 800 posturi disponibile, din domenii de activitate variate, însă în cadrul bursei s-au programat doar puţin peste 300 interviuri/probe de lucru.
Angajatorii spun că sunt nevoiţi să aducă lucrători din afară, deşi procedura este de durată (un angajator poate aştepta şi 9 luni până când lucrătorii încep să muncească în România) şi implică şi costuri peste cele pe care le-ar avea cu lucrătorii români. Importul de forţă de muncă a rămas, însă, pentru mulţi singura soluţie, lucrătorii români preferând din ce în ce mai des să ia calea străinătăţii, unde câştigă mult mai bine.
vineri, 20 mai 2022
Vine foametea! Semnale dure. Național.ro
Analiză-ŞOC The Economist: „Vine catastrofa alimentară!”
„Vladimir Putin va distruge viețile oamenilor departe de câmpul de luptă – și la o scară până și el poate regreta" – este semnalul de alarmă pe care-l trag jurnaliştii de la The Economist.
Războiul lovește un sistem alimentar global slăbit de Covid-19, schimbările climatice și un șoc energetic. Exporturile Ucrainei de cereale și semințe oleaginoase s-au oprit în mare parte, iar cele ale Rusiei sunt amenințate.
Prețul grâului, în creștere cu 53% de la începutul anului, au crescut cu încă 6% pe 16 mai, după ce India a declarat că va suspenda exporturile din cauza unui val de căldură alarmant.
Rusia și Ucraina furnizează 28% din grâul comercializat la nivel mondial, 29% din orz, 15% din porumb și 75% din uleiul de floarea soarelui.
Rusia și Ucraina contribuie cu aproximativ jumătate din cerealele importate de Liban și Tunisia; pentru Libia și Egipt cifra este de două treimi. Exporturile de alimente ale Ucrainei furnizează calorii pentru a hrăni 400 de milioane de oameni.
Războiul întrerupe aceste provizii, deoarece Ucraina și-a minat apele pentru a descuraja un asalt, iar Rusia blochează portul Odessa, se mai arată în analiza specialiştilor.
Secretarul general al ONU Antonio Guterres a cerut miercuri Rusiei să permită exporturile de cereale ucrainene, iar Occidentului să deschidă accesul îngrăşămintelor ruseşti pe pieţele mondiale pentru a se putea combate eficient criza alimentară globală.
„Rusia trebuie să permită exportul sigur şi securizat al cerealelor depozitate în porturile ucrainene", a spus secretarul general al ONU într-o reuniune ministerială găzduită de Statele Unite la New York.
„Rute alternative de transport" la ieşirea maritimă a acestor cereale, care umplu în special silozurile din Odesa, „pot fi explorate – chiar dacă ştim că acest lucru nu va fi suficient pentru a rezolva problema", a adăugat el. În acelaşi timp, „alimentele şi îngrăşămintele ruseşti trebuie să aibă acces deplin şi nerestricţionat pe pieţele mondiale", a cerut Antonio Guterres.
Experţii de la The Economist au o premoniţie groaznică: criza alimentară se va acutiza. Ucraina a livrat deja o mare parte din recolta de vara trecută înainte de război. Rusia încă reușește să-și vândă cerealele, în ciuda costurilor suplimentare și a riscurilor pentru expeditori.
Totuși, acele silozuri ucrainene care nu sunt deteriorate de lupte sunt pline de porumb și orz. Fermierii nu au unde să-și depoziteze următoarea recoltă, care urmează să înceapă la sfârșitul lunii iunie, care, prin urmare, poate putrezi.
Și le lipsește combustibilul și forța de muncă pentru a-l planta pe cel de după aceea. Rusia, la rândul ei, ar putea să nu aibă anumite provizii de semințe și pesticide pe care le cumpără de obicei de la Uniunea Europeană.
Împăratul e gol. Inflația explodează. Oare ne conduc nebunii? Cumpărăm vaccinuri și armament pe banii noștri la comanda STĂPÂNULUI
Dănuț Pop critică UE pentru faptul că finanțează industria de armament
Liderul Partidului Ecologist Român susține că România are nevoi mai importante decât să arunce banii de la buget pe armament, la comanda UE.
“ După ce UE ne-a obligat să cumpărăm vaccinuri, acum ne obligă să cumpărăm și bombe.
La Bruxelles zilele acestea s-a dezbătut ideea impunerii unui mecanism de achiziție a armamentului asemănător cu cel folosit în timpul Pandemiei. Practic achizițiile de armament pe care le vor face statele membre se vor decide de către Uniunea Europeană, pe banii noștri bineînțeles. Până la acest moment s-a donat Ucrainei armament în valoare de 2 miliarde de euro, iar statele estice în mod special sunt nevoite să refacă stocurile.
Problema este că într-un stat precum România orice cheltuială inutilă trebuie eliminată, pentru că bugetul efectiv nu mai acoperă nevoile primordiale ale cetățenilor. În contextul acesta de scumpiri la tot ceea ce înseamnă alimente de bază, carburanți și nu numai, în condițiile în care se vorbește despre plafonarea salariilor și lipsa banilor pentru pensii este inadmisibil să ți se impună de către UE cum să-ți cheltuiești finanțele.
Nu numai că această inițiativă încalcă suveranitatea statelor, dar deja Uniunea Europeană capătă un iz de afacere profitabilă pentru anumite industrii“ spune Dănuț Pop.
O casă veche reconditionată.
Să ai o zi de 10 Mai plină de energie, mândrie și liniște! La mulți ani, România!
Palatul Elisabeta (amintit în unele scrieri și ca „vila din Kiseleff”) este o reședință regală din București, situată pe Șoseaua...
